23:7 Chiar si dupa ce am intrat in cladire, asupra mea s-a coborat o teama si am fost cuprinsa de un simtamant de rusine ca trebuia sa ma umilesc inaintea acestor oameni. Dar paream silita sa merg inainte si inaintam incet in jurul stalpului pentru a ajunge in fata Mielului, cand a sunat o trambita, templul s-a zguduit, strigate de triumf au fost scoase de sfintii adunati, o lumina extrem de puternica a stralucit in cladire si apoi s-a lasat peste tot un intuneric adanc. Oamenii cei fericiti disparusera toti o data cu acea stralucire, iar eu am fost lasata singura in groaza tacuta a noptii.