23:15 Acum calauza mea a deschis usa si am iesit amandoi. M-a indemnat sa-mi ridic iarasi toate lucrurile pe care le lasasem afara. Dupa ce am facut acest lucru, mi-a dat o funie verde stransa foarte bine in forma unui colac. M-a invatat s-o pun langa inima si, cand doream sa-L vad pe Isus, sa o scot din san si s-o intind complet. M-a avertizat sa n-o las sa ramana incolacita pentru mult timp, ca sa nu se incurce si sa fie apoi greu de descurcat. Am pus funia langa inima si am coborat cu voiosie scara ingusta, dand lauda Domnului si spunandu-le cu bucurie tuturor celor pe care-i intalneam unde Il pot gasi pe Isus. Acest vis mi-a dat speranta. Funia verde reprezenta, dupa parerea mea, credinta, iar frumusetea si simplitatea increderii in Dumnezeu au inceput sa-si reverse razele asupra sufletului meu, cuprins de intuneric.