22:9 Cand Domnul mi-a dat prima data solii pentru a le prezenta poporului, mi-a fost greu sa le spun asa cum erau si le-am indulcit si le-am facut cat mai blande cu putinta, de teama de a nu-i rani pe unii. A fost o mare incercare sa rostesc soliile asa cum mi le-a dat Domnul. Nu mi-am dat seama ca eram atat de necredincioasa si nu vedeam pacatul si primejdia din spatele unei asemenea cai pana cand nu am fost dusa, in viziune, in prezenta lui Isus. S-a uitat la mine cu incruntare si apoi Si-a intors fata de la mine. Imi este cu neputinta sa descriu groaza si suferinta pe care le-am simtit atunci. Am cazut cu fata in jos inaintea Sa, dar nu aveam putere sa scot nici macar un cuvant. O, cat de mult imi doream sa fiu acoperita si ascunsa de acea incruntare teribila! Atunci am putut sa-mi dau seama, intr-o oarecare masura, ce sentiment vor incerca cei pierduti cand vor striga muntilor si stancilor: "Cadeti peste noi si ascundeti-ne de Fata Celui ce sade pe scaunul de domnie si de mania Mielului".