21:1 RUGACIUNE SI CREDINTA
21:2 Am vazut deseori cum copiii lui Dumnezeu neglijeaza rugaciunea, mai ales cea tainica, mult, mult prea mult; ca multi nu exercita acea credinta pe care au datoria si privilegiul de a o exercita, asteptand adesea acel simtamant pe care numai credinta il poate aduce. Simtirea nu este credinta; cele doua sunt lucruri distincte. Credinta ne apartine, pentru a o exercita, dar simtamintele de bucurie si binecuvantarea sunt ale lui Dumnezeu si El le ofera. Harul lui Dumnezeu vine la suflet prin canalul de credinta vie si sta in puterea noastra sa ne folosim de acea credinta.
21:3 Credinta adevarata se prinde si pretinde binecuvantarea promisa inainte de a o primi si simti. Trebuie sa trimitem in credinta cererile noastre, sus, dincolo de cea de-a doua despartitura, si sa ne lasam credinta sa se prinda de binecuvantarea fagaduita si sa o pretindem ca fiind a noastra. Atunci trebuie sa credem ca primim binecuvantarea, intrucat credinta noastra s-a prins de ea si, dupa Cuvant, este a noastra. "Orice lucru veti cere cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea." Marcu 11,24. Iata credinta, credinta desavarsita, sa credem ca am primit binecuvantarea chiar inainte de a se realiza. Cand binecuvantarea promisa este primita si ne bucuram de ea, credinta este depasita. Dar multi au parerea ca au mai multa credinta cand se bucura intr-o mare masura de Duhul Sfant, si ca nu pot avea credinta, daca nu simt puterea Duhului. Asemenea persoane confunda credinta cu binecuvantarea care vine prin credinta. Momentul cel mai potrivit pentru a ne exercita credinta este atunci cand ne simtim lipsiti de Duhul Sfant. Cand norii grosi, de intuneric, par sa se stranga deasupra mintii, atunci este momentul sa lasam credinta vie sa strapunga negura si sa risipeasca norii. Adevarata credinta se intemeiaza pe fagaduintele cuprinse in Cuvantul lui Dumnezeu, si numai aceia care se supun acelui Cuvant pot pretinde fagaduintele lui
21:4 glorioase. "Daca ramaneti in Mine si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea si vi se va da." Ioan 15,7. "Si orice vom cere, vom capata de la El, fiindca pazim poruncile Lui si facem ce este placut inaintea Lui." 1 Ioan 3,22
21:5 Ar trebui sa petrecem mult timp in rugaciune tainica. Hristos este vita, voi sunteti mladitele. Si daca vrem sa crestem si sa inflorim, trebuie sa ne tragem continuu seva si hrana din Vita cea Vie; caci despartiti de Vita, nu avem nici o putere.
21:6 L-am intrebat pe inger de ce nu mai era credinta si putere in Israel. El a spus: "Voi dati drumul prea curand la bratul Domnului. Staruiti cu cererile voastre inaintea tronului si prindeti-va bine, prin credinta puternica. Fagaduintele sunt sigure. Credeti ca primiti lucrurile pe care le cereti, si le veti avea." Atentia mi-a fost apoi atrasa asupra lui Ilie. Si el era supus acelorasi pasiuni ca si noi, si s-a rugat cu hotarare. Credinta lui a trecut cu bine incercarea. De sapte ori s-a rugat inaintea Domnului si, in cele din urma, norul s-a aratat. Am vazut ca noi ne-am indoit de fagaduintele sigure si L-am ranit pe Mantuitorul prin lipsa noastra de credinta. Ingerul a spus: "Pune-ti armatura si mai presus de orice ia-ti scutul credintei; caci acela iti va apara inima, viata insasi de sagetile de foc ale celor rai". Daca vrajmasul ii poate face pe cei disperati sa-si ia ochii de la Isus, sa priveasca la ei insisi si sa se ocupe de propria lor nevrednicie, in loc sa se gandeasca la vrednicia lui Isus, la dragostea, meritele si marea Sa indurare, el le va lua scutul credintei si isi va atinge scopul; vor fi expusi, neaparati in fata ispitelor lui de foc. Cei slabi ar trebui, de aceea, sa priveasca la Isus si sa creada in El; ei exercita atunci credinta.