14:1 ULTIMELE PLAGI SI JUDECATA
14:2 La conferinta generala a celor care cred in adevarul prezent, tinuta la Sutton, Vermont, in septembrie 1850, mi-a fost aratat ca ultimele sapte plagi vor fi turnate dupa ce Isus paraseste Sanctuarul. Ingerul a spus: "Mania lui Dumnezeu si a Mielului este cea care provoaca distrugerile sau moartea celor rai. La auzirea glasului lui Dumnezeu, sfintii vor fi puternici si redutabili ca o armata sub steagurile ei, dar ei nu vor implini atunci judecata scrisa. Executarea sentintei va fi la incheierea celor o mie de ani."
14:3 Dupa ce sfintii sunt imbracati in nemurire si ridicati in vazduh pentru a fi cu Isus, dupa ce-si primesc harpele, hainele si cununile si intra in cetate, Isus si sfintii se aseaza in vederea judecatii. Sunt deschise cartile - cartea vietii si cartea mortii. Cartea vietii contine faptele bune ale sfintilor, iar cea a mortii cuprinde faptele rele ale celor nelegiuiti. Aceste carti sunt comparate cu cartea statutara, Biblia, si oamenii sunt judecati dupa aceasta. Sfintii, in perfecta armonie cu Isus, declara verdictul asupra mortilor celor rai. "Priveste", a spus ingerul, "in armonie cu Isus, sfintii participa la judecata si ii cantaresc
14:4 pe cei rai in functie de faptele pe care le-au comis in trup, iar ceea ce trebuie sa primeasca acestia la executarea sentintei este asezat in dreptul numelor lor." Am vazut ca aceasta era lucrarea sfintilor, impreuna cu Isus, in timpul celor o mie de ani in Cetatea cea Sfanta, inainte ca aceasta sa coboare spre pamant. Apoi, la incheierea celor o mie de ani, Isus, cu ingerii si toti sfintii, parasesc Cetatea cea Sfanta; si, in timp ce coboara spre pamant impreuna cu ei, cei rai sunt inviati si apoi, chiar cei "ce l-au strapuns", inviati si ei, Il vor zari de departe in toata slava Sa, avandu-i cu Sine pe ingeri si pe sfinti, si se vor jeli amarnic din pricina Lui. Ei vor vedea semnele lasate de cuie in mainile si picioarele Sale si pe acela din coasta Sa, locul in care au infipt lancea. Semnele lasate de cuie si de sulita vor fi atunci slava Sa. La incheierea celor o mie de ani Isus va sta pe Muntele Maslinilor, iar muntele se va despica in doua si va deveni o campie intinsa. Cei care fug in acea vreme sunt cei rai, care tocmai au fost readusi la viata. Atunci, Cetatea cea Sfanta coboara si se asaza pe campie. Satana ii umple atunci pe cei nelegiuiti cu spiritul lui. Ii face sa creada ca trupele din cetate sunt neinsemnat de mici si ca ostirea lui este mare, ca pot sa-i biruie pe sfinti si sa cucereasca cetatea.
14:5 In timp ce Satana isi strangea armatele, sfintii erau in cetate, contempland frumusetea si slava Paradisului lui Dumnezeu. Isus era in fruntea lor, calauzindu-i. Dintr-o data, incantatorul nostru Mantuitor a disparut din mijlocul nostru; dar I-am auzit in curand glasul minunat: "Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii". Ne-am adunat in jurul lui Isus si, chiar in timp ce inchidea portile cetatii, blestemul era rostit asupra celor rai. Portile au fost inchise. Apoi, sfintii si-au folosit aripile si au urcat pe zidurile care inconjurau cetatea. Isus Se afla si El cu ei; Coroana Sa era stralucitoare si mareata.
14:6 Era un grup de sapte coroane, aflate una intr-alta. Cele ale sfintilor erau din aurul cel mai curat si impodobite cu stele. Fetele celor sfinti straluceau de slava, caci erau preschimbati intocmai dupa chipul lui Isus; iar cand acestia s-au inaltat si au urcat cu totii catre partea de sus a cetatii, am ramas extaziata inaintea acelei privelisti.
14:7 Apoi cei nelegiuiti au vazut ceea ce pierdusera; asupra lor a fost suflat foc de la Dumnezeu si au fost mistuiti. Aceasta a fost executarea judecatii. Cei rai au primit atunci ceea ce sfintii, in timpul celor o mie de ani, la unison cu Isus, stabilisera ca ei sa primeasca. Acelasi foc de la Dumnezeu care i-a mistuit pe cei rai a purificat intregul pamant. Muntii cei zdrentuiti si sfaramati s-au topit de caldura arzatoare si, de asemenea, atmosfera si toate resturile au fost mistuite ca miristea. Atunci mostenirea noastra s-a deschis inaintea noastra, slavita si stralucitoare, si noi am mostenit intregul pamant facut nou. Am strigat cu totii: "Slava; Aleluia!"