9:1 BIBLIA CA EDUCATOR - 2
9:2 Aceste adevaruri se aplica si la camara, si la punga. Bunurile de care dispunem nu sunt ale noastre, si acest lucru nu poate fi pierdut din vedere fara a ne afla in primejdie. Suntem ispravnici, iar de modul in care ne achitam de obligatia pe care o avem fata de Dumnezeu si oameni depinde atat bunastarea semenilor nostri, cat si propriul destin pentru viata aceasta si cea care va veni.
9:3 "Unul care da cu mana larga ajunge mai bogat, iar altul care economiseste prea mult nu face decat sa
9:4 saraceasca". "Arunca-ti painea pe ape si dupa multa vreme o vei gasi iarasi!" "Sufletul binefacator va fi sa-turat si cel ce uda pe altii va fi udat si el." Proverbele 11,24.25; Eclesiastul 11,1
9:5 "Nu te chinui ca sa te imbogatesti ... Abia ti-ai aruncat ochii spre ea si nu mai este; caci bogatia isi face aripi si, ca vulturul, isi ia zborul spre ceruri." Proverbele 23,4.5
9:6 "Dati si vi se va da; ba inca vi se va turna in san o masura buna, indesata, clatinata, care se va varsa pe deasupra. Caci cu ce masura veti masura, cu aceea vi se va masura." Luca 6,38
9:7 "Cinsteste pe Domnul cu averile tale si cu cele dintai roade din tot venitul tau, caci atunci granarele iti vor fi pline de belsug si teascurile tale vor geme de must." Proverbele 3,9.10
9:8 "Aduceti insa la casa vistieriei toate zeciuielile, ca sa fie hrana in Casa Mea; puneti-Ma astfel la incercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor si daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvantare. Si voi mustra pentru voi pe cel ce mananca (lacusta) si nu va va nimici roadele pamantului, si vita nu va fi neroditoare in campiile voastre ... Toate neamurile va vor ferici atunci, caci veti fi o tara placuta." Maleahi 3,10-12
9:9 "Daca veti urma legile Mele, daca veti pazi poruncile Mele si le veti implini, va voi trimite ploi la vreme, pamantul isi va da roadele, si pomii de pe camp isi vor da roadele. Abia veti treiera graul si veti incepe culesul viei, iar culesul viei va tine
9:10 pana la semanatura; veti avea paine din belsug, veti manca si va veti satura si veti locui fara frica in tara voastra. Voi da pace in tara si nimeni nu va va tulbura somnul." Leviticul 26,3-6
9:11 "Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva!" "Ferice de cel ce ingrijeste de cel sarac! Caci in ziua nenorocirii Domnul il izbaveste, Domnul il pazeste si-l tine in viata. El este fericit pe pamant si nu-l lasa la bunul plac al vrajmasilor lui". "Cine are mila de sarac, imprumuta pe Domnul si El ii va rasplati binefacerea." Isaia 1,17; Psalmii 41,1.2; Proverbele 19,17
9:12 Cel care face aceasta investitie isi asigura o comoara dubla. Pe langa aceea pe care, cu oricat de multa intelepciune o va inmulti, va trebui s-o paraseasca in cele din urma, el strange o avere pentru vesnicie - acea bogatie a caracterului care este cea mai valoroasa avere din cer sau de pe pamant.
9:13 Procedee cinstite in afaceri
9:14 "Domnul cunoaste zilele oamenilor cinstiti si mostenirea lor tine pe vecie. Ei nu raman de rusine in ziua nenorocirii, ci au de ajuns in zilele de foamete." Psalmii 37,18.19
9:15 "Cel ce umbla in neprihanire, cel ce face voia lui Dumnezeu si spune adevarul din inima", care "nu-si ia vorba inapoi, daca face un juramant in paguba lui", "cel ce nesocoteste un castig scos prin stoarcere, cel ce isi trage mainile inapoi, ca sa nu primeasca mita ... si isi leaga ochii ca sa nu vada raul, acela va locui in locurile inalte; ... i se va da paine si apa nu-i va lipsi. Ochii tai vor vedea pe Imparat in stralucirea Lui, vor privi tara in toata intinderea ei." Psalmii 15,2-4; Isaia 33,15-17
9:16 Dumnezeu a oferit in Cuvantul Sau o imagine a omului prosper - cel a carui viata a fost in sensul cel mai adevarat un succes, un om pe care atat cerul, cat si pamantul sunt incantate sa-l onoreze. Despre experienta lui, Iov insusi spune:
9:17 "Cum nu sunt ca in zilele puterii mele, cand Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu, cand Cel Atotputernic inca era cu mine si cand copiii mei stateau in jurul meu; ... Daca ieseam sa ma duc la poarta cetatii si daca imi pregateam un scaun in piata, tinerii se trageau inapoi la apropierea mea, batranii se sculau si stateau in picioare. Mai marii isi opreau cuvantarile si isi puneau mana la gura. Glasul capeteniilor tacea si li se lipea limba de cerul gurii. Urechea care ma auzea, ma numea fericit; ochiul care ma vedea ma lauda. Caci scapam pe saracul care cerea ajutor si pe orfanul lipsit de sprijin. Binecuvantarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima vaduvei. Ma imbracam cu dreptatea si-i slujeam de imbracaminte; neprihanirea imi era manta si turban. Orbului ii eram ochi si schiopului picior. Celor nenorociti le eram tata si cercetam pricina celui necunoscut." Iov 29,4-16
9:18 "Daca petrecea strainul noaptea afara, daca nu mi-as fi deschis usa sa intre calatorul ..." Iov 31,32
9:19 "Oamenii ma ascultau si asteptau ... Si nu puteau izgoni seninatatea de pe fruntea mea. Imi placea sa ma duc la ei si ma asezam in fruntea lor, eram ca un imparat in mijlocul unei ostiri, ca un mangaietor langa niste intristati." Iov 29,21-25
9:20 "Binecuvantarea Domnului imbogateste si El nu lasa sa fie urmata de nici un necaz." Proverbele 10,22
9:21 "Cu mine este bogatia si slava," declara Intelepciunea, "avutiile trainice si dreptatea". Proverbele 8,18
9:22 Biblia arata, de asemenea, si rezultatul despartirii de principiile corecte atat in raporturile noastre cu Dumnezeu, cat si in cele pe care le avem unul cu celalalt. Celor carora le-a incredintat darurile Sale, dar care sunt indiferenti la cerintele Lui, Dumnezeu le spune:
9:23 "Asa vorbeste acum Domnul ostirilor: Uitati-va cu bagare de seama la caile voastre! Semanati mult, si strangeti putin, mancati, si tot nu va saturati, beti, si tot nu va potoliti setea, va imbracati, si tot nu va este cald, si cine castiga o simbrie, o pune intr-o punga sparta. ... Va asteptati la mult, si iata ca ati avut putin; l-ati adus acasa, dar Eu l-am suflat". "Atunci, cand veneau la o gramada de douazeci de masuri, nu erau in ea decat zece; cand veneau la teasc sa scoata cincizeci de masuri, nu erau in el decat douazeci!" "Se cade sa insele un om pe Dumnezeu, cum Ma inselati voi? Dar voi intrebati: 'Cu ce Te-am inselat?' Cu zeciuielile si darurile de mancare". "Pentru ce? zice Domnul ostirilor. Din pricina Casei Mele care sta daramata." Hagai 1,5-9; 2,16; Maleahi 3,8; Hagai 1,10
9:24 "De aceea, pentru ca pe sarac il calcati in picioare, ... macar ca ati zidit case de piatra cioplita, nu le veti locui; macar ca ati sadit vii foarte bune, nu veti bea din vinul lor!" "Domnul va trimite impotriva ta blestemul, tulburarea si amenintarea, in mijlocul tuturor lucrurilor de care te vei apuca". "Fiii tai si fiicele tale vor fi date ca roabe pe mana altui popor, ti se vor topi ochii de dor, uitandu-te toata ziua dupa ei, si mana ta va fi fara putere." Amos 5,11; Deuteronom 28,20.32
9:25 "Ca o potarniche, care cloceste niste oua pe care nu le-a ouat ea, asa este cel ce agoniseste bogatii pe nedrept; trebuie sa le paraseasca in mijlocul zilelor sale, si la urma nu este decat un nebun." Ieremia 17,11
9:26 Socotelile fiecarei afaceri, detaliile fiecarei tranzactii sunt trecute in revista de cenzori nevazuti, agenti ai Celui care nu face niciodata compromis cu nedreptatea, care nu trece niciodata raul cu vederea, care nu acopera niciodata lucrul necinstit.
9:27 "Cand vezi in tara pe cel sarac napastuit si jefuit in numele dreptului si dreptatii, sa nu te miri de lucrul acesta! Caci peste cel mare vegheaza altul mai mare, si peste ei toti Cel Preainalt ..." "Nu este nici intuneric, nici umbra mortii unde sa se poata ascunde cei ce fac faradelegea." Eclesiastul 5,8; Iov 34,22
9:28 "Isi inalta gura pana la ceruri si limba le cutreiera pamantul. De aceea alearga lumea la ei, inghite apa din plin, si zice: 'Ce ar putea sa stie Dumnezeu si ce ar putea sa cunoasca Cel Preainalt?'" "Iata ce ai facut - si Eu am tacut. Ti-ai inchipuit ca Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra si iti voi pune totul sub ochi!" Psalmii 73,9-11; 50,21
9:29 "Am ridicat din nou ochii si m-am uitat si iata ca era un sul de carte, care zbura. ... Acesta este blestemul care este peste toata tara; caci, dupa cum este scris pe el, orice hot si oricine jura stramb va fi nimicit cu desavarsire de aici. Il trimit, zice Domnul ostirilor, ca sa intre in casa hotului si a celui ce jura stramb in Numele Meu, ca sa ramana in casa aceea si s-o mistuie impreuna cu lemnele si pietrele ei." Zaharia 5,1-4
9:30 Legea lui Dumnezeu pronunta sentinta de condamnare asupra fiecarui om care face raul. Se poate ca el sa nesocoteasca glasul acela, sa caute sa acopere strigatul de avertizare, dar in zadar. Este urmarit de el. Acesta se face auzit. Ii spulbera linistea. Daca nu il ia in seama, il urmareste
9:31 pana in mormant. Da marturie impotriva lui la judecata. Un foc nestins, mistuie in cele din urma suflet si trup.
9:32 "Ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul? Sau ce va da un om in schimb pentru sufletul sau?" Marcu 8,36.37
9:33 Aceasta este intrebarea care cere sa fie luata in considerare de fiecare parinte, invatator, student - de fiecare faptura omeneasca, tanar sau varstnic. Nici un proiect de afaceri sau plan de viata nu poate fi sanatos sau complet, daca imbratiseaza numai anii scurti ai vietii de acum si nu are solutii pentru viitorul nesfarsit. Tinerii sa fie invatati sa ia vesnicia in calculele lor. Sa fie invatati sa aleaga principiile si sa caute valorile cu adevarat nepieritoare - sa-si stranga "o comoara nesecata in ceruri, unde nu se apropie hotul si unde nu roade molia"; sa-si faca prieteni "cu ajutorul bogatiilor nedrepte", pentru ca atunci cand totul piere, acestia sa ii "primeasca in corturile vesnice." Luca 12,33; 16,9
9:34 Toti cei ce implinesc lucrurile acestea fac cea mai buna pregatire pentru viata in lumea aceasta. Nici un om nu-si poate strange o comoara in cer fara a-si descoperi viata de pe pamant imbogatita si innobilata in felul acesta.
9:35 "Evlavia este folositoare in orice privinta, intrucat ea are fagaduinta vietii de acum si a celei viitoare." 1 Timotei 4,8
9:36 Biografii biblice
9:37 "Prin credinta au cucerit ei imparatii, au facut dreptate, s-au vindecat de boli."
9:38 Pentru educator, nici o alta parte a Bibliei nu este mai valoroasa decat biografiile acesteia. Aceste biografii sunt deosebite de toate celelalte prin aceea ca sunt perfect conforme cu realitatea. Oricarei minti finite ii este cu neputinta sa interpreteze corect, in toate lucrurile, faptele alteia. Nimeni in afara de Acela care citeste in inima, care sesizeaza izvoarele tainice ale motivatiei si actiunii nu poate sa contureze caracterul dupa adevarul absolut sau sa ofere imaginea perfect valabila a unei vieti omenesti. Numai in Cuvantul lui Dumnezeu se face o asemenea descriere.
9:39 Biblia nu invata nici un adevar cu mai multa claritate decat acela ca ceea ce facem este rezultatul a ceea ce suntem. Intr-o mare masura, experientele vietii sunt rodul propriilor ganduri si fapte.
9:40 "Nu nimereste blestemul neintemeiat." Proverbele 26,2
9:41 "Bine de cel neprihanit! Lui ii va merge bine, caci se va bucura de rodul faptelor lui. Vai de cel rau! Lui ii va merge rau, caci va culege rodul faptelor Lui." Isaia 3,10.11
9:42 "Asculta si tu, pamantule! Iata, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gandurilor lui." Ieremia 6,19
9:43 Ingrozitor este adevarul acesta si el ar trebui intiparit adanc in minte. Fiecare fapta actioneaza asupra autorului ei. Dar se poate ca o fiinta omeneasca sa nu recunoasca niciodata, in relele care ii otravesc viata, rodul a ceea ce el insusi a semanat. Chiar si in aceste conditii, nu suntem lipsiti de nadejde.
9:44 Pentru a castiga dreptul de intai nascut, care era deja al lui prin fagaduinta lui Dumnezeu, Iacov a recurs la inselaciune si a cules roadele: ura fratelui sau. El a fost la randul lui nedreptatit si inselat in timpul celor douazeci de ani de exil si a fost in cele din urma nevoit sa-si afle siguranta fugind; si a cules si o a doua recolta, prin aceea ca relele din propriul caracter au prins radacini si au adus roade in fiii lui; aceasta fiind o imagine cat se poate de fidela cu pedepsele ce caracterizeaza viata omeneasca.
9:45 Insa Dumnezeu spune: "Nu vreau sa cert in veci, nici sa tin o manie necurmata cand inaintea Mea cad in lesin duhurile si sufletele pe care le-am facut. Din pricina pacatului lacomiei lui M-am maniat si l-am lovit, M-am ascuns, in supararea Mea, si cel razvratit a urmat si mai mult pe caile inimii lui. I-am vazut caile, si totusi il voi tamadui; il voi calauzi, si-l voi mangaia, pe el si pe cei ce plang impreuna cu el. ... Pace, pace celui de departe si celui de aproape! zice Domnul. Da, Eu il voi tamadui!" Isaia 57,16-19
9:46 In nenorocirea lui, Iacov nu s-a lasat coplesit. Se pocaise si se straduise sa faca ispasire pentru nedreptatea care il facea vinovat fata de fratele sau. Iar cand a fost amenintat cu moartea prin mania lui Esau, el a cautat ajutor la Dumnezeu. "S-a luptat cu ingerul si a fost biruitor, a plans si s-a rugat de el". "Si l-a binecuvantat acolo." Osea 12,4. Geneza 32,29. Cel iertat s-a ridicat in virtutea puterii Sale, nu tot ca inselator, ci ca un print al lui Dumnezeu. El nu castigase doar izbavirea de fratele sau orbit de furie, ci izbavirea de sine insusi. Fusese franta puterea raului din propria sa fire; caracterul sau a fost transformat.
9:47 Spre seara, a fost luminat. Iacov, privind istoria vietii sale, a recunoscut puterea lui Dumnezeu, care l-a aparat: "Dumnezeul care m-a calauzit de cand m-am nascut pana in ziua aceasta, Ingerul care m-a izbavit de orice rau". Geneza 48,15.16
9:48 Aceeasi experienta este repetata in istoria fiilor lui Iacov - pacatul care duce la pedeapsa si pocainta care aduce in viata roada neprihanirii.
9:49 Dumnezeu nu Isi anuleaza legile. Nu lucreaza in afara lor. Nu desface lucrarea pacatului. In schimb, transforma. Prin harul Sau, blestemul lucreaza asa, incat sa aduca binecuvantare.
9:50 Din fiii lui Iacov, Levi era unul dintre cei mai cruzi si razbunatori, unul din cei doi vinovati in gradul cel mai inalt de uciderea prin tradare a sihemitilor. Trasaturile lui Levi, reflectate in descendentii lui, a adus asupra lor decretul divin: "Ii voi imparti in Iacov si-i voi risipi in Israel." Geneza 49,7. Insa pocainta a adus reforma; iar prin credinciosia lor fata de Dumnezeu, in mijlocul apostaziei celorlalte triburi, blestemul s-a transformat intr-o dovada a celei mai inalte cinstiri.
9:51 "In vremea aceea, Domnul a despartit semintia lui Levi si i-a poruncit sa duca chivotul legamantului Domnului, sa stea inaintea Domnului ca sa-I slujeasca si sa binecuvanteze poporul in Numele Lui". "Legamantul Meu cu el era un legamant de viata si de pace. I l-am dat ca sa se teama de Mine si el s-a temut de Mine, a tremurat de Numele Meu. ... A umblat cu Mine in pace si in neprihanire si pe multi i-a abatut de la rau." Deuteronom 10,8; Maleahi 2,5.6
9:52 Slujitorii numiti ai Sanctuarului, levitii, nu au primit nici o mostenire funciara; ei locuiau impreuna in cetati puse deoparte pentru ei si primeau sprijin din zecimile, jertfele si darurile date in slujba lui Dumnezeu. Ei erau invatatorii poporului, oaspeti la toate sarbatorile lor si cinstiti pretutindeni ca slujitori si reprezentanti ai lui Dumnezeu. Intregii natiuni i s-a dat porunca:
9:53 "Cat vei trai in tara ta, vezi sa nu cumva sa parasesti pe Levit". "Levi n-are nici parte de mosie, nici mostenire cu fratii lui: Domnul este mostenirea lui." Deuteronom 12,19; 10,9
9:54 Sa cuceresti prin credinta
9:55 Adevarul ca omul "este dupa cum gandeste in inima lui" (Proverbele 23,7) isi gaseste o alta ilustratie in experienta lui Israel. La marginea Canaanului, iscoadele care se intorsesera de la cercetarea tarii au dat raportul. Frumusetea si rodnicia tinutului au fost pierdute din vedere de teama dificultatilor pe care aveau sa le intampine in lupta pentru ocuparea lui. Cetatile care isi inaltau zidurile pana la ceruri, razboinicii uriasi, carele de fier le stirbeau credinta. Lasandu-L pe Dumnezeu in afara acestei chestiuni, multimea a aprobat ca un ecou hotararea iscoadelor necredincioase: "Nu putem sa ne suim impotriva poporului acestuia, caci este mai tare decat noi." Numeri 13,31. Cuvintele lor s-au dovedit adevarate. Nu au fost in stare sa se suie si si-au irosit vietile in pustie.
9:56 Cu toate acestea, doi dintre cei doisprezece, care vazusera tinutul, au rationat cu totul altfel. "Haidem sa ne suim si sa punem mana pe tara, caci vom fi biruitori" (Numeri 13,30), au indemnat ei, considerand ca fagaduinta lui Dumnezeu era superioara uriasilor, cetatilor cu ziduri fortificate sau carelor din fier. Pentru ei, cuvantul lor a fost adevarat. Desi au impartasit cei patruzeci de ani de ratacire prin desert cu fratii lor, Caleb si Iosua au intrat in tara fagaduita. La fel de curajos ca atunci cand a iesit cu ostile Domnului din Egipt, Caleb a cerut ca parte a sa cetatile intarite ale uriasilor. In taria lui Dumnezeu, el i-a izgonit pe canaaniti. Viile si gradinile de maslini unde ii calcasera picioarele au intrat in posesia sa. Desi lasii si razvratitii pierisera in pustie, barbatii credintei au mancat din strugurii Escolului.
9:57 Biblia nu pune nici un adevar intr-o lumina mai puternica decat faptul ca primejdia insoteste fie si o singura indepartare de la ceea ce este drept - primejdie atat pentru cel ce face raul, cat si pentru toti cei pe care-i ajunge influenta lui. Exemplul are o putere minunata; iar cand este folosit in sfera tendintelor rele ale firii noastre, devine aproape irezistibil.
9:58 Cel mai puternic bastion al viciului in lumea noastra nu este viata nelegiuita a pacatosului abandonat sau a unui paria degenerat; este acea viata care pare altminteri virtuoasa, onorabila si nobila, dar in care este nutrit un pacat, in care este ingaduit un viciu. Pentru sufletul care se lupta in taina cu o ispita enorma, tremurand chiar pe marginea prapastiei, un asemenea exemplu este una dintre cele mai puternice seductii catre pacat. Cel care, inzestrat cu cele mai inalte conceptii despre viata, adevar si onoare, incalca totusi de bunavoie un singur precept al Legii sfinte a lui Dumnezeu si-a transformat darurile nobile intr-o momeala catre pacat. Geniu, talent, compasiune, chiar si fapte generoase si pline de bunatate pot fi in felul acesta camuflaje ale lui Satana, prin care sa ademeneasca suflete in prapastia ruinei.
9:59 Din acest motiv, Dumnezeu a dat atatea exemple care arata rezultatele fie si numai ale unei singure fapte gresite. Din povestea trista a acelui singur pacat care a adus moartea in lume si toata nenorocirea noastra o data cu pierderea Edenului si pana la raportul despre acela care L-a vandut pe Domnul slavei pentru treizeci de arginti, biografiile Bibliei abunda in astfel de exemple, date pentru a fi asemenea unor semnale de avertizare, plasate langa drumurile care se despart de cararea ce duce la viata.
9:60 Exista, de asemenea, avertizari prin consemnarea rezultatelor ce au urmat, fie si numai a unui act de cedare in fata greselii si slabiciunii omenesti, ca rod al indepartarii de credinta.
9:61 Printr-un singur esec al credintei, Ilie si-a oprit lucrarea vietii. Grea fusese povara pe care o purtase pentru Israel; pline de credinciosie fusesera avertizarile lui legate de idolatria nationala; si adanca fusese bunavointa lui de a veghea si astepta vreo dovada de pocainta in timpul celor trei ani si jumatate de foamete. Statuse singur pentru Dumnezeu pe muntele Carmel. Prin puterea credintei, idolatria a fost lepadata si ploaia binecuvantata a dat marturie despre ploile de binecuvantari care asteptau sa fie revarsate asupra lui Israel. Atunci, in oboseala si slabiciunea sa, a fugit in urma amenintarilor Izabelei si, singur in pustie, s-a rugat sa moara. Credinta il parasise. El nu avea sa sfarseasca lucrarea pe care o incepuse. Dumnezeu i-a poruncit sa unga pe un altul care sa fie profet in locul sau.
9:62 Insa Dumnezeu luase in seama slujirea din inima a servului Sau. Ilie nu avea sa piara descurajat si singur in pustie. Nu era pentru el coborarea in mormant, ci inaltarea impreuna cu ingerii lui Dumnezeu in prezenta slavei Sale.
9:63 Rapoartele acestor vieti declara ca orice faptura umana va intelege intr-o zi ca pacatul poate aduce numai rusine si pierdere; ca necredinta inseamna esec; dar ca mila lui Dumnezeu se coboara oricat de adanc; ca sufletul care se pocaieste este inaltat de credinta pentru a se alatura fiilor lui Dumnezeu prin adoptiune.
9:64 Disciplinarea prin suferinta
9:65 Toti cei care aduc in aceasta lume o slujire sincera lui Dumnezeu sau oamenilor primesc o instruire pregatitoare in scoala intristarii. Cu cat este mai mare sarcina incredintata si cu cat este mai inalt serviciul adus, cu atat este mai grea punerea la proba si mai severa disciplinarea.
9:66 Studiati experientele lui Iosif si Moise, ale lui Daniel
9:67 si David. Comparati istoria vietii timpurii a lui David cu istoria lui Solomon si analizati rezultatele.
9:68 In tineretea sa, David s-a aflat in stransa legatura cu Saul, iar sederea sa la curte si relatia lui cu familia imparatului i-au facut o idee despre grijile, necazurile si incurcaturile ascunse de stralucirea si fastul regalitatii. El a vazut ce putin valoreaza slava omeneasca atunci cand este chemata sa aduca pace sufletului. Si s-a intors cu bucurie si usurare de la curtea imparatului la stana si turme.
9:69 Cand, din pricina invidiei lui Saul, a devenit un fugar prin pustie, David, lipsit de ajutorul omenesc, s-a sprijinit cu mai multa hotarare de Dumnezeu. Nesiguranta si nelinistea vietii din pustie, primejdia continua in care se afla, necesitatea frecventa de a fugi, caracterul oamenilor care s-au adunat la el acolo - cei care "se aflau in nevoie, care aveau datorii sau care erau nemultumiti" (1 Samuel 22,2) - toate acestea au dus la lucrul esential, o severa auto-disciplinare. Aceste experiente i-au stimulat si dezvoltat puterea de a lucra cu oamenii, compasiunea pentru cei oprimati si ura fata de nedreptate. De-a lungul anilor de asteptare si primejdie, David a invatat sa gaseasca in Dumnezeu linistea, sprijinul, viata sa. A invatat ca el putea ajunge la tron numai prin puterea lui Dumnezeu; ca ar fi putut sa conduca in mod intelept numai prin intelepciunea Sa. Numai in procesul pregatirii in scoala greutatilor si a intristarii a putut David sa lase in urma acest raport - macar ca dupa aceea a fost intinat de marele sau pacat - anume ca "David a imparatit peste Israel si facea judecata si dreptate la tot poporul lui." 2 Samuel 8,15
9:70 Disciplina care a caracterizat experienta timpurie a lui David lipsea din cea a lui Solomon. In imprejurari, caracter si viata, el parea avantajat mai presus de oricine altcineva. Nobil
9:71 in tinerete, nobil in perioada barbatiei, preaiubitul Dumnezeului Sau, Solomon a inceput o domnie care promitea o mare prosperitate si cinste. Natiunile lumii se minunau de cunostintele si perspicacitatea omului caruia Dumnezeu ii daduse intelepciune. Insa mandria adusa de prosperitate a provocat despartirea de Dumnezeu. De la bucuria comuniunii divine, Solomon s-a intors sa caute satisfactie in placerile senzuale. Despre aceasta experienta, el spune:
9:72 "Am facut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sadit vii; mi-am facut gradini si livezi de pomi ... Mi-am strans argint si aur si bogatii ca de imparati si tari. Mi-am adus cantareti si cantarete, si desfatarea fiilor oamenilor: o multime de femei. Am ajuns mare, mai mare decat toti cei ce erau inaintea mea in Ierusalim. ... Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nici o veselie, ci am lasat-o sa se bucure de toata truda mea. ... Apoi, cand m-am uitat cu bagare de seama la toate lucrarile pe care le facusem cu mainile mele si la truda cu care le facusem, am vazut ca in toate este numai desertaciune si goana dupa vant si ca nu este nimic trainic sub soare. Atunci mi-am intors privirile spre intelepciune, prostie si nebunie. Caci ce va face omul care va veni dupa imparat? Ceea ce s-a facut si mai inainte. Atunci, am urat viata. ... Mi-am urat pana si toata munca pe care am facut-o sub soare." Eclesiastul 2,4-12.17.18
9:73 Prin propria-i experienta amara, Solomon a invatat lipsa de substanta a unei vieti care isi cauta cel mai inalt bine in lucrurile pamantesti. El a ridicat altare zeilor pagani, numai pentru a afla cat de zadarnica este fagaduinta lor de a da odihna sufletului.
9:74 In anii sai de pe urma, obosit si insetat dupa ce
9:75 a baut de la puturile crapate ale pamantului, Solomon s-a intors sa bea de la izvorul vietii. Pentru generatiile care au urmat, prin Duhul Inspiratiei, el a scris raportul istoriei anilor sai irositi, cu lectia lor de avertizare. Si astfel, desi roadele aduse de samanta pe care o semanase fusesera culese de poporul sau, sub forma unor recolte ale raului, lucrarea vietii lui Solomon nu a fost cu totul pierduta. In cele din urma, disciplina suferintei si-a implinit lucrarea si pentru el.
9:76 Dar cu asemenea zori, cat de glorios ar fi putut fi miezul zilei vietii lui Solomon, daca ar fi invatat in tineretea sa lectia pe care a predat-o suferinta in vietile altora!
9:77 Punerea la proba a lui Iov
9:78 Pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, cei care "sunt chemati dupa planul Sau" (Romani 8,28), biografia biblica are o lectie inca si mai inalta a lucrarii suferintei. "Voi Imi sunteti martori, zice Domnul, ca Eu sunt Dumnezeu" (Isaia 43,12), martori ca El este bun si ca bunatatea Sa este bunatatea suprema. "Am ajuns o priveliste pentru lume, ingeri si oameni." 1 Corinteni 4,9
9:79 Altruismul, principiul Imparatiei lui Dumnezeu, este principiul pe care-l uraste Satana; el ii tagaduieste insasi existenta. De la inceputul marii controverse, el s-a straduit sa dovedeasca faptul ca principiile dupa care actioneaza Dumnezeu sunt egoiste; si el procedeaza la fel cu cei care-I slujesc lui Dumnezeu. Lucrarea lui Hristos si a tuturor celor ce-I poarta Numele este aceea de a dovedi falsitatea pretentiei lui Satana.
9:80 Isus a venit in chip de om in scopul de a ilustra altruismul in propria Sa viata. Si toti aceia care accepta acest principiu trebuie sa fie impreuna lucratori cu El, demonstrandu-l in viata practica. Sa aleaga ceea ce este drept, pentru ca asa este drept, sa ia pozitie pentru adevar cu pretul suferintei si sacrificiului - "Aceasta este mostenirea
9:81 robilor Domnului, iar neprihanirea lor vine de la Mine, zice Domnul." Isaia 54,17
9:82 Foarte de timpuriu in istoria lumii este cons, nat raportul vietii unuia asupra caruia s-a purtat aceasta controversa iscata de Satana.
9:83 Despre Iov, patriarhul din Ut, marturia Aceluia care cerceteaza inimile a fost: "Nu este nimeni ca el pe pamant. Este un om fara prihana si curat la suflet, care se teme de Dumnezeu si se abate de la rau."
9:84 Impotriva acestui om, Satana a adus o acuzatie dispretuitoare: "Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui si tot ce este al lui? ... Dar ia intinde-Ti mana si atinge-te de tot ce are"; "atinge-Te de oasele si de carnea lui, si sunt incredintat ca Te va blestema in fata."
9:85 Domnul a spus lui Satana: "Iata, iti dau pe mana tot ce are, numai asupra lui sa nu intinzi mana". "Iata, ti-l dau pe mana: numai cruta-i viata."
9:86 Avand aceasta permisiune, Satana a spulberat tot ceea ce avea Iov: turme si cirezi, slujitori si slujnice, fii si fiice; si el "a lovit pe Iov cu o buba rea din talpa piciorului pana in crestetul capului." Iov 1,8-12; 2,5-7
9:87 Si la cupa sa a mai fost adaugat un element al amaraciunii. Prietenii sai, care nu vedeau in nenorocire decat o plata a pacatului, au apasat asupra duhului sau ranit si impovarat cu acuzatiile lor, conform carora Iov se facea vinovat de nelegiuire.
9:88 In mod aparent parasit de cer si pamant, dar pastrandu-si strans credinta in Dumnezeu si fiind constient de integritatea sa, indurerat si incurcat, a strigat:
9:89 "M-am dezgustat de viata!" "Ah! de m-ai ascunde in locuinta mortilor, de m-ai acoperi pana-Ti va trece mania si de mi-ai randui o vreme cand Iti vei aduce iarasi aminte de mine!" Iov 10,1; 14,13
9:90 "Iata, tip de silnicie, si nimeni nu raspunde; cer dreptate, si dreptate nu este! ... M-a dezbracat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap ... A departat pe fratii mei de la mine si prietenii mei s-au instrainat de mine. ... Aceia pe care ii iubeam s-au intors impotriva mea. ... Fie-va mila, fie-va mila de mine, prietenii mei! Caci mana lui Dumnezeu m-a lovit". "Oh! daca as sti unde sa-L gasesc, daca as putea sa ajung pana la scaunul Lui de domnie. ... Daca ma duc la rasarit, nu este acolo; daca ma duc la apus, nu-L gasesc; daca are treaba la miaza-noapte, nu-L pot vedea; daca Se ascunde la miaza-zi, nu-L pot descoperi. Dar El stie ce cale am urmat; si, daca m-ar incerca, as iesi curat ca aurul". "Chiar daca ma va ucide, tot ma voi increde in El ". "Dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu si ca Se va ridica la urma pe pamant. Chiar daca mi se va nimici pielea si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totusi pe Dumnezeu. Il voi vedea si-mi va fi binevoitor, ochii mei Il vor vedea, si nu ai altuia." Iov 19,7-21; 23,3-10; 13,15; 19,25-27