9:69 Cand, din pricina invidiei lui Saul, a devenit un fugar prin pustie, David, lipsit de ajutorul omenesc, s-a sprijinit cu mai multa hotarare de Dumnezeu. Nesiguranta si nelinistea vietii din pustie, primejdia continua in care se afla, necesitatea frecventa de a fugi, caracterul oamenilor care s-au adunat la el acolo - cei care "se aflau in nevoie, care aveau datorii sau care erau nemultumiti" (1 Samuel 22,2) - toate acestea au dus la lucrul esential, o severa auto-disciplinare. Aceste experiente i-au stimulat si dezvoltat puterea de a lucra cu oamenii, compasiunea pentru cei oprimati si ura fata de nedreptate. De-a lungul anilor de asteptare si primejdie, David a invatat sa gaseasca in Dumnezeu linistea, sprijinul, viata sa. A invatat ca el putea ajunge la tron numai prin puterea lui Dumnezeu; ca ar fi putut sa conduca in mod intelept numai prin intelepciunea Sa. Numai in procesul pregatirii in scoala greutatilor si a intristarii a putut David sa lase in urma acest raport - macar ca dupa aceea a fost intinat de marele sau pacat - anume ca "David a imparatit peste Israel si facea judecata si dreptate la tot poporul lui." 2 Samuel 8,15