4:84 Cand Daniel se prindea de Dumnezeu cu o incredere nestramutata, spiritul puterii profetice venea asupra lui. Cand era cinstit de oameni cu responsabilitatile curtii si secretele imparatiei, el era onorat de Dumnezeu ca ambasador al Sau si invatat sa citeasca misterele veacurilor ce aveau sa vina. Monarhii pagani, prin legatura pe care o aveau cu reprezentantii cerului, au fost constransi sa-L recunoasca pe Dumnezeul lui Daniel. "Cu adevarat", a zis Nebucadnetar, "Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor si Domnul imparatilor si El descopera tainele". Iar Darius, in proclamatia sa "catre toate neamurile, catre oamenii de toate limbile care locuiau in toata imparatia", L-a inaltat pe "Dumnezeul lui Daniel" ca fiind "Dumnezeul cel viu, si El dainuieste vesnic; Imparatia Lui nu se va nimici niciodata si stapanirea Lui nu va avea sfarsit"; care "izbaveste si mantuieste, ... face semne si minuni in ceruri si pe pamant". Daniel 2,47; 6,25-27