15:67 Atat parintele, cat si educatorul ar trebui sa caute sa supravegheze dezvoltarea copilului fara a o impiedica printr-un control excesiv. Cand nu le dam suficienta libertate este la fel de rau ca atunci cand ne ocupam prea putin de ei. Efortul de a "frange vointa" unui copil este o greseala ingrozitoare. Fiecare minte are o constitutie diferita; in vreme ce folosirea fortei poate asigura o supunere exterioara, rezultatul obtinut in cazul multor copii va fi acela al unei razvratiri mai ferme a inimii. Chiar daca parintele sau educatorul ar reusi sa obtina controlul pe care-l doreste, efectul nu va fi mai putin vatamator pentru copil. Disciplinarea unei fiinte omenesti care a atins anii in care poate rationa liber nu ar trebui sa se asemene cu cea folosita in cazul unui animal necuvantator. Animalul nu este invatat decat sa se supuna stapanului sau. Pentru acel dobitoc, stapanul reprezinta mintea, judecata si vointa. Aceasta metoda, folosita uneori in educarea copiilor, face din ei ceva doar cu putin diferit de niste masini automate. Mintea, vointa si constiinta se afla sub controlul altuia. Scopul lui Dumnezeu nu este ca vreo minte sa fie dominata in felul acesta. Cei care slabesc sau distrug individualitatea isi asuma o responsabilitate care nu poate avea decat efecte negative. Atata vreme cat se afla sub autoritate, copiii pot da impresia unor soldati bine instruiti; cand insa controlul inceteaza, se va descoperi ca duc lipsa de tarie si fermitate a caracterului. Pentru ca nu a fost invatat niciodata sa se conduca singur, tanarul nu discerne nici o limita in afara cerintelor impuse de parinti sau educatori. Cand autoritatea acestora nu mai actioneaza, el nu stie cum sa-si foloseasca libertatea si se deda adesea la placeri care ii vor constitui ruina.