86:1 Cap. 85 - Din nou la mare
86:2 ISUS SPUSESE CA VREA sa-i intalneasca pe ucenicii Sai in Galilea; si, indata ce a trecut Pastele, ei si-au indreptat pasii intr-acolo. Lipsa lor de la Ierusalim in timpul sarbatorilor ar fi fost socotita drept indiferenta si ratacire, de aceea au ramas pana la sfarsitul lor; dar, o data trecute, s-au intors bucurosi acasa pentru a-L intalni pe Mantuitorul, asa cum le spusese El.
86:3 Sapte dintre ucenicii Lui erau in grup, imbracati in hainele umile de pescari; erau saraci in ce priveste bunurile lumii acesteia, dar bogati in cunoasterea si trairea adevarului, lucru care inaintea Cerului le dadea locul cel mai de frunte ca invatatori. Nu fusesera elevi in scolile profetilor, dar timp de trei ani fusesera invatati de cel mai de seama Educator pe care lumea L-a cunoscut vreodata. Sub indrumarile Lui, devenisera nobili, inteligenti, cultivati, ajungand unelte prin care oamenii puteau sa fie indrumati in cunoasterea adevarului.
86:4 Cea mai mare parte a lucrarii lui Hristos fusese savarsita aproape de Marea Galileii. Indata ce ucenicii s-au adunat intr-un loc unde sa nu fie tulburati, s-au gasit inconjurati de amintiri despre Isus si lucrarile Lui cele mai mari. Pe marea aceasta, pe cand inima lor era cuprinsa de spaima, iar furtuna tulburata se napustea asupra lor ca sa-i nimiceasca, Isus a mers pe valuri pentru a-i scapa. Tot aici furtuna a fost linistita prin cuvintele Lui. Se putea vedea tarmul unde peste zece mii de oameni fusesera hraniti din cateva painisoare si cativa pesti. Nu departe era cetatea Capernaum, locul unde se facusera atatea minuni. Pe cand ucenicii
86:5 priveau la toate acestea, mintea lor era plina de cuvintele si faptele Mantuitorului lor.
86:6 Seara era placuta si Petru, care inca era atras de corabii si de pescuit, le-a propus sa mearga pe mare si sa arunce mrejele. Toti au fost de acord, aveau nevoie de hrana si de imbracaminte, pe care munca unei nopti cu izbanda in pescuit li le-ar fi adus. Asadar, au plecat cu corabia, dar n-au prins nimic. Au muncit toata noaptea, dar fara nici un spor. In timpul orelor obositoare vorbeau despre Domnul lor, care le lipsea, si isi aminteau de lucrarile minunate la care ei fusesera martori, in lucrarea Lui de langa mare. Se intrebau ce va fi cu ei in viitor si se intristau cand se gandeau la ceea ce-i astepta.
86:7 In tot timpul acesta, un Supraveghetor singuratic, dar nevazut, i-a urmarit de pe tarm. In cele din urma, s-au revarsat zorile, barca era la mica departare de tarm si ucenicii au vazut un Strain stand pe mal, care i-a oprit cu intrebarea: "Copii, aveti ceva de mancare?" Cand ei raspunsera: "Nu", El le zise: "'Aruncati mreaja in partea dreapta a corabiei si veti gasi'. Au aruncat-o deci, si n-o mai puteau trage de multimea pestilor."
86:8 Ioan L-a recunoscut pe Strain si i-a spus lui Petru: "Este Domnul". Petru era asa de incantat si de bucuros, incat, in nerabdarea lui, s-a aruncat in apa si curand a ajuns langa Invatatorul sau. Ceilalti ucenici au venit cu barca, tragand plasa cu pesti dupa ei. "Cand s-au coborat pe tarm, au vazut acolo jaratic de carbuni, peste pus deasupra si paine."
86:9 Ei erau prea incantati ca sa mai intrebe de unde erau focul si mancarea. "Isus le-a zis: 'Aduceti din pestii pe care i-ati prins acum'." Petru dadu fuga dupa plasa pe care o lasase si-i ajuta pe fratii sai sa o traga la tarm. Dupa ce s-a terminat lucrul si s-au facut pregatirile, Isus i-a chemat pe ucenici sa vina si sa manance. El a frant hrana si a impartit-o intre ei si a fost cunoscut si recunoscut de toti cei sapte. Acum le reveni in minte minunea cu hranirea celor cinci mii pe coasta muntelui; dar o temere misterioasa ii cuprinse si in tacere priveau la Mantuitorul inviat.
86:10 Le reveni cu putere in minte intamplarea de langa mare, atunci cand Hristos ii chemase sa-L urmeze. Isi amintira cum, la porunca Lui, se avantasera spre larg si aruncasera plasa si cum navoadele erau atat de pline, incat erau gata sa se rupa. Dupa aceea, Isus ii chemase sa lase corabia lor de pescari si le fagaduise ca-i va face
86:11 pescari de oameni. El savarsise din nou aceeasi minune tocmai pentru ca sa le readuca in minte intamplarea aceea si sa adanceasca impresia ei. Faptul acesta era o innoire a insarcinarii date ucenicilor. Ea arata ca moartea Invatatorului lor nu le-a micsorat datoria de a savarsi lucrarea pe care le-o incredintase. Cu toate ca urmau sa fie lipsiti de tovarasia Lui personala si de mijloacele pe care le castigasera prin ocupatia lor de mai inainte, Mantuitorul inviat urma sa aiba si mai departe grija de ei. In timp ce vor face lucrarea Sa, El Se va ingriji de cele necesare. Isus avea un anumit scop cand i-a indemnat sa arunce plasa in partea dreapta a barcii. Pe partea aceasta statea El pe tarm. Aceasta era partea credintei. Daca lucrau in legatura cu El - unind puterea Lui divina cu straduintele lor omenesti -, nu se putea sa nu aiba succes.
86:12 Hristos trebuia sa mai dea o lectie, care il privea in mod deosebit pe Petru. Tagaduirea Domnului sau fusese in contrast rusinos cu pretinsa credinciosie de mai inainte a lui Petru. El Il dezonorase pe Hristos si atrasese asupra sa neincrederea fratilor sai. Ei se gandeau ca nu i se va mai ingadui sa ocupe locul pe care il avusese inainte intre ei si el insusi isi dadea seama ca nu mai inspira nici un fel de incredere. Inainte de a fi chemat sa-si reia lucrarea apostolica, trebuia sa dea dovada de pocainta inaintea lor. Fara aceasta dovada, desi se pocaise, pacatul lui ar fi putut sa-i nimiceasca influenta ca serv al lui Hristos. Mantuitorul i-a dat ocazia sa castige increderea fratilor sai si, pe cat posibil, sa indeparteze ocara pe care o adusese asupra Evangheliei.
86:13 Aici se da o invatatura pentru toti urmasii lui Hristos. Evanghelia nu face nici un compromis cu raul. Ea nu poate sa scuze pacatul. Pacatele ascunse trebuie sa fie marturisite in ascuns inaintea lui Dumnezeu; dar, in ce priveste pacatele fatise, trebuie sa se faca marturisire pe fata. Ocara pacatelor ucenicilor este aruncata asupra lui Hristos. Ele il fac pe Satana sa tresalte, iar sufletele indoielnice, sa se poticneasca. Dand dovada de pocainta, ucenicul, pe cat ii sta in putinta, trebuie sa indeparteze aceasta ocara.
86:14 Pe cand Hristos si ucenicii mancau impreuna la marginea marii, Mantuitorul ii puse lui Petru intrebarea: "Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti mai mult decat acestia?", referindu-Se la fratii lui. Petru spusese odata: "Chiar daca toti ar gasi in Tine o pricina de poticnire, eu niciodata nu voi gasi in Tine o pricina de poticnire" (Mat. 26,33). Dar acum el se pretui mai drept. "Da, Doamne", zise el, "stii ca Te iubesc." Nu se vede aici nici o sustinere inflacarata ca iubirea lui este mai mare decat a fratilor lui. El nu-si exprima parerea in ce priveste devotiunea sa. El face apel la Acela care poate sa citeasca toate gandurile inimii, sa judece sinceritatea lui - "Tu stii ca Te iubesc". Isus ii zise iarasi: "Paste mieluseii Mei".
86:15 Isus il incerca din nou pe Petru, repetand cuvintele de mai inainte: "Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti?" De data aceasta, El nu l-a mai intrebat pe Petru daca Il iubeste mai mult decat fratii lui. Si cel de-al doilea raspuns a fost ca si cel dintai, lipsit de orice asigurari pline de inchipuire: "Da, Doamne, stii ca Te iubesc". Isus ii zise iarasi: "Paste oitele Mele". Mantuitorul puse din nou intrebarea cercetatoare: "Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti?" Petru s-a intristat; el gandea ca Isus Se indoieste de iubirea lui. El stia ca Il facuse pe Domnul sa nu mai aiba incredere in el si, cu inima indurerata, spuse: "Doamne, Tu toate le stii; stii ca Te iubesc". Isus ii zise iarasi: "Paste oile Mele!"
86:16 De trei ori Petru Il tagaduise pe fata pe Domnul sau si de trei ori Hristos a obtinut de la el asigurarea iubirii si credinciosiei lui, indreptand intrebarea aceea hotarata ca pe o sageata infocata catre inima lui ranita. Inaintea ucenicilor Sai, Isus descoperise adancimea pocaintei lui Petru si dovedise cat de umil era acum ucenicul increzut de pe vremuri.
86:17 Din fire, Petru era pornit si inflacarat si Satana se folosise de aceste trasaturi ale lui pentru a-l dobori. Chiar inainte de caderea lui Petru, Isus ii spusese: "Satana v-a cerut sa va cearna ca graul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta; si dupa ce te vei intoarce la Dumnezeu, sa intaresti pe fratii tai" (Luca 22,31-32). Acel timp venise si schimbarea lui Petru era evidenta. Intrebarile cercetatoare si precise ale Domnului nu primisera un raspuns inflacarat si infumurat; iar din cauza umilintei si pocaintei lui, Petru era mai bine pregatit ca mai inainte sa lucreze ca pastor al turmei.
86:18 Cea dintai lucrare pe care Hristos i-a incredintat-o lui Petru, dupa ce l-a reasezat in slujba, era aceea de a paste mieluseii. Aceasta era o lucrare in care Petru avea prea putina experienta. Era nevoie de multa grija si bunatate, multa rabdare si staruinta. Petru era chemat sa se ingrijeasca de cei tineri in credinta, sa-i invete pe cei nestiutori, sa le deschida Scripturile si sa-i invete cum sa fie de folos in slujba lui Hristos. Pana acum, Petru nu fusese pregatit sa faca lucrul acesta, nici sa-i inteleaga insemnatatea. Dar tocmai aceasta era lucrarea pe care il chema acum Isus sa o indeplineasca. Suferintele prin care trecuse si pocainta lui il pregatisera pentru aceasta.
86:19 Inainte de caderea lui, Petru vorbea totdeauna necugetat, pripit. Era totdeauna gata sa-i corecteze pe altii, sa-si spuna parerea, fara sa inteleaga el insusi despre ce este vorba sau ce trebuia sa spuna. Dar Petru cel pocait era altfel. Si-a pastrat ravna de pe vremuri, dar harul lui Hristos i-a calauzit zelul. Nu mai era nici pripit, nici increzut, nici ingamfat, ci linistit,
86:20 stapan pe sine, gata sa se lase invatat. Astfel, el putea sa pasca atat mieluseii, cat si oile turmei lui Hristos.
86:21 Modul in care Mantuitorul lucrase cu Petru avea o invatatura atat pentru el, cat si pentru fratii lui. Ii invata ca trebuie sa-l intampine pe cel gresit cu rabdare, simpatie si iubire iertatoare. Cu toate ca Petru Il tagaduise pe Domnul sau, iubirea pe care Isus i-o purta nu se stinsese. Tot o astfel de iubire trebuie sa simta si sub pastorul pentru oile si pentru mieii incredintati ingrijirii lui. Amintindu-si de slabiciunea si greseala lui, Petru trebuia sa se poarte tot asa de bland cu turma sa cum Se purtase si Hristos cu el.
86:22 Intrebarea pe care Hristos i-a pus-o lui Petru era plina de insemnatate. El a amintit numai o conditie pentru a fi ucenic sau pentru a sluji. "Ma iubesti?" a zis El. Aceasta este insusirea cea mai de seama. Petru ar fi putut sa aiba oricare alta insusire, dar, fara iubirea pentru Hristos, el nu putea sa fie un pastor credincios peste turma Domnului. Cunostintele, bunavointa, elocventa, recunostinta si ravna sunt toate mijloace pentru a savarsi o lucrare buna; dar, fara a avea in inima iubirea lui Isus, lucrarea unui serv al lui Hristos este numai o infrangere.
86:23 Isus a mers numai cu Petru, pentru ca avea sa-i spuna anumite lucruri numai lui. Inainte de moartea Sa, Isus ii spusese: "Tu nu poti veni acum dupa Mine, dar unde Ma duc Eu, vei veni mai tarziu". La aceasta, Petru a raspuns: "Doamne, de ce nu pot veni dupa Tine acum? Eu imi voi da viata pentru Tine" (Ioan 13,36-37). Cand a zis lucrurile acestea, el nu stia pe unde vor merge picioarele lui Hristos. Petru fusese infrant cand venise incercarea, dar acum urma sa i se dea un nou prilej sa-si dovedeasca iubirea fata de Hristos. Hristos ii descoperi viitorul, ca sa poata fi intarit cand va veni incercarea cea din urma a credintei. El i-a spus ca, dupa ce va trai o viata folositoare, cand varsta va influenta puterile lui, va urma cu adevarat pe Domnul sau. Isus i-a zis: "'Cand erai mai tanar, singur te incingeai si te duceai unde voiai; dar cand vei imbatrani iti vei intinde mainile, si altul te va incinge, si te va duce unde nu vei voi'. A zis lucrul acesta ca sa arate cu ce fel de moarte va pro-slavi Petru pe Dumnezeu."
86:24 In felul acesta, Isus i-a facut cunoscut lui Petru cum urma sa moara; chiar ii precizase ca va intinde mainile pe cruce. Il invita apoi din nou pe ucenicul Sau: "Vino dupa Mine". Petru n-a fost descurajat de aceasta descoperire. Era gata sa sufere orice fel de moarte pentru Domnul sau.
86:25 Pana acum, Petru Il cunoscuse pe Isus dupa trup, asa cum multi Il cunosc astazi; dar nu trebuia sa se limiteze la atat. El nu-L cunostea decat din legaturile pe care le avusese cu El in cele pamantesti.
86:26 Il iubise ca Om, ca pe un Invatator trimis de cer; acum Il iubea ca Dumnezeu. Invatase ca, pentru el, Hristos era totul in tot. Acum, era gata sa ia parte la misiunea Domnului plina de sacrificiu. Cand in cele din urma a fost dus la cruce, el a cerut sa fie rastignit cu capul in jos. Socotea ca este prea mare cinstea sa sufere la fel ca Domnul lui.
86:27 Cuvintele adresate lui Petru: "Vino dupa Mine" erau pline de invatatura. Invatatura aceasta era data nu numai cu privire la moarte, ci si cu privire la orice pas facut in viata. Pana atunci, Petru fusese inclinat sa lucreze independent. Incercase sa faca planuri pentru lucrarea lui Dumnezeu, in loc sa astepte sa urmeze planul lui Dumnezeu. Dar nu putea sa castige nimic luand-o la fuga inaintea Domnului. Isus il indemna: "Vino dupa Mine". Nu alerga inaintea Mea. Asa nu vei da singur piept cu ostile lui Satana. Lasa-Ma sa merg Eu inaintea ta si nu vei fi infrant de vrajmas.
86:28 Pe cand Petru mergea alaturi de Isus, l-a vazut pe Ioan ca ii urmeaza. A vrut atunci sa cunoasca viitorul acestuia si "a zis lui Isus: 'Doamne, dar cu acesta ce va fi?' Isus i-a raspuns: 'Daca vreau ca el sa ramana pana voi veni Eu, ce-ti pasa tie? Tu vino dupa Mine!'" Petru ar fi trebuit sa se gandeasca la un lucru, si anume ca Domnul i-ar fi descoperit tot ce i-ar fi fost lui de folos sa stie. Datoria fiecaruia este de a-L urma pe Hristos, fara sa se ingrijoreze cu privire la lucrarea incredintata altora. Spunand despre Ioan: "Daca vreau ca el sa ramana pana voi veni Eu", Isus nu dadea asigurarea ca ucenicul acesta va trai pana la a doua venire a Domnului. El nu a facut decat sa afirme puterea Sa suprema si, chiar daca ar fi voit sa faca lucrul acesta, n-ar fi afectat cu nimic lucrarea lui Petru. Atat viitorul lui Ioan, cat si cel al lui Petru erau in mainile Domnului. Fiecaruia i se cerea sa-L asculte si sa-L urmeze pe Domnul.
86:29 Cati oameni nu fac si astazi la fel ca Petru! Ei se intereseaza de treburile altora si sunt nerabdatori sa stie care le este lucrarea, in timp ce sunt in primejdie sa-si neglijeze propria lucrare. Datoria noastra este sa privim la Hristos si sa-L urmam. Vom vedea greseli in viata altora si lipsuri in caracterul lor. Firea omeneasca este invaluita de slabiciuni. Dar in Hristos vom gasi desavarsirea. Privind la El, vom fi si noi transformati.
86:30 Ioan a trait pana la adanci batraneti. A trait in timpul distrugerii Ierusalimului si al nimicirii templului maret - o preinchipuire a nimicirii finale a lumii. Pana in ultimele clipe, Ioan L-a urmat indeaproape pe Domnul sau. Povara marturiei lui catre biserici era: "Preaiubitilor, sa ne iubim unii pe altii"; "Cine ramane in dragoste, ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el" (1 Ioan 4,7.16).
86:31 Petru fusese pus din nou in apostolia lui, dar cinstea si puterea pe care le-a primit de la Hristos nu i-au dat suprematie asupra fratilor lui. Lucrul acesta a fost bine lamurit de Hristos cand Petru a intrebat: "Cu acesta ce va fi?" El a zis: "Ce-ti pasa tie? Tu vino dupa Mine". Petru nu a primit cinstea de a fi cap al bisericii. Favoarea pe care Hristos i-o aratase, iertandu-i abaterea si incredintandu-i hranirea turmei, si insasi credinciosia lui Petru de a-L urma pe Hristos i-au castigat increderea fratilor sai. El avea mare influenta in biserica. Dar ceea ce Hristos l-a invatat la Marea Galileii a dus cu el in toata viata. Scriind bisericilor prin Duhul Sfant, el zicea:
86:32 "Sfatuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca si ei, un martor al patimilor lui Hristos, si partas al slavei care va fi descoperita: Pastoriti turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastra, nu de sila, ci de bunavoie, dupa voia lui Dumnezeu; nu pentru un castig marsav, ci cu lepadare de sine. Nu ca si cum ati stapani peste cei ce v-au cazut la imparteala, ci facandu-va pilde turmei. Si cand Se va arata Pastorul cel mare veti capata cununa, care nu se poate vesteji, a slavei." (1 Petru 5,1-4).