84:1 Cap. 83 - Pe calea catre Emaus
84:2 TARZIU IN DUPA-AMIAZA zilei de inviere, doi dintre ucenici erau pe calea catre Emaus, un orasel la vreo cincisprezece kilometri de Ierusalim. Ucenicii acestia nu avusesera un loc de frunte in lucrarea lui Hristos, dar aveau o vie credinta in El. Venisera la oras sa serbeze Pastele si erau foarte mult tulburati de evenimentele ce avusesera loc de curand. Auzisera vestile de dimineata in legatura cu luarea trupului lui Hristos din mormant, precum si cele spuse de femeile care ii vazusera pe ingeri si Il intalnisera pe Isus. Acum se intorceau acasa pentru a cugeta si a se ruga. Plini de intristare, ei isi urmau drumul vorbind despre cele vazute la judecata si la rastignire. Niciodata nu fusesera atat de deznadajduiti. Lipsiti de nadejde si credinta, mergeau in umbra cucii.
84:3 Nu ajunsesera departe in calatoria lor cand li s-a alaturat un strain, dar erau asa absorbiti de necazul si deznadejdea lor, incat n-au privit la el de aproape. Si-au continuat conversatia, destainuindu-si gandurile inimii. Meditau la invataturile pe care li le daduse Hristos, invataturi pe care se parea ca nu sunt in stare sa le inteleaga. In timp ce vorbeau despre evenimentele care avusesera loc, Isus dorea sa-i mangaie. El le vazuse durerea; le intelegea ideile contradictorii, pline de teama, care-i tulburau si le aduceau mereu gandul:
84:4 Se poate ca acest Om, care a ingaduit sa fie atat de mult injosit, sa fie Hristosul? Ei nu mai puteau sa-ti retina durerea si plangeau. Isus stia ca inima lor era legata de El in iubire si ar fi dorit sa le stearga lacrimile si sa-i umple de veselie si voie buna. Dar mai intai trebuia sa le dea o lectie pe care sa n-o uite niciodata.
84:5 "El le-a zis: 'Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbati intre voi pe drum?' Si ei s-au oprit, uitandu-se tristi. Drept raspuns, unul dintre ei, numit Cleopa, I-a zis: 'Tu esti singurul strain aici, in Ierusalim, de nu stii ce s-a intamplat in zilele acestea?'" Ii povestira despre dezamagirea cu privire la Invatatorul lor, "care era un prooroc puternic in fapte si in cuvinte, inaintea lui Dumnezeu si inaintea intregului norod"; dar "preotii cei mai de seama si mai marii nostri", spusera ei, "L-au dat sa fie osandit la moarte si L-au rastignit". Cu inima plina de dezamagire si cu buzele tremurande, ei adaugara: "Noi trageam nadejde ca El este Acela care va izbavi pe Israel; dar, cu toate acestea, iata ca acum este a treia zi de cand s-au intamplat toate acestea".
84:6 Curios este faptul ca ucenicii nu-si aminteau cuvintele lui Hristos si nu-si dadeau seama ca El prevestise evenimentele care se intamplasera. Nu-si dadeau seama ca cea din urma parte a descoperirilor Lui trebuia sa se implineasca tot asa de bine ca intaia parte si ca a treia zi El urma sa invie. Aceasta era partea pe care ei ar fi trebuit sa si-o reaminteasca. Preotii si carturarii nu uitasera lucrul acesta. In ziua "care vine dupa ziua pregatirii, preotii cei mai de seama si fariseii s-au dus impreuna la Pilat si i-au zis: 'Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis: 'Dupa trei zile voi invia'" (Mat. 27,62-63). Dar ucenicii nu-si aminteau cuvintele acestea.
84:7 Atunci Isus le-a zis: "O, nepriceputilor si zabavnici cu inima, cand este vorba sa credeti tot ce au spus proorocii! Nu trebuia sa sufere Hristosul aceste lucruri si sa intre in slava Sa?" Ucenicii se intrebau cine putea fi acest Strain, care le patrundea chiar in suflet si le vorbea cu atata seriozitate, duiosie si simpatie si cu atata nadejde. Pentru prima data de la tradarea lui Hristos, speranta renastea in inimile lor. Deseori priveau la Insotitorul lor si gandeau ca vorbele Lui erau tocmai cele pe care le-ar fi spus Hristos. Erau plini de uimire si inima lor a inceput sa tresalte de bucuria asteptarii.
84:8 Incepand de la Moise, adevaratul Alfa al istoriei biblice, Hristos le prezenta din toate Scripturile lucrurile cu privire la Sine Insusi. Daca
84:9 mai intai li S-ar fi descoperit, inima lor ar fi fost satisfacuta. In plinatatea bucuriei lor, nu ar mai fi infometat dupa nimic. Dar era nevoie ca ei sa inteleaga marturia adusa in favoarea Lui de catre simbolurile si profetiile din Vechiul Testament. Pe acestea trebuia sa se intemeieze credinta lor. Hristos n-a savarsit nici o minune pentru a-i convinge, ci primul lucru a fost sa le talmaceasca Scripturile. Ei privisera la moartea Lui ca la nimicirea tuturor nadejdilor lor. Acum, El le arata din profeti ca aceasta era dovada cea mai puternica a credintei lor.
84:10 Invatandu-i pe acesti ucenici, Isus arata insemnatatea Vechiului Testament ca marturie in favoarea misiunii Lui. Multi pretinsi crestini leapada Vechiul Testament, zicand ca nu mai este de nici un folos. Dar Hristos nu ne invata asa. Atat de mult l-a pretuit, ca odata a spus: "Daca nu asculta pe Moise si pe prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti" (Luca 16,31).
84:11 Glasul lui Hristos este cel care vorbeste prin patriarhi si profeti, din zilele lui Adam si pana la scenele de incheiere ale timpului. Mantuitorul este descoperit in Vechiul Testament tot asa de clar ca in Noul. Ceea ce viata lui Hristos si invataturile Noului Testament scot in evidenta cu claritate si frumusete este tocmai lumina din trecutul profetic. Minunile lui Hristos sunt o dovada a dumnezeirii Lui; dar o si mai puternica dovada ca El este Rascumparatorul lumii se gaseste asemanand profetiile Vechiului Testament cu istoria Noului Testament.
84:12 Pornind cu rationamentul de la profetie, Hristos le-a dat ucenicilor Sai o corecta intelegere a ceea ce El trebuia sa fie in omenire. Asteptarile lor dupa un Mesia care sa puna mana pe tronul si puterea imparateasca, in conformitate cu dorintele oamenilor, dusesera la ratacire. Aceasta nu s-ar fi potrivit cu o dreapta intelegere a coborarii Lui de la pozitia cea mai inalta la pozitia cea mai de jos pe care ar fi putut sa o ocupe. Hristos dorea ca ideile ucenicilor Sai sa fie curate si adevarate in toate privintele. Ei trebuiau sa inteleaga pe cat era cu putinta toate cele privitoare la paharul suferintelor ce-I fusese randuit. El le arata ca lupta ingrozitoare pe care ei nu o puteau inca pricepe era implinirea unui legamant incheiat inca inainte de intemeierea lumii. Hristos trebuia sa moara, dupa cum orice calcator al legii trebuie sa moara daca traieste mai departe in pacat. Toate acestea trebuiau sa se implineasca, dar nu trebuiau sa se sfarseasca in infrangere, ci in biruinta mareata si vesnica. Isus le spuse ca trebuie sa se faca orice efort pentru a scapa lumea de la pacat. Urmasii Lui trebuie sa traiasca asa cum a trait El si sa lucreze asa cum a lucrat El, cu straduinte intense si neobosite.
84:13 Asa le vorbea Hristos ucenicilor Sai, deschizandu-le mintea ca sa poata intelege Scripturile. Ucenicii erau obositi, dar discutia nu lancezea. De pe buzele Mantuitorului porneau cuvinte de viata si de asigurare. Dar ochii lor inca nu puteau sa priceapa. Cand El le vorbi despre nimicirea Ierusalimului, ei privira plangand la cetatea condamnata. Dar nici acum nu banuiau cine putea fi Cel care ii insotea pe drum. Ei nu se gandeau ca Acela care era subiectul conversatiei mergea alaturi de ei; deoarece Hristos Se referea la Sine, ca si cum ar fi fost o alta persoana. Credeau ca El era unul dintre cei care participasera la sarbatoarea cea mare si care acum se intorcea acasa. El mergea tot atat de atent pe stancile colturoase ca si ei, oprindu-Se cand si cand sa Se odihneasca putin. Astfel ei inaintau pe drumul de munte, in timp ce Acela care in curand trebuia sa-Si la locul la dreapta lui Dumnezeu si care putea sa spuna: "Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant" mergea alaturi de ei (Mat. 28,18).
84:14 Pe cand calatoreau, soarele asfintise si, inainte ca drumetii sa ajunga la locul lor de odihna, lucratorii de pe camp lasasera lucrul. Cand ucenicii erau gata sa intre in casa lor, se parea ca Strainul vrea sa-Si urmeze drumul. Dar ucenicii se simteau atrasi catre El. Sufletul lor flamanzea sa auda ceva mai mult de la El. "Ramai cu noi", au zis ei. Parea ca El nu vrea sa primeasca invitatia, dar ei au staruit, zicand: "Este spre seara, si ziua aproape a trecut". Isus S-a lasat induplecat si a "intrat sa ramana la ei".
84:15 Daca nu ar fi staruit cu invitatia, ucenicii n-ar fi stiut ca Cel care ii insotea era Domnul, care inviase. Hristos nu Isi impune niciodata prezenta. El Se intereseaza de aceia care au nevoie de El. Bucuros va intra in casa cea mai umila si va umple de voie buna si inima celui mai umil. Dar, daca oamenii sunt prea nepasatori ca sa se gandeasca la Oaspetele dumnezeiesc sau sa-L roage sa ramana cu ei, El trece mai departe. In felul acesta, multi au de suferit pagube mari. Ei nu-L cunosc pe Hristos mai mult decat au facut-o ucenicii, pe cand mergea cu ei pe cale.
84:16 Repede, se pregateste masa usoara pentru seara. Ea este asezata inaintea Oaspetelui, care Si-a luat locul in capul mesei. Iata ca El intinde mainile pentru a binecuvanta hrana. Ucenicii se dau inapoi cu mirare. Insotitorul lor intinde mainile intocmai cum obisnuia sa faca Invatatorul lor. Privesc din nou si, iata, vad in mainile Lui semnele cuielor. Amandoi striga deodata: "Este Domnul Isus! A inviat dintre cei morti!"
84:17 Se ridica sa se arunce la picioarele Lui si sa I se inchine, dar El disparuse dinaintea lor. Ei privesc la locul care fusese ocupat de Acela al carui corp cu putin inainte zacuse in mormant si isi zic unul altuia: "Nu ne ardea inima in noi cand ne vorbea pe drum si ne deschidea Scripturile?"
84:18 Dar, avand de transmis vestea aceasta mare, ei nu mai pot sa stea pe loc si sa vorbeasca. Oboseala si foamea dispar. Lasa mancarea neatinsa si, plini de bucurie, pornesc indata din nou la drum, pe aceeasi carare pe care au venit, grabindu-se sa le povesteasca aceste lucruri ucenicilor din oras. In unele parti drumul nu este sigur, dar ei se catara prin locurile prapastioase, alunecand pe stancile netede. Ei nu vad si nu stiu ca sunt aparati de Acela care a mers pe drum impreuna cu ei. Cu toiagul de drum in mana, merg inainte, dorind sa paseasca mai repede de cum indraznesc. Isi pierd cararea, dar o gasesc din nou. Cateodata alergand, cateodata impiedicandu-se, ei merg inainte, avand pe Insotitorul nevazut mereu langa ei pe tot drumul.
84:19 Noaptea este intunecata, dar Soarele Neprihanirii lumineaza asupra lor. Inima lor tresalta de bucurie. Li se pare ca sunt intr-o lume noua. Hristos este un Mantuitor viu. Ei nu-L mai jelesc ca pe un om mort. Hristos a inviat - repeta ei mereu si mereu. Aceasta e solia pe care ei o aduc celor intristati. Trebuie sa le povesteasca intamplarea minunata de pe drumul catre Emaus. Trebuie sa le spuna cine li S-a alaturat pe cale. Ei duc solia cea mai mare care s-a dat vreodata lumii, vestea buna, de care depind nadejdile neamului omenesc, atat pentru vremurile acestea, cat si pentru vesnicie.