83:1 Cap. 82 - "De ce plangi?"
83:2 FEMEILE CARE STATUSERA langa crucea lui Hristos au urmaritrei au asteptat sa treaca ceasurile Sabatului. In ziua intai a saptamanii, foarte devreme, au plecat catre mormant, ducand cu ele mirurile de pret pentru a unge trupul Mantuitorului. Ele nu se gandeau la invierea Lui dintre cei morti. Soarele nadejdii lor apusese si asupra inimii lor se asternuse noaptea. In timp ce mergeau, isi aminteau faptele de milostenie ale lui Hristos si cuvintele Lui de imbarbatare. Dar nu-si aminteau de cuvintele Lui: "Va voi vedea iarasi" (Ioan 16,22).
83:3 Nestiind ce se petrecea chiar atunci, se apropiau de gradina, zicandu-si pe cand mergeau: "Cine ne va pravali piatra de la usa mormantului?" Stiau ca nu puteau sa dea piatra la o parte, dar au mers mai departe. Si iata, deodata cerurile se luminara de o stralucire care nu venea de la soarele ce rasarea. Pamantul se cutremura. Ele au vazut ca piatra cea mare era rostogolita. Mormantul era gol.
83:4 Femeile nu venisera la mormant toate din aceeasi parte. Maria Magdalena a fost cea dintai care a ajuns in locul acela; si, vazand ca mormantul este gol, a fugit sa le spuna ucenicilor. Intre timp, au venit si celelalte femei. Deasupra mormantului stralucea o lumina, dar trupul lui Isus nu era acolo. Pe cand zaboveau prin jurul mormantului, deodata au vazut ca nu erau singure. Un tinerel imbracat in vesminte stralucitoare statea langa mormant. Era ingerul care indepartase piatra. Luase infatisarea de om ca
83:5 sa nu le sperie pe aceste prietene ale lui Isus. Dar asupra lui inca mai stralucea lumina slavei dumnezeiesti si femeile s-au inspaimantat. S-au intors sa fuga, dar cuvintele ingerului le-au oprit pasii. "Nu va temeti", le-a zis el, "caci stiu ca voi cautati pe Isus, care a fost rastignit. Nu este aici, a inviat dupa cum a zis. Veniti de vedeti locul unde a fost pus Domnul si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre morti." Au privit din nou in mormant si au auzit din nou vestea aceasta minunata. Un alt inger in chip de om era acolo si le-a zis: "Pentru ce cautati intre cei morti pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a inviat. Aduceti-va aminte ce v-a spus pe cand era inca in Galilea, cand zicea ca Fiul omului trebuie sa fie dat in mainile pacatosilor, sa fie rastignit si a treia zi sa invie!"
83:6 A inviat! A inviat! Femeile rosteau mereu aceste cuvinte. Acum nu mai era nevoie de miruri de uns. Mantuitorul este viu, nu este mort. Ele isi amintesc acum de cuvintele Lui cand, vorbind despre moartea Sa, zicea ca va invia. Ce zi era aceasta pentru omenire! Repede, femeile au plecat de la mormant, "cu frica si cu mare bucurie, si au alergat sa dea de veste ucenicilor Lui".
83:7 Maria nu auzise vestea cea buna. Ea s-a dus la Petru si Ioan cu solia trista: "Au luat pe Domnul din mormant si nu stiu unde L-au pus". Ucenicii s-au dus repede la mormant si au descoperit ca lucrurile erau asa cum le spusese Maria. Au vazut panza si stergarul, dar pe Domnul nu L-au gasit. Dar tocmai acestea dovedeau ca El inviase. Hainele de inmormantare nu erau aruncate cu nepasare, ci erau impaturite cu grija, fiecare separat. Ioan "a vazut si a crezut". El inca nu intelesese textul care zicea ca Hristos trebuia sa invie dintre cei morti; dar acum isi aduse aminte de cuvintele Mantuitorului care prevestise invierea Sa.
83:8 Insusi Hristos a fost Acela care asezase vesmintele de ingropaciune cu atata grija la locul lor. Cand ingerul cel puternic a coborat la mormant, el s-a unit cu altul care impreuna cu tovarasii lui pazisera trupul Domnului. Cand ingerul din cer rostogolise piatra, celalalt intra si desfacu legaturile de pe trupul lui Isus. Dar insusi mana lui Isus fusese aceea care le-a impaturit, pe fiecare in parte, si le-a pus la locul lor. Inaintea Aceluia care calauzeste atat steaua, cat si atomul, nu e nimic fara insemnatate. Ordinea si desavarsirea se vad in toate lucrarile Lui.
83:9 Maria ii urmase pe Ioan si pe Petru la mormant; cand ei s-au intors la Ierusalim, ea a ramas acolo. Pe cand privea la mormantul gol, inima ei a fost umpluta de durere. Privind inauntru, i-a vazut pe cei doi ingeri, unul la capataiul si
83:10 altul la picioarele locului unde fusese asezat Isus. "Femeie, pentru ce plangi?" o intrebara ei. "Pentru ca mi-au luat pe Domnul", raspunse ea, "si nu stiu unde L-au pus."
83:11 Apoi ea a plecat de la ingeri, gandind ca trebuie sa gaseasca pe cineva care sa-i poata spune ce s-a facut cu trupul lui Isus. O alta voce i se adresa: "Femeie, pentru ce plangi? Pe cine cauti?" Printre lacrimi, Maria a vazut chipul unui om si, crezand ca este gradinarul, a zis: "Domnule, daca L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus si ma voi duce sa-L iau". Daca mormantul acestui om bogat ar fi fost considerat o onoare prea mare pentru Isus, ea insasi ar fi gasit un loc pentru El. Era un mormant pe care insusi glasul Lui il eliberase, mormantul unde fusese asezat Lazar. Nu s-ar fi gasit acolo un loc de inmormantare pentru Domnul ei? Se gandea ca pentru ea ar fi fost o mare mangaiere, in intristarea ei, sa poarte de grija scumpului trup rastignit.
83:12 Dar iata ca, pe tonul cunoscut de ea foarte bine, Isus ii zise: "Marie!" De asta data, ea stiu ca nu un strain i se adresa si, intorcandu-se, vazu in fata ei pe Hristos cel viu. In bucuria ei, a uitat ca El fusese rastignit. Sarind catre El ca si cum ar fi vrut sa-I imbratiseze picioarele, ea zise: "Rabuni!" Dar Hristos Isi inalta mana, zicand: "Nu Ma tine, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Ci du-te la fratii Mei, si spune-le ca Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si la Dumnezeul vostru". Si Maria s-a dus la ucenici cu vestea aceea imbucuratoare.
83:13 Isus a refuzat sa primeasca inchinarea alor Sai pana nu va fi asigurat ca jertfa Lui era primita de Tatal. S-a suit la curtile ceresti si chiar de la Dumnezeu a auzit asigurarea ca ispasirea Lui pentru pacatele oamenilor fusese indestulatoare si ca, prin sangele Lui, toti pot castiga viata vesnica. Tatal a intarit legamantul facut cu Hristos, ca El ii va primi pe oamenii care se pocaiesc si sunt ascultatori si ca-i va iubi asa cum Il iubeste pe Fiul Sau. Hristos urma sa-Si desavarseasca lucrarea si sa-Si implineasca legamantul de a "face pe oameni mai pretiosi decat aurul curat si mai scumpi decat aurul din Ofir" (Is. 13,12). Toata puterea in cer si pe pamant a fost data Domnului vietii si El Se reintoarse la urmasii Sai in lumea pacatoasa, ca sa le poata da din puterea si slava Lui.
83:14 Pe cand Mantuitorul era inaintea lui Dumnezeu, primind daruri pentru biserica Sa, ucenicii se gandeau la mormantul gol, se vaitau si plangeau. Ziua care pentru tot cerul era o zi de bucurie, pentru ucenici, era o zi de nesiguranta, tulburare si neliniste. Neincrederea lor
83:15 in marturia femeilor dovedea cat de mult le scazuse credinta. Vestea despre invierea lui Hristos se deosebea asa de mult de ceea ce isi inchipuisera, incat nu puteau sa creada. Era prea frumos ca sa fie adevarat, gandeau ei. Auzisera atat de mult despre asa-zisele teorii stiintifice ale saducheilor si despre invataturile lor, incat ceea ce aflasera despre inviere lasase o impresie prea slaba asupra mintii lor. Cu greu isi puteau imagina ce ar insemna invierea dintre cei morti. Nu erau in stare sa admita lucrul acesta minunat.
83:16 "Duceti-va", le spusesera femeilor ingerii, "de spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca merge inaintea voastra in Galilea; acolo Il veti vedea cum v-a spus." Ingerii acestia fusesera cu Isus ca ingeri pazitori in toata viata Lui pe pamant. Ei fusesera martori la judecarea si rastignirea Lui. Auzisera cuvintele Sale adresate ucenicilor. Lucrul acesta s-a dovedit prin ceea ce le-au spus ucenicilor, iar acestia ar fi trebuit sa fie convinsi ca asa stau lucrurile. Asemenea cuvinte nu puteau veni decat de la trimisii Domnului lor inviat.
83:17 "Spuneti ucenicilor si lui Petru", spusesera ingerii. De la moartea lui Hristos, Petru fusese coplesit de remuscari. Felul rusinos in care Il tradase pe Domnul sau si privirea plina de iubire si de durere a Mantuitorului nu i se puteau sterge din minte. Dintre toti ucenicii, el suferise cel mai grozav. Lui i s-a dat asigurarea ca pocainta lui este primita si pacatul lui este iertat. El a fost amintit pe nume.
83:18 "Spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca merge inaintea voastra in Galilea: acolo Il veti vedea." Toti ucenicii Il parasisera pe Isus si chemarea de a-L intalni ii cuprindea pe toti. El nu-i lepadase. Cand le spusese ca L-a vazut pe Domnul, Maria Magdalena le-a repetat chemarea de a merge la intalnirea cu El in Galilea. Chiar si a treia oara le-a fost trimisa solia aceasta. Dupa ce S-a inaltat la Tatal, Isus Se arata femeilor zicand: "Bucurati-va!" Ele s-au apropiat sa-I cuprinda picioarele si I s-au inchinat. Atunci Isus le-a zis: "Nu va temeti; duceti-va de spuneti fratilor Mei sa mearga in Galilea; acolo Ma vor vedea".
83:19 Cea dintai lucrare a lui Hristos pe pamant, dupa invierea Sa, a fost aceea de a-i convinge pe ucenicii Lui de iubirea Sa nemicsorata si de grija Lui duioasa pentru ei. Pentru a le dovedi ca era Mantuitorul lor viu, ca sfaramase lanturile mormantului si ca nu mai putea fi retinut de vrajmasul numit moarte; pentru a le dovedi ca are aceeasi inima plina de iubire ca atunci cand era cu ei ca Invatator al lor iubit, El li Se arata de nenumarate ori. Dorea sa stranga ceva mai mult legaturile iubirii in jurul lor. Mergeti si spuneti fratilor Mei, a zis El, ca Ma vor intalni in Galilea.
83:20 Cand au auzit invitatia aceasta atat de precisa, ucenicii au inceput sa se gandeasca la cuvintele lui Hristos, cand le prevestise invierea Lui. Dar nici acum nu se bucurau. Nu puteau sa scape de indoiala si tulburare. Chiar si atunci cand femeile au declarat ca L-au vazut pe Domnul, ucenicii nu voiau sa creada. Gandeau ca ele au inchipuiri.
83:21 Necaz parea ca se ingramadeste peste necaz. In a sasea zi a saptamanii, Il vazusera pe Invatatorul lor murind, in ziua intai a saptamanii urmatoare, s-au vazut lipsiti de trupul Lui si mai erau si acuzati ca L-au furat ca sa-i insele pe oameni. Nu mai stiau ce sa faca pentru a indrepta falsa impresie care castiga tot mai mult teren impotriva lor. Se temeau de vrajmasia preotilor si de mania poporului. Ardeau de dor dupa prezenta lui Isus, care-i ajutase in toate imprejurarile grele.
83:22 Repetara mereu cuvintele: "Noi crezusem ca El era Acela care va mantui pe Israel". Singuratici si plini de dor, isi reaminteau de cuvintele: "Daca se fac lucrurile acestea copacului verde, ce se va face celui uscat?" (Luca 24,21; 23,31). Se adunara in odaia de sus, inchisera si zavorara usa, stiind ca soarta iubitului lor Invatator putea sa fie si a lor oricand.
83:23 Totusi s-ar fi putut bucura in tot acest timp, cunoscand faptul ca Mantuitorul inviase. In gradina, Maria plangea in timp ce Mantuitorul statea langa ea. Ochii ei erau atat de orbiti de lacrimi, incat nu era in stare sa-L recunoasca. Iar inima ucenicilor era asa plina de durere, incat nu credeau vestea ingerului si nici cuvintele rostite chiar de Hristos.
83:24 Cati oameni nu fac si astazi ceea ce au facut acesti ucenici! Cati nu fac sa rasune din nou cuvintele de disperare ale Mariei: "Au luat pe Domnul... si nu stiu unde L-au pus!" Cat de multi sunt aceia carora nu li s-ar putea spune cuvintele Mantuitorului: "Pentru ce plangi? Pe cine cauti?" El este chiar langa ei, dar ochii lor orbiti de lacrimi nu-L cunosc. El le vorbeste, dar ei nu pricep.
83:25 Sa se ridice capul plecat, sa se deschida ochii pentru a-L privi, urechile sa asculte glasul Lui! "Mergeti repede si spuneti ucenicilor Lui ca a inviat." Indemnati-i sa nu priveasca la mormantul nou al lui Iosif, care a fost inchis cu o piatra mare si pecetluita cu sigiliul roman. Hristos nu este acolo. Nu priviti la mormantul gol! Nu va jeliti ca aceia care n-au nici nadejde, nici ajutor. Isus traieste si, pentru ca El traieste, vom trai si noi. Din inimi recunoscatoare, de pe buze atinse de un foc sacru, sa se inalte imnul de bucurie: Hristos a inviat! El traieste pentru a mijloci spre binele nostru. Agatati-va de nadejdea aceasta si ea va tine sufletul ca o ancora sigura, incercata. Credeti si veti vedea slava lui Dumnezeu.