81:26 Acel Sabat a fost de neuitat pentru ucenicii intristati, precum si pentru preoti, conducatori, pentru carturari si popor. La apusul soarelui, in seara zilei de pregatire, trambitele au sunat, semn ca Sabatul incepuse. Pastele a fost tinut asa cum fusese tinut timp de veacuri, in timp ce Acela catre care el arata fusese omorat de maini nelegiuite si asezat in mormantul lui Iosif. In ziua Sabatului, curtile templului erau pline de inchinatori. Marele preot care fusese la Golgota era acolo, invesmantat stralucitor in vesmintele sale preotesti. Preotii, cu turbanele lor albe, in plina activitate, isi aduceau la indeplinire indatoririle. Dar, in timp ce sangele taurilor si al tapilor era adus ca jertfa pentru pacat, unii dintre cei prezenti nu erau linistiti. Ei nu erau constienti de faptul ca tipul intalnise antitipul si ca o jertfa infinit mai pretioasa fusese adusa pentru pacatele omenirii. Ei nu-si dadeau seama ca nu mai avea nici o valoare continuarea serviciului ritual. Insa niciodata pana acum, slujba aceasta nu fusese urmarita cu stari sufletesti mai pline de framantari. Atat trambitele si instrumentele muzicale, cat si vocile cantaretilor erau tot asa de clare si puternice ca de obicei. Dar un simtamant straniu stapanea totul.