Printable ModeHristos Lumina Lumii, 81
|
81:1 Cap. 80 - In mormantul lui Iosif 81:2 IN SFARSIT, ISUS SE ODIHNEA. Ziua cea lunga de ocara si tortura se terminase. Pe cand ultimele raze ale soarelui in apus anuntau ivirea Sabatului, Fiul lui Dumnezeu Se afla linistit in mormantul lui Iosif. Lucrarea Sa fiind terminata, cu mainile incrucisate in pace, El S-a odihnit in cursul orelor sacre ale zilei de Sabat. 81:3 La inceput, Tatal si Fiul Se odihnira in Sabat dupa lucrarea Lor de creatiune. Cand "au fost sfarsite cerurile si pamantul, si toata ostirea lor" (Gen. 2,1), Creatorul si toate fiintele ceresti se bucurau in contemplarea scenei pline de maretie, "cand stelele diminetii izbucneau in cantari de bucurie" (Iov 33,7). Isus Se odihnea acum de lucrarea mantuirii; si, desi printre aceia de pe pamant care-L iubeau era intristare, in ceruri era totusi bucurie. Glorioasa era in ochii fiintelor ceresti fagaduinta cu privire la viitor. Dumnezeu si ingerii vedeau o creatiune refacuta, un neam de oameni rascumparati, care, dupa ce au biruit pacatul, nu mai aveau sa cada niciodata - si toate acestea ca rezultat al lucrarii desavarsite a lui Hristos. Ziua in care Isus S-a odihnit este pentru totdeauna legata de aceasta scena. Caci "lucrarile Lui sunt desavarsite" si "tot ce face Dumnezeu dainuieste in veci" (Deut. 32,4; Ecl. 3,14). Cand vor veni "vremile asezarii din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfintilor Sai prooroci din vechime" (Fapte 3,21), Sabatul creatiunii, 81:4 ziua in care Isus a fost asezat la odihna in mormantul lui Iosif, inca va fi o zi de odihna si bucurie. Cerul si pamantul se vor uni in laude, cand in "fiecare Sabat" (Is. 66,23) neamurile celor mantuiti se vor pleca in fericita adorare inaintea lui Dumnezeu si a Mielului. 81:5 Prin evenimentele de incheiere ale zilei rastignirii, s-a dat din nou dovada de implinirea profetiilor, aducandu-se noi marturii ale dumnezeirii lui Hristos. Cand intunericul s-a ridicat de deasupra crucii, iar strigatul Mantuitorului muribund fusese rostit, de indata s-a auzit o voce spunand: "Cu adevarat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!" (Mat. 27,54). 81:6 Aceste cuvinte n-au fost rostite in soapta. Toti ochii s-au indreptat sa vada de unde vin. Cine vorbise? Era sutasul, ostasul roman. Rabdarea divina a Mantuitorului si moartea Lui subita, cu strigatul biruintei pe buzele Lui, il impresionasera pe acest pagan. In trupul acela sfaramat, zdrobit, atarnand pe cruce, sutasul a recunoscut chipul Fiului lui Dumnezeu. El nu s-a putut abtine sa-si marturiseasca credinta. In acest fel se facea din nou dovada ca Rascumparatorul nostru avea sa vada roadele muncii sufletului Sau. Chiar in ziua mortii Sale, trei oameni, care se deosebeau foarte mult unul de celalalt, si-au declarat credinta - cel care a comandat garda romana, cel care a purtat crucea Mantuitorului si cel care a murit pe cruce alaturi de El. 81:7 Pe masura ce seara se apropia, o liniste nepamanteana se lasa asupra Golgotei. Multimea s-a imprastiat si multi s-au intors la Ierusalim foarte mult schimbati in spirit, fata de felul in care venisera dimineata. Multi se ingramadisera la locul rastignirii din curiozitate, si nu din ura fata de Hristos. Ei inca mai credeau acuzatiile preotilor si priveau la Hristos ca la un raufacator. Cuprinsi de o inflacarare nenaturala, ei s-au unit cu gloata, batandu-si joc de El. Dar, cand pamantul a fost invaluit in intuneric si ei au inceput sa fie acuzati de propria constiinta, si-au dat seama ca erau vinovati de un mare pacat. In mijlocul acelui intuneric ingrozitor, nu se mai auzeau nici o gluma murdara si nici un ras batjocoritor; iar cand intunericul s-a ridicat, au pornit spre casele lor intr-o tacere solemna. Ei erau convinsi ca acuzatiile preotilor erau neadevarate si ca Isus nu era un pretendent la tronul lui Israel; iar cateva saptamani mai tarziu, cand Petru a predicat in Ziua Cincizecimii, ei au fost printre miile care s-au intors la Hristos. 81:8 Conducatorii iudei au ramas insa neschimbati in urma intamplarilor la care fusesera martori. Ura lor pentru Isus nu se stinsese. Intunericul care invaluise pamantul cu prilejul rastignirii nu era cu mult mai dens decat acela care cuprindea inca mintile preotilor si conducatorilor. La nasterea Sa, steaua 81:9 Il recunoscuse pe Hristos si ii calauzise pe intelepti la staulul in care El Se afla. Ostile ceresti Il recunoscusera si Ii cantasera laude pe campiile Betleemului. Marea Ii recunoscuse glasul si ascultase porunca Sa. Boala si moartea Ii recunoscusera autoritatea si isi abandonasera prada in mana Lui. Soarele Il recunoscuse si, la vederea chinului Sau de moarte, si-a ascuns fata de lumina. Stancile Il recunoscusera si se sfaramasera la strigatul Sau. Natura neinsufletita Il cunoscuse pe Hristos si depusese marturie despre divinitatea Lui. Dar preotii si conducatorii lui Israel nu L-au cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu. 81:10 Cu toate acestea, preotii si conducatorii nu erau linistiti. Ei si-au adus la indeplinire scopul, dand pe Hristos mortii; dar n-au avut sentimentul biruintei pe care o asteptasera. Chiar in ceasul aparentului lor triumf, erau chinuiti de indoieli cu privire la ceea ce urma sa se intample. Auzisera strigatul: "S-a sfarsit". "Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul!" (Ioan 19,30; Luca 23,46). Ei vazusera cum s-au sfaramat stancile, simtisera cutremurul cel puternic si erau nelinistiti si tulburati. 81:11 Ei fusesera gelosi pe Hristos pentru influenta pe care o avusese asupra oamenilor cat traise; erau gelosi pe El chiar si dupa ce murise. Se temeau de Hristos cel mort cu mult mai mult decat se temusera de Hristos cel viu. Se temeau ca nu cumva atentia poporului sa fie in continuare indreptata spre evenimentele ce au avut loc la rastignirea Lui. Se temeau de rezultatele lucrarilor din acea zi. Cu nici un pret nu doreau ca trupul Sau sa ramana pe cruce in ziua Sabatului. Sabatul se apropia acum si ar fi fost o profanare a sfinteniei lui daca trupurile ar fi atarnat pe cruce. Astfel, folosind aceasta ca un pretext, conducatorii iudei i-au cerut lui Pilat ca moartea victimelor sa fie grabita, iar trupurile lor sa fie date jos de pe cruce inainte de apusul soarelui. 81:12 Pilat era tot atat de interesat ca si ei ca trupul lui Isus sa nu ramana pe cruce. O data obtinut consimtamantul sau, fluierele picioarelor celor doi talhari au fost zdrobite, pentru a le grabi moartea; dar Isus era deja mort cand au ajuns la El. Soldatii cei cruzi fusesera induiosati de cele ce auzisera si vazusera la Hristos si s-au sfiit sa-I mai zdrobeasca picioarele. In acest fel, in jertfirea Mielului lui Dumnezeu, s-a implinit legea referitoare la mielul pascal: "Sa nu lase din ele nimic pana a doua zi dimineata, si sa nu franga nici un os din ele. Sa le praznuiasca dupa toate poruncile privitoare la Paste" (Num. 9,12). 81:13 Preotii si conducatorii au ramas uimiti cand au auzit ca Hristos murise. Moartea pe cruce era un proces lent; era dificil de stabilit 81:14 momentul in care viata se termina. Era un lucru nemaiauzit ca cineva sa moara in sase ore de la rastignire. Preotii au dorit sa se convinga de moartea lui Isus si, la indemnul lor, un soldat a infipt sulita in coasta Mantuitorului. Din rana facuta au curs doua izvoare distincte si imbelsugate, unul de sange si celalalt de apa. Acest lucru a fost observat de toti cei ce priveau scena, iar Ioan infatiseaza foarte lamurit cele intamplate atunci. El spune: "...unul din ostasi I-a strapuns coasta cu o sulita; si indata a iesit din ea sange si apa. Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a vazut; marturia lui este adevarata si el stie ca spune adevarul, pentru ca si voi sa credeti. Aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca Scriptura: 'Nici unul din oasele Lui nu va fi sfaramat'". Scriptura mai zice: "Vor vedea pe cine au strapuns" (Ioan 19,34-37). 81:15 Dupa inviere, preotii si conducatorii au raspandit vestea ca Hristos n-a murit pe cruce, ca El a fost numai lesinat si ca, dupa aceea, Si-a revenit. Alte vesti sustineau ca in mormant nu fusese pus un corp adevarat din carne si oase, ci numai asemanarea unui trup. Comportarea ostasilor romani respinge aceste neadevaruri. Ei nu I-au sfaramat picioarele, pentru ca El deja murise. Pentru a-i multumi pe preoti, ei I-au strapuns doar coasta. Chiar daca n-ar fi fost mort, aceasta rana I-ar fi adus imediat moartea. 81:16 Dar nici impunsatura sulitei, nici chinurile crucii n-au provocat moartea lui Isus. Strigatul rostit in clipa mortii, "cu glas tare" (Mat. 27,50; Luca 23,46), suvoiul de sange si apa care a curs din coasta Sa dadeau marturie despre faptul ca El a murit de sfasiere de inima. Inima Lui s-a frant din cauza chinului sufletesc. El a fost ucis de pacatul lumii. 81:17 O data cu moartea lui Hristos, a pierit si nadejdea ucenicilor Sai. Ei privira la pleoapele Sale inchise si la capul Sau prabusit, la parul Sau naclait de sange, la mainile si picioarele Sale strapunse si chinul lor era de nedescris. Pana in ultima clipa, ei n-au crezut ca El avea sa moara; cu greu puteau crede ca intr-adevar El era mort. Coplesiti de durere, nu-si mai aduceau aminte de cuvintele Lui, prin care El in mod profetic a vorbit chiar despre aceste scene. Nimic din ce a spus El nu-i mangaia acum. Ei nu vedeau decat crucea si Victima ei sangeranda. Viitorul parea disperat de intunecos. Credinta lor in Isus pierise; dar niciodata nu-L iubisera ei pe Domnul lor ca acum. Niciodata mai inainte n-au inteles ei valoarea Lui si nevoia lor de prezenta Lui. 81:18 Chiar mort fiind, trupul lui Hristos era foarte pretios pentru ucenicii Sai. Ei doreau foarte mult sa-I faca o inmormantare onorabila, dar nu stiau cum sa faca lucrul 81:19 acesta. Tradarea impotriva carmuirii romane constituia crima pentru care a fost condamnat Isus, dar persoanele executate pentru acest delict trebuiau sa fie ingropate intr-un loc anume randuit pentru astfel de criminali. Ucenicul Ioan si femeile din Galilea ramasesera langa cruce. Ei n-au putut parasi trupul Domnului lor, pentru ca ostasii cei nesimtitori sa nu umble cu el si sa-l ingroape intr-un loc de necinste. Dar nici nu se puteau impotrivi. Nu puteau obtine nici o favoare din partea autoritatilor iudaice si nu aveau nici o influenta pe langa Pilat. 81:20 In aceste imprejurari deosebite, Iosif din Arimatea si Nicodim au venit in ajutorul ucenicilor. Acesti oameni erau membri ai Sinedriului si deci erau cunoscuti de Pilat. Amandoi erau oameni avuti si cu influenta. Ei erau hotarati ca trupul Domnului Isus sa aiba parte de o inmormantare onorabila. 81:21 Iosif merse plin de indrazneala la Pilat si ceru trupul lui Isus. Pentru prima data, Pilat a aflat ca Isus era intr-adevar mort. Vesti contradictorii ajunsesera la el cu privire la evenimentele ce au insotit rastignirea, dar faptul ca Hristos a murit ii fusese ascuns in mod intentionat. Pilat fusese avertizat de catre preoti si conducatori impotriva unei inselaciuni din partea ucenicilor lui Hristos, in legatura cu trupul Sau. Auzind cererea lui Iosif, el l-a chemat pe sutasul sub comanda caruia avusesera loc evenimentele de la cruce si se incredinta de certitudinea mortii lui Isus. De asemenea, el i-a descris lui Pilat evenimentele petrecute la Golgota, confirmand marturia lui Iosif. 81:22 Cererea lui Iosif a fost implinita. In timp ce Ioan se framanta in legatura cu ingroparea Invatatorului sau, Iosif s-a intors cu ordinul lui Pilat cu privire la trupul lui Hristos; Nicodim a venit aducand cu sine un amestec scump de aproximativ o suta de litri de smirna si aloe, pentru pregatirea trupului Sau. Chiar si celui mai onorat om din tot Ierusalimul nu i se daduse mai multa cinste dupa moarte. Ucenicii au fost surprinsi sa-i vada pe acesti conducatori bogati tot atat de interesati de ingroparea Domnului lor ca si ei. 81:23 Nici Iosif, nici Nicodim nu-L primisera pe fata pe Mantuitorul in timp ce Acesta era in viata. Ei stiau ca un asemenea pas avea sa-i excluda din Sinedriu si au sperat ca-L puteau proteja prin influenta lor in consfatuirile acestuia. Pentru un timp, se parea ca izbutisera; dar preotii cei sireti, vazand ca ei Il favorizeaza pe Hristos, le-au dejucat planurile. Isus a fost condamnat si dat sa fie rastignit in absenta lor. Acum, vazand ca era mort, nu si-au mai ascuns deloc atasamentul fata de El. In timp ce ucenicii se temeau sa se arate pe fata ca fiind urmasii Sai, 81:24 Iosif si Nicodim au venit plini de curaj in ajutorul lor. Ajutorul acestor oameni bogati si respectati era de mare folos in timpul acesta. Ei puteau face pentru Invatatorul lor mort ceea ce sarmanilor Sai ucenici le era imposibil sa faca; iar averea si influenta lor i-au aparat in mare masura de rautatea preotilor si a conducatorilor. 81:25 Delicat si cu respect, ei au luat cu propriile maini trupul Domnului Isus de pe cruce. Lacrimile lor de simpatie curgeau siroaie cand au privit trupul Lui zdrobit si sfasiat. Iosif avea un mormant nou, sapat intr-o stanca. Pastrase acest mormant pentru el; dar era aproape de Golgota si acum el l-a pregatit pentru Isus. Trupul, uns cu mirodeniile aduse de Nicodim, a fost invelit cu grija intr-o panza si Rascumparatorul a fost dus la mormant. Acolo, cei trei ucenici au indreptat picioarele ghemuite si au incrucisat pe pieptul lipsit de viata mainile zdrobite. Femeile galileene au venit sa vada daca s-a facut tot ce se putea pentru trupul neinsufletit al iubitului lor Invatator. Ele au vazut apoi cum piatra cea grea a fost rostogolita la intrarea mormantului, iar Mantuitorul a fost lasat sa Se odihneasca. Femeile au ramas ultimele atat la cruce, cat si la mormantul lui Hristos. In timp ce umbrele noptii incepeau sa se lase, Maria Magdalena si celelalte Marii mai zaboveau inca langa locul de odihna al Domnului lor, varsand lacrimi de durere pentru soarta Aceluia pe care-L iubeau. "S-au intors... Apoi, in ziua Sabatului, s-au odihnit, dupa Lege" (Luca 23,56). 81:26 Acel Sabat a fost de neuitat pentru ucenicii intristati, precum si pentru preoti, conducatori, pentru carturari si popor. La apusul soarelui, in seara zilei de pregatire, trambitele au sunat, semn ca Sabatul incepuse. Pastele a fost tinut asa cum fusese tinut timp de veacuri, in timp ce Acela catre care el arata fusese omorat de maini nelegiuite si asezat in mormantul lui Iosif. In ziua Sabatului, curtile templului erau pline de inchinatori. Marele preot care fusese la Golgota era acolo, invesmantat stralucitor in vesmintele sale preotesti. Preotii, cu turbanele lor albe, in plina activitate, isi aduceau la indeplinire indatoririle. Dar, in timp ce sangele taurilor si al tapilor era adus ca jertfa pentru pacat, unii dintre cei prezenti nu erau linistiti. Ei nu erau constienti de faptul ca tipul intalnise antitipul si ca o jertfa infinit mai pretioasa fusese adusa pentru pacatele omenirii. Ei nu-si dadeau seama ca nu mai avea nici o valoare continuarea serviciului ritual. Insa niciodata pana acum, slujba aceasta nu fusese urmarita cu stari sufletesti mai pline de framantari. Atat trambitele si instrumentele muzicale, cat si vocile cantaretilor erau tot asa de clare si puternice ca de obicei. Dar un simtamant straniu stapanea totul. 81:27 Unul dupa altul intrebau despre un lucru neobisnuit ce avusese loc. Pana atunci, Sfanta sfintelor fusese pazita cu grija, ca nu cumva sa intre acolo vreun strain. Dar acum ea era deschisa privirii tuturor. Perdeaua cea grea, frumos ornamentata, facuta din in curat si lucrata frumos cu aur, cu stacojiu si purpuriu, era sfasiata de sus si pana jos. Locul in care Iehova Se intalnise cu marele preot, pentru a revarsa slava Sa, locul care fusese camera sacra de audienta a lui Dumnezeu, era acum deschis pentru orice ochi - un loc care nu mai era recunoscut de catre Domnul. Cu presimtiri sumbre, preotii slujeau inaintea altarului. Dezvelirea tainei sacre a Locului preasfant ii umplea de spaima nenorocirilor viitoare. 81:28 Mai multe minti erau preocupate de gandurile pe care scenele Golgotei le trezisera. De la crucificare si pana la inviere, multi ochi care nu mai aveau somn au cercetat staruitor profetiile, unii pentru a invata insemnatatea deplina a sarbatorii pe care o celebrau atunci, altii ca sa gaseasca dovezi ca Isus nu era ceea ce pretindea a fi, iar altii, cu inimi pline de tristete, cautau dovezi ca El este intr-adevar Mesia. Cu toate ca cercetarea lor urmarea scopuri diferite, toti erau convinsi de acelasi adevar - ca se implinise profetia in evenimentele ce avusesera loc in cursul ultimelor zile si ca Cel crucificat era Rascumparatorul lumii. Multi dintre aceia care, in acel timp, au luat parte la slujba n-au mai participat niciodata la slujbele pascale. Chiar dintre preoti, multi erau convinsi despre adevaratul caracter al lui Isus. Ei n-au cercetat in zadar profetiile si, dupa invierea Lui, L-au recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu. 81:29 Cand L-a vazut pe Isus inaltat pe cruce, Nicodim si-a amintit de cuvintele Sale pe care le-a rostit in noaptea aceea pe Muntele Maslinilor: "Si dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3,14.15). In acel Sabat, pe cand Hristos zacea in mormant, Nicodim avea ocazia sa cugete. O lumina clara ilumina acum mintea sa, iar cuvintele pe care Isus i le adresase nu mai erau acum taine. Isi dadea seama cat a pierdut, din cauza ca nu se unise cu Mantuitorul in timpul vietii Lui. Acum, el isi reamintea evenimentele de la Golgota. Rugaciunea Domnului Isus pentru ucigasii Sai si raspunsul Sau la cererea talharului muribund au vorbit inimii sfetnicului invatat. El privi din nou la Mantuitorul in chinul agoniei Sale; din nou auzi strigatul de pe urma: "S-a sfarsit", rostit asemenea cuvintelor unui biruitor. Privi din nou pamantul care se zguduia, cerurile intunecate, perdeaua sfasiata, stancile prabusite si credinta sa a fost statornicita pentru totdeauna. Chiar intamplarile care 81:30 nimicisera sperantele ucenicilor i-au convins pe Iosif si pe Nicodim de divinitatea lui Isus. Temerile lor au fost infrante prin curajul unei credinte puternice si neclintite. 81:31 Niciodata nu atrasese Hristos atentia unui numar atat de mare de oameni, cand El Se afla in mormant. Dupa obiceiul lor, acestia isi aduceau bolnavii si suferinzii in curtile templului, intreband: "Cine ne poate spune unde este Isus din Nazaret?" Multi erau veniti de departe, ca sa-L caute pe Acela care ii vindecase pe bolnavi si ii inviase pe cei morti. Din toata partile se auzea strigatul: "Vrem pe Hristos Vindecatorul!" Cu ocazia aceasta, aceia care prezentau indicii ca sunt bolnavi de lepra erau cercetati de catre preoti. Multi erau siliti sa auda pe sotii lor, pe sotiile sau pe copiii lor declarati ca leprosi si nevoiti sa paraseasca adapostul caminului lor, avertizand pe oricine cu jalnicul strigat: "Necurat, necurat!" Mainile prietenoase ale lui Isus din Nazaret, care n-au refuzat niciodata sa atinga cu vindecare lepra cea dezgustatoare, erau acum incrucisate pe piept. Buzele acelea, care raspunsesera cererilor lor prin cuvinte pline de mangaiere: "Da, vreau, fii curatit" (Mat. 8,3), erau acum tacute. Multi apelau la preotii cei mai de frunte si la conducatori pentru ajutor si intelegere, dar in zadar. Dupa cate se vedea, erau hotarati sa-L aiba din nou pe Hristos printre ei. Cu staruinta neobosita, intrebau de El. Nu puteau fi facuti sa plece. Dar au fost alungati din curtile templului si soldati au fost postati la porti, ca sa nu lase sa intre multimea care venea cu bolnavii si muribunzii ei. 81:32 Suferinzii, care venisera sa fie vindecati de Mantuitorul, se simteau zdrobiti in dezamagirea lor. Strazile erau pline de jale. Bolnavii mureau din lipsa atingerii vindecatoare a lui Isus. Medicii erau consultati in zadar; nimeni nu avea puterea Aceluia care zacea acum in mormantul lui Iosif. 81:33 Strigatele de jale ale celor suferinzi aduceau in mintea a mii de oameni convingerea ca o mare lumina pierise din lume. Fara Hristos, pamantul era negru si intunecos. Multi dintre aceia a caror voce facuse sa creasca strigatul: "Rastigneste-L! Rastigneste-L!" isi dadeau seama acum de nenorocirea ce cazuse asupra lor si ar fi strigat cu aceeasi ravna: "Dati-ne pe Hristos!", daca El ar mai fi fost viu. 81:34 Cand poporul a aflat ca Isus fusese dat mortii de catre preoti, s-au facut cercetari in legatura cu moartea Sa. Amanuntele judecarii Sale au fost ascunse cat mai mult cu putinta; dar, in timpul cand El Se afla in mormant, numele Sau era pe buzele a mii de oameni si vesti despre 81:35 batjocura de judecata la care fusese expus, precum si despre atitudinea inumana a preotilor si conducatorilor s-au raspandit pretutindeni. Acesti preoti si conducatori au fost chemati de catre oameni inteligenti sa explice profetiile Vechiului Testament cu privire la Mesia si, in timp ce incercau sa raspunda, ticluind o minciuna, ajungeau sa-si iasa din minti. Ei nu puteau explica profetiile care aratau spre suferintele si moartea lui Hristos si multi dintre cei care intrebau erau convinsi ca Scripturile s-au implinit. 81:36 Razbunarea, despre care preotii gandisera ca avea sa fie atat de dulce, ajunsese deja sa fie amara pentru ei. Erau constienti de faptul ca intampina mustrarea aspra a poporului; stiau ca tocmai aceia pe care ei i-au atatat impotriva lui Isus erau acum ingroziti de fapta lor rusinoasa. Acesti preoti incercasera sa-i faca pe oameni sa creada ca Isus era un inselator, dar fusese in zadar. Unii dintre ei statusera langa mormantul lui Lazar si vazusera pe mort readus la viata. Ei au tremurat de teama ca nu cumva Hristos sa invie dintre morti si sa Se arate iarasi inaintea lor. Ei Il auzisera declarand ca are putere sa-Si dea viata si are putere s-o ia din nou. Si-au adus aminte ca El zisese: "Stricati templul acesta, si in trei zile il voi ridica" (Ioan 2,19). Iuda le spusese cuvintele pe care Isus le adresase ucenicilor in timpul ultimei calatorii spre Ierusalim: "Iata ca ne suim la Ierusalim, si Fiul omului va fi dat in mainile preotilor celor mai de seama si carturarilor. Ei Il vor osandi la moarte, si-L vor da in mainile neamurilor ca sa-L batjocoreasca, sa-L bata si sa-L rastigneasca; dar a treia zi va invia" (Mat. 20,18-19). La auzirea acestor cuvinte, ei rasesera si facusera glume, dar isi amintira ca toate profetiile cu privire la Hristos se implinisera pana acum. El spusese ca avea sa invie a treia zi, si cine putea spune ca si acest lucru nu avea sa se implineasca? Ei doreau sa inlature aceste ganduri, dar nu puteau. Asemenea tatalui lor, diavolul, ei credeau si se cutremurau. 81:37 Acum, cand nebunia exaltarii trecuse, imaginea lui Hristos le patrundea tot mai puternic in minte. Ei Il priveau asa cum statuse senin si fara sa Se planga in fata vrajmasilor Sai, suferind fara sa murmure batjocurile si maltratarile lor. Toate evenimentele judecarii si crucificarii Lui le veneau in minte cu o putere de convingere coplesitoare ca El era Fiul lui Dumnezeu. Aveau simtamantul ca, in fiecare clipa, El ar putea sta inaintea lor, Acuzatul sa devina acuzator, Condamnatul sa condamne, Cel ucis sa ceara dreptate prin condamnarea la moarte a ucigasilor Sai. 81:38 Putin au putut ei sa se odihneasca in ziua Sabatului. Cu toate ca n-ar fi trecut 81:39 pragul unuia dintre neamuri de teama sa nu se intineze, totusi au tinut o consfatuire cu privire la trupul lui Hristos. Trebuia ca moartea si mormantul sa-L pastreze pe Cel pe care ei L-au rastignit. "A doua zi, care vine dupa ziua pregatirii, preotii cei mai de seama si fariseii s-au dus impreuna la Pilat si i-au zis: 'Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis: Dupa trei zile voi invia! Da porunca dar ca mormantul sa fie bine pazit pana a treia zi, ca nu cumva sa vina ucenicii Lui noaptea, sa-I fure trupul si sa spuna norodului: A inviat din morti! Atunci inselaciunea aceasta din urma ar fi mai rea decat cea dintai'. Pilat le-a zis: 'Aveti o straja; duceti-va de paziti cum puteti'" (Mat. 27,62-65). 81:40 Preotii au dat porunci pentru asigurarea mormantului. O piatra mare fusese pusa la intrarea lui. De-a curmezisul acestei pietre au pus franghii, legand bine capetele de stanca cea solida, sigilandu-le cu sigiliul roman. Piatra nu putea fi miscata fara ca sigiliul sa fie rupt. O garda de o suta de soldati a fost pusa in jurul mormantului, pentru a impiedica pe oricine ar incerca sa se atinga de el. Preotii au facut tot ce au putut ca sa pastreze trupul lui Hristos acolo unde fusese pus. El a fost sigilat cu atata siguranta in mormantul Sau, ca si cand trebuia sa ramana acolo pentru totdeauna. 81:41 Asa au planuit si s-au sfatuit oamenii cei slabi. Prea putin isi dadeau seama acesti ucigasi de zadarnicia eforturilor lor. Dar, prin actiunile lor, Dumnezeu a fost glorificat. Chiar stradaniile lor de a impiedica invierea lui Hristos sunt cele mai convingatoare argumente pentru dovedirea ei. Cu cat s-ar fi asezat un numar mai mare de ostasi in jurul mormantului, cu atat mai puternica ar fi fost dovada ca El a inviat. Cu sute de ani mai inainte de moartea lui Hristos, Duhul Sfant spusese prin psalmist: "Pentru ce se intarata neamurile, si pentru ce cugeta popoarele lucruri desarte? Imparatii pamantului se rascoala si domnitorii se sfatuiesc impreuna impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau... Cel ce sade in ceruri rade, Domnul Isi bate joc de ei" (Ps. 2,1-4). Garzile romane si armele romane nu aveau putere sa-L retina pe Domnul vietii in mormant. Ceasul eliberarii Sale era aproape. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: