8:1 Cap. 7 - Ca un prunc
8:2 ISUS SI-A PETRECUT COPILARIA si tineretea intr-un satulet de munte. Nu exista loc pe pamant care nu ar fi fost onorat prin prezenta Sa. Palatele regilor s-ar fi bucurat de privilegiul de a-L primi ca oaspete. Dar El a trecut pe langa casele bogate, curtile imparatesti si vestitele lacasuri ale stiintei, ca sa-Si stabileasca locuinta in modestul si dispretuitul Nazaret.
8:3 Minunat in semnificatia lui este scurtul raport biblic cu privire la copilaria si tineretea Sa: "Iar Pruncul crestea si Se intarea; era plin de intelepciune, si harul lui Dumnezeu era peste El". In lumina stralucitoare a infatisarii Tatalui Sau, "Isus crestea in intelepciune, in statura si era tot mai placut inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor" (Luca 2,52). Mintea Sa era activa si patrunzatoare, cu o gandire si o intelepciune ce depaseau varsta Sa. Pe langa acestea, caracterul Sau era armonios. Puterile mintii si ale corpului se dezvoltau treptat, urmand legile naturale ale copilariei.
8:4 In copilarie, Isus a dat dovada de o dragalasenie deosebita in purtare. Mainile Sale binevoitoare erau totdeauna gata sa-i ajute pe altii. Manifesta o rabdare
8:5 pe care nimic nu o putea tulbura si o credinciosie care niciodata nu sacrifica integritatea. Neclintit ca o stanca in privinta principiilor, viata Sa dadea pe fata gingasia amabilitatii neegoiste.
8:6 Mama Domnului Isus urmarea cu multa seriozitate dezvoltarea puterilor Lui si vedea in caracterul Lui chipul desavarsirii. Cu mare bucurie cauta sa incurajeze mintea Lui agera si receptiva. Prin Duhul Sfant, ea primea intelepciune ca sa conlucreze cu fiintele ceresti la cresterea acestui copil, care putea recunoaste numai pe Dumnezeu ca Tata al Sau.
8:7 Inca din timpuri foarte vechi, credinciosii din Israel acordasera multa grija educatiei tineretului. Domnul daduse indrumari ca din pruncie copiii sa fie invatati despre bunatatea si maretia Sa, asa cum se descoperea mai ales in Legea Sa si cum se vedea in viata poporului Israel. Cantarea, rugaciunea si invataturile din Sfintele Scripturi trebuiau sa fie adaptate pentru mintea de copil. Tatii si mamele trebuiau sa-si invete copiii ca Legea lui Dumnezeu este expresia caracterului Sau si ca, atunci cand primesc principiile Legii in inima, chipul lui Dumnezeu se intipareste in mintea si sufletul lor. Mare parte din invatatura era data oral; dar tinerii invatau sa si citeasca scrierile ebraice, iar sulurile de pergament ale Scripturilor Vechiului Testament erau deschise pentru studiul lor.
8:8 In zilele Domnului Hristos, orasul sau cetatea care nu se ingrijea de educatia religioasa a tinerilor era socotita ca fiind sub blestemul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, invatatura se ocupa mai mult de forme. Traditia inlocuise in mare parte Sfintele Scripturi. Adevarata educatie i-ar fi determinat pe tineri "sa caute pe Dumnezeu, si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind" (Fapte 17,27). Dar invatatorii iudei acordau atentie lucrurilor care priveau ceremoniile. Mintea era incarcata de invataturi care nu-i erau de folos celui care le invata si care nu vor fi recunoscute de scoala mai inalta din curtile ceresti. Experienta care se obtine printr-o acceptare personala a Cuvantului lui Dumnezeu nu avea loc in sistemul lor de educatie. Absorbiti de cele din afara, elevii nu gaseau momente de liniste pentru a le trai singuri cu Dumnezeu. Ei nu auzeau glasul Lui vorbindu-le in inima. In cautarea lor dupa cunostinta, s-au indepartat de Izvorul intelepciunii. Lucrurile de seama ale slujirii lui Dumnezeu erau neglijate. Principiile Legii era intunecate. Ceea ce se considera ca fiind educatie superioara era cea mai mare piedica in calea realei dezvoltari. Sub educatia data de rabini, puterile tinerilor erau inabusite. Mintile lor deveneau confuze si inguste.
8:9 Copilul Isus nu a invatat la scolile sinagogilor. Mama Lui i-a fost primul invatator omenesc. Din gura ei si din scrierile profetilor, El a invatat despre lucrurile ceresti. Chiar cuvintele pe care El Insusi i le spusese lui Moise pentru Israel le invata acum de pe genunchii mamei Sale. Trecand de la varsta copilariei la aceea a tineretii, El nu a studiat la scolile rabinilor, nu avea nevoie sa obtina educatia din astfel de izvoare, deoarece Dumnezeu era invatatorul Sau.
8:10 Intrebarea pusa in timpul lucrarii Mantuitorului: "Cum are omul acesta invatatura, caci n-a invatat niciodata?" nu arata ca Isus nu stia sa citeasca, ci numai faptul ca El nu primise o educatie rabinica (Ioan 7,15). Deoarece El Si-a obtinut cunostinta asa cum o putem obtine si noi, cunoasterea profunda a Sfintelor Scripturi arata cata staruinta a depus El in anii tineretii Sale pentru studierea Cuvantului lui Dumnezeu. In fata Lui se desfasura si marea biblioteca a lucrurilor create de Dumnezeu. El, care facuse toate lucrurile, studia acum invataturile pe care mana Sa le scrisese pe pamant, pe apa si pe bolta cerului. Departe de caile nesfinte ale lumii, El a adunat comori de stiinta din natura. El a studiat viata plantelor, viata animalelor si viata omului. Chiar din anii tineretii Sale, a fost stapanit de o singura tinta: sa traiasca pentru a-i face pe altii fericiti. Pentru lucrul acesta, El a gasit resurse in natura; in timp ce studia viata plantelor si viata animalelor, noi idei de cai si mijloace Ii veneau in minte. El putea mereu sa scoata ilustratii din lucrurile vazute, prin care sa prezinte Cuvantul viu al lui Dumnezeu. Parabolele, prin care, in timpul slujirii Sale, Ii placea sa-Si predea lectiile despre adevar, arata cat de deschisa era mintea Sa fata de influentele naturii si cu cat interes adunase El invataturile spirituale din lucrurile vietii de toate zilele.
8:11 In felul acesta, I s-a dezvaluit lui Isus importanta Cuvantului si lucrarilor lui Dumnezeu, in timp ce El Se straduia sa inteleaga cauza lucrurilor. El era ajutat de fiinte ceresti si cultiva cugete si legaturi sfinte. De la prima scanteiere de inteligenta, El crestea necontenit in har spiritual si in cunoasterea adevarului.
8:12 Fiecare copil poate dobandi cunostinte asa cum a dobandit Isus. Atunci cand cautam sa-L cunoastem pe Tatal ceresc din Cuvantul Sau, ingerii se vor apropia de noi, mintea ne va fi intarita, iar caracterul nostru va fi inaltat si innobilat. Trebuie sa ne asemanam tot mai mult cu Mantuitorul nostru. Iar cand privim frumusetea si maretia din natura, inima noastra incepe sa-L caute pe Dumnezeu. In timp ce spiritul este umplut de respect, sufletul este reinviorat prin intrarea in legatura cu Cel vesnic, prin lucrarile Sale. Comuniunea cu Dumnezeu prin
8:13 rugaciune dezvolta facultatile intelectuale si morale, iar puterile spirituale se intaresc atunci cand cultivam ganduri asupra lucrurilor spirituale.
8:14 Viata Domnului Isus a fost traita in deplina armonie cu Dumnezeu. Cat a fost copil, El a gandit si a vorbit ca un copil; dar nici o urma de pacat nu a intinat chipul lui Dumnezeu din El. Cu toate acestea, n-a fost scutit de ispite. Locuitorii din Nazaret erau proverbiali din cauza stricaciunii lor. Proasta reputatie, pentru care erau in general cunoscuti, se vede din intrebarea lui Natanael: "Poate iesi ceva bun din Nazaret?" (Ioan 1,46). Isus a fost pus in locuri unde caracterul Sau avea sa fie probat. Era necesar ca El sa vegheze necontenit pentru a-Si pastra curatia. A fost supus la toate luptele pe care trebuie sa le ducem si noi, pentru ca sa ne fie o pilda in copilarie, tinerete si maturitate.
8:15 Satana era neobosit in eforturile lui de a-L birui pe Copilul din Nazaret. Din primii ani ai vietii Sale, Isus a fost aparat de ingeri ceresti, dar, cu toate acestea, viata Sa a fost o continua lupta impotriva puterilor intunericului. Faptul ca ar putea exista pe pamant o viata nepangarita de pacat era un afront si o groaza pentru printul intunericului. El nu a lasat nici un mijloc nefolosit pentru a-L prinde in cursa pe Isus. Nici un copil omenesc nu va fi vreodata chemat sa traiasca o viata sfanta in mijlocul unei lupte tot atat de inversunate cu ispita cum a fost Mantuitorul nostru.
8:16 Parintii lui Isus erau saraci si depindeau de truda lor zilnica. El era obisnuit cu saracia, sacrificiul de sine si lipsuri. Experienta aceasta I-a fost de folos. In viata Sa de munca nu existau clipe de lenevie care sa invite ispita. Nu au existat ore lipsite de o preocupare, care sa deschida calea pentru legaturi corupatoare. Pe cat a fost cu putinta, El a inchis usa in fata ispititorului. Nici castigul, nici placerea, nici laudele, nici mustrarile nu L-au putut determina sa consimta la o fapta rea. Era intelept in a discerne raul si puternic pentru a-i rezista.
8:17 Hristos a fost singurul om fara pacat care a locuit vreodata pe pamant, cu toate ca aproape treizeci de ani El a trait printre locuitorii stricati din Nazaret. Faptul acesta este o mustrare pentru aceia care considera ca, pentru a trai o viata curata, ei depind de loc, de avere sau de belsug. Ispita, saracia si greutatile sunt adevarata disciplina necesara pentru dezvoltarea curatiei si tariei de caracter.
8:18 Isus a trait intr-o casa taraneasca si, cu credinciosie si voiosie, Si-a indeplinit partea in purtarea poverilor familiei. El fusese Conducatorul cerului si ingerii se desfatasera in implinirea cuvantului Sau; acum, El era un lucrator harnic, un Fiu ascultator si iubitor. El a invatat o meserie si cu propriile maini lucra in atelierul de dulgherie impreuna cu Iosif. In imbracamintea simpla a unui muncitor obisnuit, El mergea pe strazile targusorului, ducandu-Se si venind de la lucrul Sau umil. El nu a folosit puterea Sa dumnezeiasca pentru a-Si micsora poverile sau pentru a-Si usura munca.
8:19 In timp ce Isus a muncit in copilarie si tinerete, mintea si corpul Sau s-au dezvoltat. El nu Si-a folosit puterile fizice cu nepasare, ci in asa fel ca sa fie pastrate in sanatate, pentru a putea face cea mai buna lucrare in orice privinta. El nu voia sa fie imperfect, nici chiar in manuirea uneltelor. El era desavarsit atat ca lucrator, cat si in caracter. Prin exemplul Sau, ne-a invatat ca avem datoria sa fim harnici, ca lucrarea noastra trebuie sa fie indeplinita cu precizie si perfectiune si ca o astfel de lucrare este onorabila. Exercitiul, care invata mainile sa fie folositoare si-i formeaza pe tineri sa-si duca partea din poverile vietii da putere fizica si dezvolta orice insusire. Toti trebuie sa gaseasca ceva de facut, care sa fie de folos pentru ei insisi si de ajutor pentru altii. Dumnezeu a randuit munca pentru a fi o binecuvantare si numai muncitorul harnic gaseste adevarata glorie si bucurie a vietii. Aprobarea lui Dumnezeu ramane cu o iubitoare asigurare asupra copiilor si tinerilor care isi indeplinesc partea cu bucurie, impartasind poverile tatalui si ale mamei. Astfel de copii vor intra in viata ca membri folositori ai societatii.
8:20 In tot timpul vietii Sale pe pamant, Isus a fost un lucrator zelos si statornic. El Se astepta sa realizeze mult, de aceea a lucrat mult. Dupa ce a intrat in lucrarea Sa, El a zis: "Cat este ziua, trebuie sa lucrez lucrarile Celui ce M-a trimis; vine noaptea cand nimeni nu mai poate sa lucreze" (Ioan 9,4). Isus nu S-a sustras de la griji si raspunderi, asa cum fac multi care pretind ca sunt urmasi ai Sai. Tocmai pentru ca incearca sa ocoleasca aceste lucruri sunt asa de multi slabi si incapabili. Ei pot sa aiba insusiri pretioase si placute, dar sunt fara ravna si aproape ca nu sunt buni de nimic atunci cand au de infruntat greutati sau piedici de invins. Increderea si ravna, statornicia si taria de caracter manifestate in Hristos trebuie sa se dezvolte si in noi, prin aceeasi disciplina pe care El a suportat-o. Si harul pe care El l-a primit ne va fi dat si noua.
8:21 Tot timpul cat a trait printre oameni, Mantuitorul nostru a impartasit soarta celor saraci. Din propria viata cunostea grijile si poverile lor si putea sa-i mangaie si sa-i incurajeze pe toti lucratorii umili. Aceia care au o adevarata conceptie despre invatatura pe care ne-o da viata Sa nu vor considera niciodata ca trebuie sa se faca o deosebire intre clase, ca bogatii trebuie sa fie onorati mai mult decat saracii valorosi.
8:22 Isus a pus tact si voie buna in lucrarea Sa. Se cere multa rabdare si spiritualitate pentru a introduce religia Bibliei in viata de familie si in activitatea zilnica, pentru ca in ocupatiile vremelnice ochiul sa poata ramane atintit numai la marirea lui Dumnezeu. Si in aceasta privinta Hristos a fost un ajutor. El niciodata n-a fost asa de impovarat de griji lumesti, incat sa nu aiba timp sau preocupare pentru lucrurile ceresti. Deseori Isi exprima bucuria inimii, cantand psalmi si melodii ceresti. Deseori locuitorii din Nazaret Ii auzeau vocea inaltandu-se in laude si multumiri catre Dumnezeu. El intretinea legatura cu cerul prin cantec; iar cand tovarasii Sai se plangeau de oboseala muncii, ei erau inviorati de sublimele melodii iesite de pe buzele Sale. Imnurile Sale de lauda pareau ca izgonesc pe ingerii cei rai si, asemenea fumului de tamaie, umpleau locul cu mireasma. Mintea ascultatorilor Sai era transportata din exilul ei pamantesc catre caminul ceresc.
8:23 Isus era izvorul harului vindecator pentru lume si, in tot timpul acelor ani pe care i-a petrecut retras la Nazaret, viata Sa se revarsa in rauri de iubire si de bunatate. Batranii, cei intristati si impovarati de pacat, copiii la joaca in bucuria lor nevinovata, micile creaturi din cranguri, animalele rabdatoare, purtatoare de poveri - toata suflarea era mai fericita datorita prezentei Sale. El, al carui cuvant puternic sustinea lumile, Se apleca sa aline o pasare ranita. Nimic nu ramanea neobservat de El, nimic fata de care sa nu binevoiasca sa dea ajutor.
8:24 Astfel, in timp ce crestea in intelepciune si statura, Isus Se facea tot mai placut si inaintea lui Dumnezeu, si inaintea oamenilor. El atragea simpatia tuturor inimilor, aratandu-Se in stare sa-i iubeasca pe toti. Atmosfera de nadejde si curaj care-L inconjura Il facea o binecuvantare in orice casa. Si adesea, in sinagoga, in ziua de Sabat, El era invitat sa citeasca invatatura din profeti si inimile ascultatorilor tresaltau atunci cand o noua lumina stralucea puternic din cuvintele binecunoscute ale textului sacru.
8:25 Cu toate acestea, Isus Se ferea de ingamfare. In toti anii cat a stat la Nazaret, El n-a dezvaluit nimic din puterea Sa facatoare de minuni. El n-a cautat pozitii si nu Si-a atribuit titluri. Viata Sa linistita si simpla si chiar tacerea Sfintelor Scripturi cu privire la prima parte a vietii Sale ne invata o lectie importanta. Cu cat viata copilului este mai linistita si mai simpla, cu cat este mai libera de emotii artificiale si mai in armonie cu natura, cu atat mai favorabila este ea dezvoltarii fizice si mintale, precum si tariei spirituale.
8:26 Isus este exemplul nostru. Sunt multi care se ocupa cu interes de perioada slujirii Sale publice, in timp ce trec cu vederea invataturile ce decurg din primii Sai ani. Dar tocmai in viata Sa de familie El este model pentru toti copiii si toti tinerii. Mantuitorul a consimtit sa Se coboare in saracie, pentru ca sa ne invete cat de aproape putem umbla cu Dumnezeu, chiar si atunci cand avem de dus o viata umila. El a trait pentru a multumi, onora si proslavi pe Tatal Sau in lucrurile obisnuite ale vietii. Lucrarea Sa a inceput prin binecuvantarea lucrului umil al meseriasilor care trudeau pentru painea lor zilnica. El indeplinea lucrarea lui Dumnezeu tot atat de mult atunci cand lucra la tejgheaua dulgherului, ca si atunci cand facea minuni pentru multime. Si fiecare tanar care urmeaza exemplul lui Hristos de credinciosie si ascultare in familia Lui umila isi poate insusi aceleasi cuvinte spuse despre El de catre Tatal, prin Duhul Sfant: "Iata robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, in care Isi gaseste placere sufletul Meu" (Is. 42,1).