79:16 Mantuitorul n-a scos nici un murmur de durere. Fata Sa a ramas calma si senina, dar stropi mari de sudoare erau pe fruntea Lui. Nu s-a gasit atunci nici o mana milostiva care sa stearga sudoarea mortii de pe fata Sa, nici un cuvant de simpatie, nici o credinciosie neclintita, care sa stea alaturi de inima Sa omeneasca. In timp ce soldatii isi aduceau la indeplinire ingrozitoarea lor lucrare, Domnul Hristos Se ruga pentru vrajmasii Sai: "Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!" Mintea Lui trecea dincolo de propria suferinta, la pacatul persecutorilor Sai si la plata teribila care va fi partea lor. Nici un blestem n-a fost rostit asupra soldatilor care-L tratau atat de aspru. Nici o razbunare n-a fost invocata asupra preotilor si conducatorilor, care jubilau la vederea implinirii planurilor lor. Domnului Hristos I-a fost mila de ei, in ignoranta si vinovatia lor. El sopti, pentru iertarea lor, scuza "caci nu stiu ce fac".