English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Hristos Lumina Lumii

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Hristos Lumina Lumii, 79


79:1 Cap. 78 - Golgota

79:2 "CAND AU AJUNS la locul numit 'Capatana', L-au rastignit acolo."

79:3 "De aceea... ca sa sfinteasca norodul cu insusi sangele Sau", Hristos "a patimit dincolo de poarta" (Evrei 13,12). Din cauza calcarii Legii lui Dumnezeu, Adam si Eva au fost izgoniti din gradina Edenului. Domnul Hristos, Inlocuitorul nostru, trebuia sa sufere dincolo de hotarele Ierusalimului. El a murit dincolo de poarta, acolo unde erau executati talharii si ucigasii. Pline de insemnatate sunt aceste cuvinte: "Hristos ne-a rascumparat din blestemul legii, facandu-Se blestem pentru noi" (Gal. 3,13).

79:4 O mare multime L-a urmat pe Isus de la sala de judecata la Golgota. Vestea cu privire la condamnarea Sa se raspandise in tot Ierusalimul, si oameni din toate clasele s-au indreptat cu gramada spre locul crucificarii. Preotii si conducatorii se legasera printr-o intelegere sa nu le faca nimic urmasilor Domnului Hristos, daca El avea sa fie dat in mainile lor, si de aceea ucenicii si credinciosii din oras si din imprejurimi s-au alaturat multimii care Il urma pe Mantuitorul.

79:5 Cand Domnul Isus a trecut de poarta curtii lui Pilat, crucea care fusese pregatita pentru Baraba a fost pusa pe umerii Sai zdrobiti, care sangerau. Doi tovarasi de talharie ai lui Baraba aveau sa sufere moartea o data cu Domnul Hristos si asupra lor au fost, de asemenea, puse crucile pregatite pentru ei. Povara Mantuitorului

79:6 era prea grea pentru El, in starea Lui de slabiciune si suferinta. De la Cina Pastelui luata cu ucenicii Sai, El nu mancase si nu bause nimic. In conflictul cu fortele satanice din gradina Ghetsemani, El fusese in agonie. Indurase durerea teribila a tradarii si ii vazuse pe ucenicii Sai parasindu-L, fugind de El. Fusese dus la Ana, apoi la Caiafa si la Pilat. De la Pilat, fusese trimis la Irod si inapoi la Pilat. Din insulta in insulta si din batjocura in batjocura; de doua ori torturat, batut cu bice - toata noaptea avusesera loc scene dupa scene de un caracter atat de aspru, incat ar fi fost o incercare extrema pentru oricine. Domnul Hristos insa n-a cedat. El n-a rostit nici un cuvant, decat pentru slava lui Dumnezeu. In tot timpul acelei dezgustatoare farse a procesului, El S-a comportat cu statornicie si demnitate. Dar cand, dupa ce a fost a doua oara batut cu bice, a fost pusa crucea asupra Sa, natura omeneasca n-a mai putut suporta. El a lesinat sub povara ei.

79:7 Multimea care Il urma pe Mantuitorul a vazut pasii Sai slabi ce se clatinau, dar n-a manifestat nici un pic de mila fata de El. Oamenii isi bateau joc pentru ca nu putea sa duca acea cruce grea. Din nou povara a fost pusa asupra Sa si El iarasi a cazut la pamant sub greutatea ei. Persecutorii Sai au vazut ca Ii era imposibil sa-Si duca mai departe povara. Ei erau in incurcatura, nestiind pe cine sa gaseasca sa duca mai departe povara aceea umilitoare. Iudeii nu puteau face lucrul acesta, pentru ca intinarea avea sa-i impiedice sa ia parte la sarbatoarea Pastelui. Nimeni deci, nici macar gloata care Il urma, nu era de acord sa poarte crucea.

79:8 In acest moment, un strain, Simon din Cirene, venind de la tara, se intalneste cu multimea. El aude batjocurile si injuraturile gloatei; aude repetandu-se cuvintele dispretuitoare: "Faceti loc pentru Imparatul Iudeilor!" El se opreste plin de uimire in fata scenei si, in timp ce isi exprima compasiunea, il prind si pun crucea pe umerii sai.

79:9 Simon auzise despre Hristos. Fiii sai credeau in Mantuitorul, dar el insusi nu era un ucenic al Sau. Purtarea crucii spre Golgota a fost o binecuvantare pentru Simon si de aici inainte el avea sa fie totdeauna recunoscator pentru aceasta providenta. Faptul acesta l-a facut sa considere luarea crucii Domnului Hristos ca o favoare si a ramas totdeauna cu bucurie sub povara ei.

79:10 Nu putine femei se aflau in multimea care Il urma pe Cel nevinovat la locul executiei. Atentia lor era atintita asupra Domnului Hristos. Unele dintre ele Il vazusera mai inainte. Altele adusesera la El pe bolnavii si suferinzii lor. Altele fusesera ele insele vindecate. Acum se faceau auzite istorisiri ale celor petrecute. Ele erau uimite de ura pe care multimea o manifesta fata de Cel pentru care inimile lor erau induiosate si zdrobite.

79:11 Si, in ciuda actiunii gloatei turbate si a cuvintelor pline de manie ale preotilor si conducatorilor, aceste femei au dat glas simpatiei lor. Si in timp ce Domnul Hristos cadea lesinat sub povara crucii, ele izbucneau in vaiete jalnice.

79:12 Acesta a fost singurul lucru care a atras atentia Domnului Hristos. Desi coplesit de suferinta, in timp ce purta pacatele lumii, El nu era indiferent fata de aceasta exprimare a durerii. A privit la aceste femei cu o delicata simpatie. Ele nu credeau in El; stia ca ele nu-L plangeau ca pe Cineva trimis de Dumnezeu, ci erau miscate de sentimente de mila omeneasca. Dar n-a dispretuit simpatia lor, ci faptul acesta a trezit in inima Sa o profunda mila: "Fiice ale Ierusalimului", a spus El, "nu Ma plangeti pe Mine, ci plangeti-va pe voi insiva si pe copiii vostri". De la scena din fata Sa, Domnul Hristos a privit in viitor, in timpul nimicirii Ierusalimului. In scena teribila, multe din femeile care Il plangeau acum aveau sa piara impreuna cu copiii lor.

79:13 De la caderea Ierusalimului, gandurile Domnului Hristos au trecut la o judecata mai ampla. In distrugerea orasului plin de nelegiuire, El a vazut un simbol al nimicirii finale, ce avea sa vina asupra lumii. El spusese: "Atunci vor incepe sa zica muntilor: 'Cadeti peste noi!' Si dealurilor: 'Acoperiti-ne!' Caci daca se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?" Prin copacul verde, Domnul Hristos Se reprezenta pe Sine, Rascumparatorul nevinovat. Dumnezeu a ingaduit ca mania Sa manifestata impotriva pacatului sa se abata asupra Fiului Sau iubit. Domnul Hristos avea sa fie crucificat pentru pacatele oamenilor. Ce suferinta avea sa suporte atunci pacatosul care staruia in pacat? Toti cei nepocaiti si necredinciosi vor cunoaste necazul si suferinta, pe care nici o limba nu le poate exprima.

79:14 Din multimea ce urma pe Mantuitorul la Golgota, multi Il insotisera cu osanale pline de bucurie si fluturasera ramuri de palmieri atunci cand a intrat triumfator in Ierusalim. Dar nu putini dintre cei care-I adresasera osanale, pentru ca atunci era popular sa faca astfel, acum se alaturau strigatului: "Rastigneste-L! Rastigneste-L!" Cand Domnul Hristos a intrat in Ierusalim, sperantele ucenicilor crescusera in cel mai inalt grad. Ei statusera strans langa Invatatorul lor, considerand ca era o mare onoare a fi in legatura cu El. Acum insa, in umilirea Sa, ei Il urmara de la distanta. Erau plini de durere si zdrobiti, dezamagiti in sperantele lor. Cat de exact se implineau cuvintele Domnului Hristos: "In noaptea aceasta, toti veti gasi in Mine o pricina de poticnire: caci este scris: 'Voi bate Pastorul, si oile turmei vor fi risipite'" (Mat. 26,31).

79:15 Sosind la locul executiei, osanditii au fost legati de instrumentele de tortura. Cei doi talhari se zbateau in mainile celor care-i asezau pe cruce; dar Domnul Hristos n-a opus nici o rezistenta. Mama Domnului Hristos, sprijinita de Ioan, ucenicul iubit, urmase pasii Fiului ei in drum spre Golgota. Ea Il vazuse cazand sub povara crucii si dorise foarte mult sa-I sprijine cu mana capul ranit si sa-I stearga fruntea care candva se odihnise la pieptul sau. Dar nu i s-a ingaduit acest dureros privilegiu. Asemenea ucenicilor, ea inca mai nutrea speranta ca Domnul Hristos avea sa-Si manifeste puterea si sa Se elibereze din mainile vrajmasilor Sai. Din nou inima i se stranse cand isi aduse aminte de cuvintele prin care El prevestise chiar scenele ce aveau loc atunci. In timp ce talharii erau legati de cruce, ea privea scena intr-o asteptare chinuitoare. Va ingadui oare El, care daduse viata mortilor, sa fie rastignit? Va ingadui oare El, Fiul lui Dumnezeu, sa fie ucis intr-un mod asa de crud? Oare va trebui ea sa lepede credinta ca Isus este Mesia? Va trebui oare sa fie martora a ocarii si durerii Lui, fara sa aiba macar privilegiul de a-L ajuta in durerea Lui? Ea a vazut cum mainile Sale se intind pe cruce; ciocanul si cuiele fusesera aduse, erau acolo, si in timp ce piroanele erau batute in carnea moale, ucenicii, cu inima zdrobita, au dus departe de scena aceea plina de cruzime trupul lesinat al mamei lui Isus.

79:16 Mantuitorul n-a scos nici un murmur de durere. Fata Sa a ramas calma si senina, dar stropi mari de sudoare erau pe fruntea Lui. Nu s-a gasit atunci nici o mana milostiva care sa stearga sudoarea mortii de pe fata Sa, nici un cuvant de simpatie, nici o credinciosie neclintita, care sa stea alaturi de inima Sa omeneasca. In timp ce soldatii isi aduceau la indeplinire ingrozitoarea lor lucrare, Domnul Hristos Se ruga pentru vrajmasii Sai: "Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!" Mintea Lui trecea dincolo de propria suferinta, la pacatul persecutorilor Sai si la plata teribila care va fi partea lor. Nici un blestem n-a fost rostit asupra soldatilor care-L tratau atat de aspru. Nici o razbunare n-a fost invocata asupra preotilor si conducatorilor, care jubilau la vederea implinirii planurilor lor. Domnului Hristos I-a fost mila de ei, in ignoranta si vinovatia lor. El sopti, pentru iertarea lor, scuza "caci nu stiu ce fac".

79:17 Daca ar fi stiut ca Il torturau pe Cel care a venit sa salveze din ruina vesnica neamul omenesc cazut in pacat, atunci ei ar fi fost cuprinsi de remuscare si de groaza. Dar necunoasterea lor nu le-a indepartat vinovatia; caci a fost privilegiul lor acela de a cunoaste si a primi pe Domnul Hristos ca

79:18 Mantuitor al lor. Unii dintre ei aveau sa-si recunoasca pacatul, sa se pocaiasca si sa fie convertiti. Altii insa, prin nepocainta lor, aveau sa faca imposibil ca rugaciunea Domnului Hristos sa primeasca un raspuns pentru ei. Si totusi, in acelasi fel, scopul lui Dumnezeu ajungea sa fie implinit. Domnul Hristos castiga dreptul sa devina aparatorul omului in prezenta lui Dumnezeu.

79:19 Rugaciunea aceea a Domnului Hristos pentru vrajmasii Sai a cuprins lumea. Ea cuprinde pe orice pacatos care a trait sau va trai, de la inceputul lumii si pana la sfarsitul timpului. Deasupra tuturor zace vinovatia crucificarii Fiului lui Dumnezeu. Iertarea este oferita tuturor in dar. "Toti cei ce vor" pot avea pace cu Dumnezeu si pot mosteni viata vesnica.

79:20 De indata ce Domnul Isus a fost pironit pe cruce, aceasta a fost ridicata de barbati puternici si trantita cu violenta in groapa mai dinainte pregatita. Faptul acesta L-a facut pe Fiul lui Dumnezeu sa sufere cea mai cumplita durere. Pilat a scris apoi o inscriptie in evreieste, greceste si latineste si a asezat-o pe cruce, deasupra capului Domnului Hristos: "Isus din Nazaret, Imparatul Iudeilor". Inscriptia aceasta i-a enervat pe iudei. In sala de judecata a lui Pilat ei strigasera: "Rastigneste-L!" "Noi n-avem alt imparat decat pe Cezarul" (Ioan 19,15). Ei declarasera ca oricine va recunoaste un alt imparat va fi un tradator. Pilat a scris sentimentele pe care ei le exprimasera. N-a fost amintita nici o alta vinovatie, decat aceea ca Isus era Imparatul Iudeilor. Inscriptia era de fapt o virtuala recunoastere a supunerii iudeilor fata de puterea romana. Ea declara ca oricine va pretinde ca este imparatul lui Israel avea sa fie judecat de ei ca fiind vrednic de moarte. Preotii se intrecusera pe ei insisi. Pe cand puneau la cale moartea Domnului Hristos, Caiafa declarase ca este mai de folos sa moara un om pentru a salva intreaga natiune. Acum, ipocrizia lor a fost data pe fata. Pentru a-L distruge pe Domnul Hristos, ei fusesera gata sa sacrifice existenta lor nationala.

79:21 Preotii au vazut ceea ce facusera si, de aceea, i-au cerut lui Pilat sa schimbe inscriptia. Ei au spus: "Nu scrie: 'Imparatul Iudeilor', ci scrie ca El a zis: 'Eu sunt Imparatul Iudeilor'". Pilat insa era suparat pe sine pentru slabiciunea de care daduse dovada si in mod categoric isi manifesta dispretul fata de preotii si conducatorii pizmasi si vicleni. El le raspunse rece: "Ce am scris, am scris".

79:22 O putere mai mare decat Pilat sau decat iudeii a indrumat asezarea acelei inscriptii deasupra capului Domnului Hristos. Era in planul lui Dumnezeu ca ea sa indemne la cugetare si la cercetarea Scripturii. Locul unde a fost crucificat Domnul Hristos era aproape de oras. Mii de oameni din toate tarile se aflau atunci la Ierusalim, iar inscriptia care declara pe Isus din

79:23 Nazaret ca Mesia avea sa fie cunoscuta de toti. Ea era un adevar viu, transmis de o mana pe care Dumnezeu o indrumase.

79:24 In suferintele Domnului Hristos pe cruce, profetia a fost implinita. Cu veacuri inainte de rastignire, Mantuitorul profetizase felul tratamentului la care avea sa fie supus: "Caci niste caini ma inconjoara, o ceata de nelegiuiti dau tarcoale imprejurul Meu, Mi-au strapuns mainile si picioarele; toate oasele as putea sa Mi le numar. Ei, insa, pandesc si ma privesc; isi impart hainele Mele intre ei, si trag la sorti pentru camasa Mea" (Ps. 22,16-18). Profetia cu privire la hainele Sale a fost implinita, fara sa fie nevoie de sfatul sau interventia prietenilor sau a vrajmasilor Celui crucificat. Hainele Sale au fost date soldatilor care Il pironisera pe cruce. Domnul Hristos a auzit cum se certau atunci cand imparteau intre ei hainele Lui. Tunica Lui fusese tesuta de-a-ntregul, fara cusatura, si ei au zis: "Sa n-o sfasiem, ci sa tragem la sorti a cui sa fie".

79:25 Intr-o alta profetie, Mantuitorul declara: "Ocara Imi rupe inima, si sunt bolnav; astept sa-i fie cuiva mila de Mine, dar degeaba; astept mangaietori si nu gasesc nici unul. Ei imi pun fiere in mancare si, cand Mi-e sete, Imi dau sa beau otet" (Ps. 69,20.21). Acelora care sufereau moartea pe cruce le era ingaduit sa li se dea o bautura care-i facea sa nu mai simta durerea. Acest amestec a fost oferit si Domnului Hristos; dar, gustand, a refuzat sa-l ia. El n-ar fi primit nimic care I-ar fi intunecat mintea. Credinta Sa trebuia sa se tina puternic de Dumnezeu. Aceasta era singura Lui tarie. Daca Si-ar fi intunecat simtamintele, faptul acesta i-ar fi oferit un avantaj lui Satana.

79:26 Vrajmasii Domnului Hristos dadura frau liber maniei lor furioase, in timp ce El atarna pe cruce. Preotii, conducatorii si carturarii s-au unit cu gloata in a-si bate joc de Mantuitorul muribund. La botez si la schimbarea la fata, vocea lui Dumnezeu fusese auzita proclamand pe Hristos ca Fiu al Sau. Si din nou, chiar inaintea tradarii lui Isus, Tatal vorbise dand marturie despre divinitatea Fiului. Dar acum vocea din ceruri tacea. N-a fost auzita nici o marturie in favoarea Domnului Hristos. El a suferit singur comportamentul abuziv si batjocura din partea oamenilor rai.

79:27 "Daca esti Tu Fiul lui Dumnezeu", spuneau ei, "pogoara-Te de pe cruce!" "Sa se mantuiasca pe Sine Insusi, daca este El Hristosul, alesul lui Dumnezeu." In pustia ispitirii, Satana spusese: "Daca esti Fiul lui Dumnezeu, porunceste ca pietrele acestea sa se faca paini". "Daca esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos", de pe streasina templului (Mat. 4,3.6). Satana si ingerii sai, in chip omenesc, erau prezenti la

79:28 cruce. Arhivrajmasul si ostirile sale conlucrau cu preotii si conducatorii. Cei care trebuiau sa invete poporul atatasera gloata nestiutoare, ca sa ceara pronuntarea condamnarii impotriva Aceluia pe care multi nu-L vazusera niciodata, pana la data cand au fost adusi sa depuna marturie impotriva Lui. Preotii, conducatorii, fariseii si gloata inraita erau uniti intr-un delir satanic. Conducatorii religiosi s-au unit cu Satana si ingerii sai. Ei aduceau la indeplinire cele poruncite de el.

79:29 Domnul Hristos, suferind si muribund, a auzit fiecare cuvant rostit de preoti: "Pe altii i-a mantuit, si pe Sine Insusi nu Se poate mantui! Hristosul, Imparatul lui Israel, sa Se pogoare de pe cruce, ca sa vedem si sa credem". Domnul Hristos ar fi putut cobori de pe cruce. Dar numai pentru faptul ca El nu S-a mantuit pe Sine, pacatosul are nadejdea iertarii si milei lui Dumnezeu.

79:30 In batjocura lor la adresa Mantuitorului, oamenii care marturiseau a fi talcuitori ai profetiilor repetau chiar cuvintele pe care inspiratia le profetizase ca le vor spune cu ocazia aceasta. Si cu toate acestea, in orbirea lor, ei nu si-au dat seama ca implinesc profetia. Cei care, in bataie de joc, au rostit cuvintele: "S-a increzut in Dumnezeu: sa-L scape acum Dumnezeu, daca-L iubeste. Caci a zis: 'Eu sunt Fiul lui Dumnezeu'" putin isi dadeau seama ca marturia lor avea sa rasune de-a lungul veacurilor. Desi rostite in bataie de joc, aceste cuvinte au determinat pe multi oameni sa cerceteze Scripturile asa cum n-o facusera niciodata mai inainte. Barbati intelepti au auzit, au cercetat, au judecat si s-au rugat. Ei au fost aceia care n-au cunoscut odihna pana cand, comparand text cu text, au inteles misiunea Domnului Hristos. Niciodata mai inainte n-a existat o cunoastere atat de larg cuprinzatoare a Domnului Hristos ca atunci cand El atarna pe cruce. In inimile multora dintre cei care au privit scena crucificarii si au auzit cuvintele Domnului Hristos a stralucit lumina adevarului.

79:31 Pentru Isus, in agonia Sa pe cruce, a venit o raza de mangaiere. A fost rugaciunea talharului pocait. Amandoi talharii, care au fost crucificati cu Domnul Hristos, mai intai si-au batut joc de El; unul dintre ei, cu cat suferea mai mult, cu atat era mai disperat si mai batjocoritor. Dar nu asa au stat lucrurile cu tovarasul sau. Acest om nu era un criminal impietrit; fusese dus pe cai pacatoase de tovarasii rele, dar era mai putin vinovat decat multi dintre aceia care stateau langa cruce si isi bateau joc de Mantuitorul. El Il vazuse pe Isus si-L ascultase, fusese convins de invataturile Lui, dar fusese indepartat de la El de catre preoti si conducatori. Cautand sa-si inabuse convingerile, el se cufundase din ce in ce mai adanc in pacat, pana cand a fost arestat, judecat ca un criminal si condamnat sa moara pe cruce. In sala de judecata si pe drumul spre Golgota, fusese in tovarasia Domnului Hristos. Il auzise pe Pilat declarand: "Nu gasesc nici o vina in El" (Ioan 19,4). El retinuse

79:32 comportarea Lui dumnezeiasca si iertarea plina de mila acordata chinuitorilor Sai. Pe cruce, a vazut pe multi asa-zisi mari oameni ai religiei scotand limba cu dispret si batandu-si joc de Domnul Hristos. El i-a vazut clatinand din cap. A auzit cuvintele mustratoare repetate de tovarasul sau de vinovatie: "Nu esti Tu Hristosul? Mantuieste-te pe Tine Insuti si mantuieste-ne si pe noi!" Printre trecatori a auzit pe multi luandu-I apararea Domnului Hristos. I-a auzit repetand cuvintele Sale si povestind lucrarile Sale. Din nou a pus stapanire pe el convingerea ca acesta este Hristosul. Intorcandu-se catre tovarasul sau de crime, el spuse: "Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care esti sub aceeasi osanda?" Talharii muribunzi nu mai aveau de ce sa se teama de oameni. Dar asupra unuia dintre ei apasa convingerea ca exista un Dumnezeu de care trebuia sa te temi, un viitor ce-l facea sa tremure. Iar acum, asa cum era in totul manjit de pacat, istoria vietii sale se apropia de incheiere: "Pentru noi este drept", suspina el, "caci primim rasplata cuvenita pentru faradelegile noastre; dar Omul acesta n-a facut nici un rau".

79:33 Acum nu mai exista nici o intrebare. Nu mai existau nici indoieli, nici reprosuri. Cand a fost condamnat pentru crimele sale, talharul ajunsese intr-o stare de deznadejde si disperare; dar, lucru ciudat, acum au inceput sa apara ganduri duioase. El isi reaminti de tot ceea ce a auzit despre Domnul Hristos, cum Acesta i-a vindecat pe bolnavi si le-a iertat pacatele. El a auzit cuvintele acelora care credeau in Isus si-L urmau plangand. A vazut si a citit inscriptia de deasupra capului Mantuitorului. I-a auzit pe trecatori cum repetau aceste cuvinte, unii cu buzele indurerate si tremurande, altii in ras si batjocura. Duhul Sfant ii lumina mintea si, putin cate putin, lantul dovezilor se lega. In Domnul Isus, zdrobit, batjocorit si atarnand pe cruce, el a vazut pe Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii. Nadejdea era amestecata cu durerea in glasul sau, cand sufletul neajutorat si muribund se sprijini pe un Mantuitor care era pe moarte. "Doamne, adu-Ti aminte de mine", striga el, "cand vei veni in Imparatia Ta."

79:34 Raspunsul veni imediat. Tonul era placut si melodios, cuvintele, pline de iubire, de compasiune si putere: "Adevarat iti spun astazi, ca vei fi cu Mine in Paradis".

79:35 In decursul lungilor ore de agonie, la urechile Domnului Hristos au ajuns numai cuvinte de ocara si batjocura. Acum, cand atarna pe cruce, sunetul rasetelor si al blestemelor mai ajungeau inca pana la El. Cu inima plina de dor, El a fost atent sa auda vreo expresie a credintei din partea ucenicilor Sai. Dar El a auzit numai cuvinte de jale: "Noi trageam nadejde ca El este Acela, care a izbavit pe Israel". Cat de mangaietoare a fost atunci pentru Mantuitorul exprimarea credintei iubirii din partea talharului muribund! In timp ce conducatorii iudeilor Il tagaduiau si chiar ucenicii se indoiau de divinitatea Lui, sarmanul talhar, pe

79:36 pragul vesniciei, Il numeste Domn pe Isus. Multi au fost gata sa-L numeasca Domn atunci cand facea minuni sau dupa ce S-a ridicat din mormant; dar nimeni altul, in afara de talharul pocait, care a fost salvat in ceasul al unsprezecelea, nu L-a recunoscut atunci cand, muribund, atarna pe cruce.

79:37 Cei care se aflau in jur au auzit cuvintele prin care talharul Il numea pe Isus Hristos Domn. Tonul cu care vorbea omul pocait le-a atras atentia. Aceia care se certasera la piciorul crucii pentru hainele Domnului Hristos si trasesera la sorti pentru camasa Lui s-au oprit sa asculte. Vocile lor aspre au amutit. Cu respiratia retinuta, ei au privit la Hristos, asteptand raspunsul de pe buzele acelea muribunde.

79:38 In timp ce rostea cuvintele de fagaduinta, norul cel negru ce parea ca inconjoara crucea a fost strapuns de o lumina vie si stralucitoare. Pacea desavarsita, care vine in urma acceptarii lui Dumnezeu, a pus stapanire pe talharul pocait. Domnul Hristos, in umilinta Sa, a fost proslavit. El, care in ochii tuturor aparea ca un infrant, era un Biruitor. El a fost recunoscut ca Purtator de pacate. Oamenii puteau sa-si exercite puterea asupra templului Sau omenesc. Puteau sa strapunga tamplele Lui sfinte cu o coroana de spini. Puteau sa-I smulga hainele de pe El si sa se certe pentru impartirea lor. Dar nu-L puteau jefui de puterea de a ierta pacatele. Murind, El dadu marturie despre divinitatea Sa si pentru slava Tatalui Sau. Urechea Lui nu este obosita ca sa nu ne poata auzi si nici bratul Sau prea scurt ca sa nu ne poata mantui. Este dreptul Lui imparatesc acela de a mantui in chip desavarsit pe toti aceia care vin la Dumnezeu prin El.

79:39 "Iti spun astazi, tu vei fi cu Mine in Paradis." Domnul Hristos nu i-a fagaduit talharului ca va fi cu El in Paradis in ziua aceea. Nici chiar El nu mergea in ziua aceea in Paradis. El a dormit in mormant, iar in dimineata invierii a spus: "Nu M-am suit la Tatal Meu" (Ioan 20,17). Dar in ziua rastignirii, ziua aparentei infrangeri si intunecimi, a fost data fagaduinta. "Astazi", pe cand murea ca un raufacator pe cruce, Domnul Hristos il asigura pe bietul pacatos: "Tu vei fi cu Mine in Paradis".

79:40 Talharii crucificati o data cu Domnul Hristos au fost asezati "unul de o parte, iar altul de cealalta parte, iar Domnul Hristos la mijloc". Pozitia Domnului Hristos intre talhari trebuia sa arate ca El era cel mai mare criminal dintre cei trei. In acest fel s-au implinit Scripturile: "A fost pus in numarul celor faradelege" (Is. 53,12). Dar preotii n-au vazut insemnatatea deplina a actului lor. Dupa cum Domnul Hristos, crucificat impreuna cu talharii, a fost asezat in mijloc, tot astfel crucea Sa a fost asezata in mijlocul unei lumi care zace in pacat. Iar cuvintele de iertare, adresate talharului pocait, au aprins o lumina care va straluci pana la cele mai indepartate margini ale pamantului.

79:41 Ingerii priveau cu uimire la iubirea nemarginita a Domnului Hristos, care, suferind cea mai grozava agonie in corp si suflet, Se gandea numai la altii, incurajand sufletul pocait sa creada. In umilinta Sa, El, ca profet, Se adresase fiicelor Ierusalimului; ca Preot si Aparator, El mijlocise inaintea Tatalui pentru iertarea omoratorilor Sai; ca Mantuitor iubitor, El iertase pacatele talharului pocait.

79:42 Pe cand Domnul Hristos Isi rotea ochii peste multimea din jurul Sau, o figura Ii atrase atentia. La piciorul crucii statea mama Sa, sprijinita de ucenicul Ioan. Ea n-a putut suporta sa ramana departe de Fiul sau; si Ioan, stiind ca sfarsitul era aproape, a adus-o iarasi la cruce. In ceasul mortii Sale, Domnul Hristos Si-a adus aminte de mama Sa. Privind la fata ei lovita de durere si apoi la Ioan, El i-a spus: "Femeie, iata fiul tau", apoi lui Ioan: "Iata mama ta!" Ioan a inteles cuvintele Domnului Hristos si a primit insarcinarea. De indata, a luat-o pe Maria la el acasa si din ceasul acela a avut grija de ea cu multa duiosie. O, ce Mantuitor milostiv si iubitor! In mijlocul durerilor fizice si al chinurilor sufletesti, El S-a gandit la mama Sa! Nu avea nici un ban cu care sa Se ingrijeasca de nevoile ei; dar, pentru ca Ioan Il iubea din toata inima, El i-a incredintat-o pe mama Lui ca pe o comoara de pret. In acest fel, El i-a dat ei ceea ce avea cel mai mult nevoie - simpatia plina de gingasie a aceluia care o iubea, pentru ca ea Il iubea pe Isus. Primind-o ca pe o comoara de pret, Ioan a primit o mare binecuvantare. Ea a fost o amintire mereu prezenta a preaiubitului sau Invatator.

79:43 Exemplul desavarsit al iubirii filiale a Domnului Hristos straluceste cu putere neinfranta prin negura veacurilor. Timp de aproape treizeci de ani, Domnul Hristos, prin munca Sa de toate zilele, ajutase la purtarea poverilor caminului. Si acum, chiar in clipa ultimei Sale agonii, n-a uitat sa Se ingrijeasca de mama Sa vaduva si intristata. Acelasi spirit va fi vazut in fiecare ucenic al Domnului nostru. Aceia care Il urmeaza pe Domnul Hristos vor simti ca este o parte a religiei lor aceea de a-i respecta si a-i ingriji pe parintii lor. Inima in care este cultivata iubirea Lui va oferi intotdeauna tatalui si mamei o ingrijire atenta si plina de o duioasa iubire.

79:44 Si acum, Domnul slavei era pe moarte, o jertfa de rascumparare pentru neamul omenesc. In jertfirea pretioasei Sale vieti, Domnul Hristos nu era sustinut de o bucurie a biruintei. Totul era un intuneric apasator. Nu frica de moarte apasa greu asupra Lui. Nu durerea si ocara crucii I-au provocat chinul de nedescris. Domnul Hristos a fost printul celor ce au suferit; dar suferinta Sa provenea din faptul ca era constient de rautatea pacatului, de faptul ca,

79:45 prin familiarizarea cu raul, omul devine orb fata de grozavia lui. Domnul Hristos a vazut cat de inradacinata este puterea pacatului in inima omeneasca si cat de putini vor fi binevoitori sa se rupa de sub puterea lui. El stia ca, fara ajutorul lui Dumnezeu, omenirea avea sa piara si vedea multimile pierind, desi aveau la indemana un ajutor imbelsugat.

79:46 Asupra Domnului Hristos, ca inlocuitor si garant al nostru, a fost asezata nelegiuirea noastra, a tuturor. El a fost asezat in randul celor faradelege, ca sa ne poata rascumpara de sub condamnarea legii. Vinovatia fiecarui urmas al lui Adam apasa asupra inimii Sale. Mania lui Dumnezeu asupra pacatului, manifestarea teribila a neplacerii Sale fata de nelegiuire umpleau inima Fiului Sau de groaza. In toata viata Sa, Domnul Hristos vestise unei lumi cazute vestea cea buna a indurarii si iubirii iertatoare a Tatalui. Tema Sa era mantuirea pentru pacatosul cel mai mare. Dar acum, sub povara teribila a vinovatiei ce apasa asupra Sa, nu putea vedea fata datatoare de pace a Tatalui. Retragerea privirii dumnezeiesti de la Mantuitorul in aceasta ora a supremei dureri a strapuns inima Sa cu o intristare ce nu va putea niciodata sa fie inteleasa de catre om. Atat de mare a fost chinul acesta, incat durerea fizica de-abia mai era simtita.

79:47 Satana framanta inima Domnului Hristos cu ispitele lui ingrozitoare. Mantuitorul nu putea vedea prin portile mormantului. Speranta nu-I infatisa iesirea din mormant ca biruitor si nici nu-I spunea ca Tatal a primit sacrificiul Sau. El Se temea de faptul ca pacatul era atat de neplacut inaintea lui Dumnezeu, incat despartirea Lor avea sa fie vesnica. Domnul Hristos simtea groaza pe care avea s-o simta pacatosul atunci cand harul nu va mai mijloci deloc in favoarea neamului omenesc vinovat. Sentimentul pacatului era acela care aducea mania Tatalui asupra Sa, ca inlocuitor al omului, si care facea ca paharul pe care El l-a baut sa fie atat de amar; aceasta a frant inima Fiului lui Dumnezeu.

79:48 Cu uimire, ingerii erau martori la agonia plina de disperare a Mantuitorului. Ostile cerului si-au acoperit fetele inaintea acestei scene ingrozitoare. Natura neinsufletita si-a manifestat impreuna ei simtire cu batjocoritul si muribundul ei Autor. Soarele a refuzat sa priveasca la aceasta teribila scena. Razele lui stralucitoare de la amiaza luminau pamantul, cand, deodata, parca cineva le-a luat. O intunecime adanca, asemenea unui giulgiu de inmormantare, a imbracat crucea. "Si s-a facut intuneric peste toata tara, pana la ceasul al noualea". N-a avut loc nici o eclipsa si intunericul acesta n-a fost determinat de nici o alta cauza naturala; a fost atat de adanc, ca intunericul de la miezul noptii, fara luna si stele pe cer. Aceasta a fost o marturie miraculoasa, pe care a dat-o Dumnezeu, pentru ca astfel credinta generatiilor urmatoare sa poata fi intarita.

79:49 In intunericul acela dens era ascunsa prezenta lui Dumnezeu. El face din intuneric acoperamantul Sau si Isi ascunde slava de ochii oamenilor. Dumnezeu si

79:50 ingerii Sai sfinti se aflau in jurul crucii. Tatal era cu Fiul Sau. Cu toate acestea, prezenta Sa nu era descoperita. Daca slava Sa ar fi strafulgerat din nor, orice fiinta omeneasca ce ar fi privit scena ar fi fost nimicita. Si in clipa aceea ingrozitoare, Domnul Hristos nu putea fi mangaiat de prezenta Tatalui. El a calcat singur in teasc si din cei ce se gaseau acolo nimeni n-a fost cu El.

79:51 Cu intunericul acela dens, Dumnezeu a acoperit ultima agonie omeneasca a Fiului Sau. Toti aceia care Il vazusera pe Hristos in suferinta Sa au fost convinsi de dumnezeirea Lui. Fata aceea, privita odata de oameni, avea sa nu mai fie uitata. Dupa cum fata lui Cain exprima vina sa ca ucigas, tot astfel fata Domnului Hristos dovedea nevinovatia, linistea si bunavointa - chiar lui Dumnezeu. Dar acuzatorii Sai nu voiau sa ia seama la acest semn al cerului. In timpul lungilor ore ale agoniei Sale, Domnul Hristos fusese privit de catre multimea batjocoritoare. Acum, El a fost ascuns cu mila de mantia lui Dumnezeu.

79:52 Tacerea mormantului se parea ca a cazut peste Golgota. O groaza necunoscuta a pus stapanire pe multimea care era adunata in jurul crucii. Blestemele si batjocurile au incetat in mijlocul frazelor exprimate pe jumatate. Barbati, femei si copii au cazut cu fata la pamant. Fulgere stralucitoare se iveau din cand in cand pe cer, luminand crucea si pe Rascumparatorul crucificat. Preotii, conducatorii, carturarii, cei ce-L crucificasera si gloata, toti au socotit atunci ca sosise timpul sa-si primeasca rasplata. Dupa catva timp, cineva a soptit cu spaima ca acum Hristos avea sa coboare de pe cruce. Altii au inceput sa caute bajbaind, poticnindu-se, drumul spre cetate, batandu-se cu pumnii in piept si bocindu-se plini de teama.

79:53 La ceasul al noualea, intunericul s-a ridicat de deasupra multimii, dar mai acoperea inca pe Mantuitorul. Era un simbol al agoniei si groazei care apasau asupra inimii Sale. Nici un ochi nu putea strapunge intunericul ce invaluia crucea si nimeni nu putea patrunde intunericul adanc ce cuprindea sufletul in suferinta al Domnului Hristos. Era ca si cand fulgere manioase erau aruncate asupra Lui in timp ce atarna pe cruce. Atunci, "Isus a strigat cu glas tare: 'Eli, Eli, Lama Sabactani!' ... Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?" In timp ce intunericul de afara se asezase asupra Mantuitorului, multe voci s-au auzit exclamand: "Mania razbunatoare a cerului este asupra Lui. Fulgerele maniei lui Dumnezeu sunt aruncate asupra Lui, pentru ca a pretins ca este Fiul lui Dumnezeu". Multi dintre cei care au crezut in El au auzit strigatul Sau disperat. Speranta i-a parasit. Daca Dumnezeu L-a uitat pe Domnul Hristos, in cine ar mai putea sa se increada urmasii Sai?

79:54 Cand intunericul s-a ridicat de pe duhul apasat al Domnului Hristos, El Si-a revenit, simtind suferinta fizica, si a zis: "Mi-e sete!" Unul dintre

79:55 soldatii romani, miscat si plin de mila la vederea buzelor Lui arse, a luat un burete, l-a infipt intr-o nuia de isop si, inmuindu-l intr-un vas cu otet, I l-a oferit Domnului Hristos. Dar preotii isi bateau joc de suferintele Lui. Cand intunericul a acoperit pamantul, ei s-au inspaimantat; cand groaza lor s-a mai risipit, i-a apucat din nou temerea ca Hristos avea sa le scape. Ei au interpretat gresit cuvintele Lui: "Eli, Eli, Lama Sabactani". Cu dispret inversunat si scarba, ei au spus: "Iata, cheama pe Ilie". Au respins ultima ocazie pe care au avut-o de a-I usura suferintele. "Lasati sa vedem daca va veni Ilie sa-L pogoare de pe cruce!"

79:56 Fiul nevinovat al lui Dumnezeu atarna pe cruce, trupul Sau era sfartecat in batai, mainile acelea, atat de des intinse pentru binecuvantare, erau pironite pe cruce, picioarele acelea, neobosite in a sluji din iubire, erau tintuite pe lemn, acel cap imparatesc era strapuns de coroana de spini, buzele acelea tremurande erau gata sa strige de durere. Si toate suferintele indurate - picaturile de sange care se prelingeau din cap, din mainile si picioarele Sale, chinurile care au zguduit fiinta Sa si durerea de nedescris care I-a umplut sufletul atunci cand Tatal Si-a ascuns fata de El - vorbesc fiecarui copil al neamului omenesc, declarand: Pentru tine Fiul lui Dumnezeu a consimtit sa poarte aceasta povara a vinovatiei; pentru tine El a nimicit imparatia mortii si a deschis portile Paradisului. El, care a linistit valurile furioase si a umblat pe crestele inspumate ale valurilor, care a facut pe demoni sa tremure si boala sa inceteze, El, care a deschis ochii orbilor si care a chemat pe morti la viata, S-a oferit pe Sine ca jertfa pe cruce si a facut lucrul acesta din iubire pentru tine.

79:57 El, Purtatorul de pacat, a indurat mania judecatii divine si, pentru tine, S-a facut pacat.

79:58 Tacuti, privitorii urmareau sfarsitul acestei scene ingrozitoare. Soarele stralucea, dar crucea era inca invaluita in intuneric. Preotii si conducatorii priveau spre Ierusalim si iata ca norul cel des se asezase deasupra orasului si a campiei Iudeii. Soarele Neprihanirii, Lumina lumii, Isi retragea razele de la Ierusalimul care fusese candva un oras favorit. Fulgerele inspaimantatoare ale maniei lui Dumnezeu erau indreptate impotriva cetatii blestemate.

79:59 Deodata, intunericul s-a ridicat de deasupra crucii si, in tonuri clare, asemenea unei trambite ce parea sa rasune prin toata creatiunea, Domnul Isus a strigat: "S-a sfarsit!" "Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul!" O lumina a inconjurat crucea si fata Mantuitorului stralucea ca lumina soarelui. Apoi El Si-a plecat capul pe piept si a murit.

79:60 In mijlocul intunericului inspaimantator, in aparenta uitat de Dumnezeu, Domnul Hristos a baut ultimele drojdii din cupa durerii omenesti. In ceasurile acelea ingrozitoare, El S-a sprijinit pe dovezile acceptarii Sale de catre Tatal, care I-au fost date mai inainte. El cunostea caracterul Tatalui Sau, intelegea dreptatea, mila si marea Sa iubire. Prin credinta, El Se baza pe Acela pe care totdeauna L-a ascultat cu bucurie. Si, in supunere, El S-a incredintat pe Sine lui Dumnezeu, iar sentimentul pierderii aprobarii Tatalui Sau L-a parasit. Prin credinta, Domnul Hristos a fost biruitor.

79:61 Niciodata pana atunci pamantul nu mai fusese martor la o asemenea scena. Multimea statea ca paralizata si privea la Mantuitorul cu respiratia intretaiata. Din nou intunericul s-a lasat asupra pamantului si un bubuit asemenea unui trasnet puternic a fost auzit. Un puternic cutremur a avut loc. Oamenii au fost zguduiti si trantiti la pamant. A avut loc o scena de nemaiauzita confuzie si panica. Stanci s-au desprins din muntii din imprejurimi, pravalindu-se si sfaramandu-se jos, in campie. Morminte s-au deschis si mortii au fost aruncati afara din locurile lor. Creatiunea parea ca este pe punctul de a fi spulberata. Preotii, conducatorii, soldatii, cei ce L-au omorat si gloata, muti de groaza, zaceau cu fata la pamant.

79:62 Cand strigatul "S-a sfarsit" a iesit de pe buzele Domnului Hristos, preotii oficiau in templu. Era ceasul jertfei de seara. Mielul, reprezentand pe Domnul Hristos, fusese adus ca sa fie junghiat. Imbracat in hainele sale frumoase si pline de insemnatate, preotul statea cu cutitul ridicat, asemenea lui Avraam cand era gata sa aduca jertfa pe fiul sau. Cu un interes deosebit, poporul privea scena. Dar pamantul a inceput sa se zguduie si sa tremure;

79:63 caci Domnul Insusi Se apropie. Cu un zgomot puternic, perdeaua dinauntru a templului este rupta de sus pana jos de o mana nevazuta, permitand multimii sa priveasca un loc ce era odata plin de prezenta lui Dumnezeu. In acest loc salasluia Sechina. Aici Si-a manifestat Dumnezeu slava, deasupra milostivitorului. Nimeni, in afara de marele preot, n-a ridicat vreodata perdeaua care despartea aceasta parte a sanctuarului de restul templului. Aici, el intra o data pe an pentru a face ispasire pentru pacatele poporului. Dar iata, perdeaua este rupta in doua. Locul cel mai sfant din sanctuarul pamantesc nu mai era deloc sfant.

79:64 Totul este cuprins de groaza si confuzie. Preotul era gata sa injunghie victima; dar cutitul cade din mana sa fara putere si mielul scapa. Tipul intalneste antitipul in moartea Fiului lui Dumnezeu. Marele sacrificiu a fost adus. Drumul spre Sfanta sfintelor este liber. Se pregateste o cale noua si vie pentru toti. Nu mai era deloc nevoie ca toti cei pacatosi si intristati sa astepte venirea marelui preot. De aici inainte, Mantuitorul avea sa oficieze ca preot si aparator in curtile ceresti. Era ca si cand un glas ar fi spus inchinatorilor: Acum s-a terminat cu toate jertfele si darurile pentru pacat. Fiul lui Dumnezeu a venit dupa Cuvantul Sau: "Iata-Ma (in sulul cartii este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule". "Cu insusi sangele Sau", "El a intrat in Locul Preasfant... dupa ce a capatat o rascumparare vesnica" (Evrei 10,7; 9,12).

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: