77:1 Cap. 76 - Iuda
77:2 ISTORIA VIETII LUI IUDA ne prezinta sfarsitul trist al unei vieti care ar fi putut fi onorata de Dumnezeu. Daca ar fi murit mai inainte de ultima lui calatorie la Ierusalim, Iuda ar fi fost privit ca un om vrednic de a ocupa un loc intre cei doisprezece apostoli, unul a carui lipsa ar fi fost foarte mult simtita. Repulsia cu care a fost privit de-a lungul veacurilor n-ar fi existat, daca insusirile caracterului sau n-ar fi fost manifestate la incheierea istoriei vietii sale. Dar caracterul sau a fost descoperit lumii cu un scop: ca sa fie o avertizare pentru toti aceia care, asemenea lui, ar trada misiunea sacra incredintata lor.
77:3 Cu putin timp inainte de Paste, Iuda si-a reinnoit legaturile pe care le avea cu preotii, pentru a-L da pe Domnul Hristos in mainile lor. S-a convenit atunci ca Mantuitorul sa fie arestat in unul din locurile Sale de meditatie si rugaciune. De la ospatul din casa lui Simon, Iuda avusese ocazia sa reflecteze asupra faptelor pe care se legase sa le aduca la indeplinire, dar planul sau nu s-a schimbat. Pentru treizeci de arginti - pretul unui sclav -, el a dat rusinii si mortii pe Domnul slavei.
77:4 Din fire, Iuda avea o puternica iubire de bani; dar el nu fusese totdeauna atat de corupt ca sa poata face o fapta ca aceasta. El nutrise spiritul cel rau al avaritiei pana cand acesta a devenit motivul dominant al vietii sale. Iubirea lui pentru Mamona a fost mai mare decat iubirea pentru Domnul Hristos. Devenind rob al acestui viciu, el s-a predat lui Satana si avea sa fie tarat adanc in pacat.
77:5 Iuda se alaturase ucenicilor atunci cand multimile Il urmau pe Domnul Isus. Invatatura Mantuitorului le-a miscat inimile in timp ce ascultau uimiti cuvintele Lui rostite in sinagoga, la marginea marii sau pe munte.
77:6 Iuda i-a vazut pe bolnavi, pe schilozi si pe orbi venind in numar mare la Domnul Isus din orase si sate. I-a vazut pe muribunzi adusi la picioarele Sale. A fost martor al lucrarilor minunate ale Mantuitorului, manifestate in vindecarea celor bolnavi, in eliberarea de demoni si invierea din morti. A simtit chiar in persoana sa dovada puterii Domnului Hristos. A recunoscut invataturile Domnului Hristos ca fiind superioare tuturor celor pe care le auzise vreodata. Il iubea pe Marele Invatator si dorea sa fie cu El. Avea dorinta sa fie schimbat in caracterul si viata sa, nadajduind sa experimenteze acest lucru prin legatura sa cu Domnul Hristos. Mantuitorul nu l-a respins pe Iuda. El i-a dat un loc printre cei doisprezece. I-a incredintat lucrarea unui evanghelist. I-a dat puterea de a vindeca pe bolnavi si de a scoate demonii. Dar Iuda n-a ajuns sa se predea pe deplin Domnului Hristos. El n-a renuntat la ambitiile lui lumesti sau la iubirea de bani. In timp ce a acceptat pozitia de slujitor al Domnului Hristos, el nu s-a supus puterii divine modelatoare. Considera ca putea sa aiba propria judecata si propriile pareri, cultivand predispozitia de a critica si acuza.
77:7 Iuda era foarte mult apreciat de catre ucenici si avea o mare influenta asupra lor. Chiar el avea o parere foarte buna despre sine si ii privea pe fratii sai ca fiindu-i mult inferiori in judecata si iscusinta. Ei nu-si dau seama de ocaziile pe care le au, gandea el, si nici nu profita de imprejurarile ce li se ofera. Biserica nu va prospera niciodata cu astfel de conducatori limitati. Petru era impulsiv; el ar fi actionat fara prea multa judecata. Ioan, care strangea adevarurile ce porneau de pe buzele Domnului Hristos, era considerat de Iuda ca fiind un om de afaceri nepriceput. Matei, a carui pregatire l-a invatat exactitatea in toate lucrurile, era foarte grijuliu atunci cand era vorba de cinste, medita totdeauna la cuvintele Domnului Hristos si era atat de absorbit de ele, incat, considera Iuda, nu mai inspira incredere atunci cand era vorba sa faca lucruri iscusite si larg cuprinzatoare. In acest fel, Iuda i-a categorisit pe toti ucenicii si se felicita pentru faptul ca biserica ar fi ajuns adesea in incurcaturi si necazuri, daca n-ar fi fost iscusinta lui de administrator. Iuda se considera cel mai capabil, neputand fi depasit de nimeni. Dupa parerea lui, el constituia o onoare pentru cauza bisericii si totdeauna se prezenta astfel.
77:8 Insa Iuda era orb fata de propriile slabiciuni de caracter, iar Domnul Hristos l-a asezat acolo unde avea sa aiba ocazia sa le vada si sa se corecteze. Fiind casier pentru ucenici, avea datoria sa se ingrijeasca de nevoile micului grup si sa acorde ajutorul necesar celor saraci. La Paste, in camera de sus, cand Domnul Isus i-a zis: "Ce ai sa faci, fa repede" (Ioan 13,27), ucenicii gandeau ca El ii ceruse
77:9 sa cumpere cele necesare pentru nevoile praznicului sau sa dea ceva celor saraci. Slujind altora, Iuda ar fi putut sa-si dezvolte un spirit neegoist. Dar, in timp ce asculta zilnic invataturile Domnului Hristos si era martor al vietii Sale neegoiste, Iuda s-a lasat in voia dispozitiilor sale spre lacomie. Sumele mici, care treceau prin mainile lui, erau o continua ispita. Deseori, cand facea un mic serviciu pentru Domnul Hristos sau folosea din timpul sau pentru scopuri religioase, el se platea din acest fond saracacios. In ochii sai, aceste pretexte serveau ca scuza pentru actiunile sale; dar inaintea lui Dumnezeu era un hot.
77:10 Declaratia mereu repetata a Domnului Hristos ca Imparatia Sa nu era din lumea aceasta l-a iritat pe Iuda. El facuse un plan si se astepta ca Domnul Isus sa lucreze dupa el. El planuise ca Ioan Botezatorul sa fie eliberat din inchisoare. Dar, vai, Ioan a fost lasat sa fie decapitat. Iar Domnul Hristos, in loc sa-Si revendice drepturile Sale regale si sa razbune moartea lui Ioan, S-a retras cu ucenicii Sai intr-un loc la tara. Iuda dorea o atitudine mult mai agresiva. Considera ca, daca Domnul Isus nu i-ar impiedica pe ucenici sa-si aduca la indeplinire planurile lor, lucrarea ar fi mult mai plina de succes. El a retinut vrajmasia crescanda a conducatorilor iudei si a vazut faptul ca cerinta lor n-a fost ascultata, atunci cand au cerut un semn din ceruri din partea Domnului Hristos. Inima lui era deschisa necredintei, iar vrajmasul adauga ganduri de indoiala si revolta. De ce oare Domnul Isus Se ocupa atat de mult de ceea ce era asa de descurajator? De ce oare prevestea El incercari si persecutii pentru Sine si pentru ucenicii Sai? Perspectiva de a avea un loc de frunte in noua imparatie l-a facut pe Iuda sa sprijine cauza lui Isus. Oare sa fie dezamagit in sperantele lui? Iuda nu respingea ideea ca Domnul Isus era Fiul lui Dumnezeu, dar avea indoieli si cauta sa gaseasca vreo explicatie a lucrarilor Sale minunate.
77:11 In ciuda invataturilor Mantuitorului, Iuda avansa mereu ideea ca Domnul Hristos va domni ca imparat in Ierusalim. Cu ocazia hranirii celor cinci mii, el a incercat sa realizeze acest lucru. Atunci, Iuda a ajutat la impartirea hranei multimii flamande. El a avut ocazia sa vada binele ce-i statea in putere sa-l faca in favoarea altora. A simtit satisfactia pe care o ai totdeauna in slujba lui Dumnezeu. A ajutat la aducerea la Hristos a bolnavilor si suferinzilor din multime. A vazut cata alinare, cata bucurie si fericire aducea in inimile omenesti puterea vindecatoare a Rascumparatorului. El ar fi putut sa inteleaga metodele de lucru ale Domnului Hristos. Dar era orbit de propriile dorinte egoiste. Iuda a fost primul care sa foloseasca entuziasmul declansat de minunea inmultirii painilor. El a fost acela care a pus la cale
77:12 planul de a-L lua cu forta pe Domnul Isus si a-L face imparat. Nazuintele lui erau foarte inalte, dar dezamagirea i-a fost amara.
77:13 Cuvantarea Domnului Hristos in sinagoga cu privire la painea vietii a fost punctul de cotitura in istoria vietii lui Iuda. El a auzit cuvintele: "Adevarat, adevarat, va spun ca, daca nu mancati trupul Fiului omului, si daca nu beti sangele Lui, n-aveti viata in voi insiva" (Ioan 6,53). El a vazut ca Domnul Hristos oferea mai degraba bunuri spirituale decat bunuri lumesti. El considera ca poate vedea departe si ca a ajuns la intelegerea faptului ca Isus nu va avea onoruri si nu va putea da urmasilor Sai pozitii inalte. El s-a hotarat sa nu se uneasca atat de strans cu Hristos, incat sa nu se mai poata desface. El va veghea. Si a vegheat.
77:14 Din acel moment, el a inceput sa exprime indoieli care ii puneau pe ucenici in incurcatura. Semana controverse si sentimente ce duceau in ratacire, repetand argumentele exprimate de catre carturari si farisei impotriva sustinerilor Domnului Hristos. Toate necazurile mici si mari, supararile, greutatile si aparentele piedici in calea inaintarii Evangheliei erau interpretate de Iuda ca dovezi impotriva temeiniciei ei. El aducea texte din Sfanta Scriptura care nu aveau nici o legatura cu adevarurile pe care le prezenta Domnul Hristos. Aceste texte, scoase din contextul lor, ii puneau pe ucenici in incurcatura si faceau sa creasca descurajarea, care-i cuprindea adesea. Totusi, toate acestea au fost facute de Iuda intr-un astfel de mod, incat sa apara ca era un om constiincios. Si in timp ce ucenicii cautau dovezi care sa confirme cuvintele Marelui Invatator, Iuda ii conducea aproape imperceptibil pe un alt drum. Si astfel, intr-un mod foarte religios si in aparenta foarte intelept, el prezenta problemele intr-o lumina diferita de aceea in care le prezentase Domnul Hristos, alaturand cuvintelor Lui un inteles pe care El niciodata nu-l daduse. Sugestiile lui atatau totdeauna dorinte ambitioase dupa realizari pamantesti, indepartandu-i astfel pe ucenici de la lucrurile importante carora acestia trebuiau sa le acorde atentia cuvenita. Neintelegerile cu privire la cine sa fie mai mare dintre ei erau in mare masura generate de Iuda.
77:15 Cand Domnul Isus i-a prezentat tanarului bogat conditiile uceniciei, lui Iuda nu i-a placut acest lucru. El a considerat ca se facuse o greseala. Daca astfel de oameni, ca acest conducator, ar fi putut sa fie uniti cu credinciosii, atunci ei ar fi ajutat sustinand cauza lui Hristos. Daca Iuda ar fi fost primit cel putin ca sfatuitor, gandea el, atunci ar fi putut da sugestii avantajoase pentru dezvoltarea neinsemnatei biserici. Principiile si metodele sale ar fi fost diferite intrucatva de cele ale Domnului Hristos, dar in aceste lucruri el se considera mai intelept decat Domnul Hristos.
77:16 In tot ceea ce Domnul Hristos le spunea ucenicilor Sai era ceva cu care Iuda nu era de acord in inima sa. Sub influenta sa, aluatul neascultarii isi facea foarte repede lucrarea. In toate acestea, ucenicii n-au vazut pe adevaratul vinovat; dar Domnul Isus a vazut ca Satana ii transmitea lui Iuda atributele sale si, in felul acesta, deschidea o cale prin care sa-i poata influenta si pe ceilalti ucenici. Cu un an inainte de tradarea Sa, Domnul Hristos spusese cu privire la aceasta: "Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Si totusi unul din voi este un drac" (Ioan 6,70).
77:17 Cu toate acestea, Iuda nu manifesta o opozitie fatisa fata de invataturile Mantuitorului si nici nu parea ca le pune la indoiala. El n-a dat pe fata o atitudine de murmurare, pana la momentul ospatului din casa lui Simon. Cand Maria a uns picioarele Mantuitorului, Iuda si-a manifestat tendintele spre lacomie. Fiind mustrat de Domnul Hristos, spiritul sau se revolta. Mandria ranita si dorinta de razbunare au rupt stavilarele si lacomia nutrita atat de mult a pus stapanire pe el. Aceasta va fi experienta tuturor acelora care continua sa se joace cu pacatul. Elementele de decadere carora nu li se rezista si asupra carora nu s-a castigat biruinta raspund ispitirii lui Satana, iar sufletul este robit, supus vointei lui.
77:18 Iuda insa nu era cu totul impietrit. Chiar dupa ce se angajase in doua randuri sa-L vanda pe Mantuitorul, el a mai avut ocazii sa se pocaiasca. La cina de Paste, Domnul Hristos Si-a dovedit divinitatea, dand in vileag scopul vanzatorului. Cu gingasie, El nu l-a trecut cu vederea pe Iuda atunci cand a slujit ucenicilor. Dar ultimul apel al harului a ramas fara raspuns. Apoi, cazul lui Iuda a fost hotarat si picioarele pe care Domnul Hristos le-a spalat au plecat sa aduca la indeplinire lucrarea vanzatorului.
77:19 Iuda socotea ca, daca Domnul Hristos avea sa fie crucificat, atunci evenimentul trebuia sa aiba loc. Partea sa in tradarea Mantuitorului n-ar fi schimbat rezultatul. Dar, daca Domnul Hristos nu trebuia sa moara, atunci el nu facea decat sa-L forteze sa Se elibereze. Orice s-ar intampla, Iuda avea sa castige ceva de pe urma tradarii lui. El a socotit ca face o afacere iscusita vanzandu-L pe Domnul sau.
77:20 Cu toate acestea, Iuda nu credea ca Domnul Hristos va ingadui ca El sa fie arestat. Vanzandu-L, planul sau era de a-I da o lectie. El intentiona sa joace un rol care sa-L faca pe Mantuitorul mai atent de aici inainte si sa-l trateze cu respectul cuvenit. Iuda insa nu stia ca a dat mortii pe Domnul Hristos. De cate ori, cand Mantuitorul invata in parabole, carturarii si fariseii nu fusesera infranti prin ilustratiile Lui uimitoare! De cate ori nu se osandisera singuri! Adesea, cand adevarul patrunsese in inimile lor, ei erau plini de furie si luau pietre ca sa arunce in El;
77:21 dar mereu si mereu El scapase. Deoarece El a scapat din asa de multe curse, cu siguranta, gandea Iuda, ca nu va ingadui sa fie prins.
77:22 Iuda s-a hotarat sa faca o incercare. Daca intr-adevar Domnul Hristos era Mesia, atunci poporul, pentru care El facuse atat de mult, se va strange in jurul Sau si-L va proclama imparat. Aceasta va face ca multe minti, care pana acum au fost nehotarate, sa se hotarasca o data pentru totdeauna. Iuda avea sa aiba meritul de a-L fi asezat pe Imparat pe tronul lui David. Faptul acesta avea sa-i asigure o pozitie de frunte in noua imparatie, dupa Domnul Hristos.
77:23 Falsul ucenic isi indeplini partea in vinderea lui Isus. In gradina, cand le-a spus conducatorilor multimii: "Pe care-l voi saruta eu, acela este; sa puneti mana pe el!" (Mat. 26,48), el era pe deplin convins ca Domnul Hristos va scapa din mainile lor. Apoi, daca ei ar fi aruncat vina asupra lui, el putea sa le spuna: "Nu v-am spus sa-L tineti bine?"
77:24 Iuda privi la cei care-L prindeau pe Domnul Hristos, actionand la cuvintele lui si legandu-L strans. Plin de uimire, el vazu ca Mantuitorul a ingaduit sa fie legat si dus. Nerabdator, el L-a urmat din gradina pana la judecarea Lui in fata conducatorilor iudei. In fiecare moment, astepta ca El sa-Si uimeasca vrajmasii, aparand inaintea lor ca Fiu al lui Dumnezeu, facand fara efect toate comploturile si toata puterea lor. Cum insa ceasurile treceau, unul dupa altul, si Domnul Hristos Se supunea tuturor abuzurilor ce au fost ingramadite asupra Lui, o teama teribila veni asupra vanzatorului pentru faptul ca a vandut pe Invatatorul sau, ca sa fie dat mortii.
77:25 Cum judecata se apropia de sfarsit, Iuda n-a mai putut indura tortura constiintei sale vinovate. Deodata, o voce ragusita a rasunat din sala de judecata, facand ca un fior de groaza sa puna stapanire pe toate inimile: "Este nevinovat, cruta-L, Caiafa!"
77:26 Faptura inalta a lui Iuda era vazuta acum facandu-si loc prin multimea inmarmurita. Fata sa era palida si descompusa si stropi mari de sudoare se vedeau pe fruntea lui. Repezindu-se spre scaunul de judecata, el a aruncat jos,
77:27 inaintea marelui preot, monedele de argint ce fusesera pretul vanzarii Domnului sau. Apucand nerabdator haina lui Caiafa, il implora sa-L elibereze pe Isus, declarand ca nu facuse nimic vrednic de moarte. Maniat, Caiafa il indeparta, dar ramase incurcat, nestiind ce sa spuna. Perfidia preotilor a fost data pe fata. Era evident ca ei il mituisera pe ucenic ca sa-si vanda Invatatorul.
77:28 "Am pacatuit", striga din nou Iuda, "caci am vandut sange nevinovat." Dar marele preot, recastigandu-si stapanirea de sine, raspunse batjocoritor: "Ce ne pasa noua? Treaba ta" (Mat. 27,4). Preotii fusesera dispusi sa faca din Iuda unealta lor; dar ii dispretuiau josnicia. Cand el a venit la ei ca sa-si marturiseasca vina, l-au luat in ras.
77:29 Iuda s-a aruncat apoi la picioarele Domnului Hristos, recunoscandu-L ca Fiu al lui Dumnezeu si rugandu-L sa se elibereze. Mantuitorul nu i-a reprosat nimic vanzatorului Sau. El stia ca Iuda nu se pocaise; marturisirea sa era stoarsa din sufletul sau vinovat de sentimentul ingrozitor al condamnarii si al judecatii viitoare, dar el nu simtea o durere profunda si zdrobitoare de inima pentru ca vanduse pe Fiul nevinovat al lui Dumnezeu si ca se lepadase de Sfantul lui Israel. Cu toate acestea, Domnul Hristos n-a rostit nici un cuvant de condamnare. El a privit cu multa mila la Iuda si a spus: "Pentru ceasul acesta am venit in lume".
77:30 Un murmur de surprindere strabatu adunarea. Cu uimire, ei au vazut rabdarea Domnului Hristos fata de vanzatorul Sau. Din nou ii cuprinse convingerea ca acest Om era mai mult decat un muritor. Dar, daca El era Fiul lui Dumnezeu, se intrebau ei, de ce nu-Si desface legaturile si nu triumfa asupra acuzatorilor Sai?
77:31 Iuda s-a convins ca toate staruintele lui erau zadarnice si a fugit din sala de judecata exclamand: "E prea tarziu! E prea tarziu!" El simtea ca nu va putea trai sa-L vada pe Isus crucificat si, in disperarea lui, s-a dus si s-a spanzurat.
77:32 Mai tarziu, in aceeasi zi, pe drumul de la sala de judecata a lui Pilat la Golgota, s-a produs o intrerupere a strigatelor si batjocurilor multimii nelegiuite, care Il ducea pe Domnul Hristos la locul rastignirii. Pe cand treceau pe langa un loc retras, ei au vazut, la radacina unui copac uscat, trupul lui Iuda. A fost o priveliste dintre cele mai dezgustatoare, cutremuratoare. Greutatea corpului sau rupsese franghia cu care se spanzurase de copac. In cadere, trupul sau fusese mutilat in mod oribil, iar cainii mancau acum din el. Resturile lui au fost repede ingropate, ca sa nu se mai vada, dar multimea batjocorea mai putin acum si multe fete palide dadeau pe fata gandurile ce se framantau inauntru. Se parea ca rasplata incepea sa fie data acelora care se faceau vinovati de sangele lui Isus.