76:5 care sa fie considerate de catre romani ca fiind criminale. De asemenea, trebuia gasita o acuzatie care sa-L condamne si in fata iudeilor. Un mare numar de preoti si conducatori fusesera convinsi de invatatura Domnului Hristos si numai teama de excomunicare i-a impiedicat sa-I marturiseasca aceasta. Preotii isi aminteau foarte bine de intrebarea lui Nicodim: "Legea noastra osandeste ea pe un om inainte ca sa-l asculte si sa stie ce face?" (Ioan 7,51). Aceasta intrebare a determinat atunci dezbinarea consiliului, iar planurile lor au fost zadarnicite. Acum, Iosif din Arimatea si Nicodim nu aveau sa mai fie invitati, dar erau altii care puteau indrazni sa vorbeasca in favoarea dreptatii. Judecata trebuia condusa in asa fel, incat sa-i uneasca pe membrii Sinedriului impotriva Domnului Hristos. Erau doua acuzatii pe care preotii doreau sa le aduca. Daca Domnul Hristos ar fi fost dovedit ca hulitor, atunci El ar fi fost condamnat de catre iudei. Daca ar fi fost acuzat de revolta, atunci s-ar fi asigurat condamnarea de catre romani. Ana a incercat sa stabileasca cel de-al doilea cap de acuzare. El L-a cercetat pe Domnul Hristos cu privire la ucenicii Sai si cu privire la doctrina Sa, sperand ca Arestatul sa spuna ceva care sa-i dea material pe care sa-l interpreteze. El a cautat sa stoarca niste declaratii prin care sa dovedeasca faptul ca Isus cauta sa infiinteze o societate secreta, cu scopul de a stabili o noua imparatie. Atunci, preotii ar fi putut sa-L dea in mainile romanilor, ca fiind tulburator al pacii si generator al razvratirii.