76:40 Tot ceea ce purta preotul trebuia sa fie intreg si fara cusur. Prin acele frumoase vesminte era reprezentat caracterul marelui antitip, Isus Hristos. Nimic altceva, decat desavarsirea in imbracaminte si purtare, in cuvant si spirit, nu putea sa fie primit de catre Dumnezeu. El este sfant, si slava si desavarsirea Sa trebuie sa fie reprezentate in serviciile de pe pamant. Numai desavarsirea putea sa reprezinte in mod cuvenit sfintenia serviciilor ceresti. Omul marginit poate sa-si sfasie propria inima, dand astfel pe fata un duh zdrobit si smerit. Dumnezeu va recunoaste acest lucru. Dar vesmintele preotesti nu trebuiau sa fie nicidecum sfasiate, caci aceasta ar fi stricat reprezentarea lucrurilor ceresti. Marele preot care ar fi indraznit sa vina la slujba cea sfanta si sa ia parte la serviciul din sanctuar cu vesmintele sfasiate ar fi fost considerat ca unul care era despartit de Dumnezeu. Rupandu-si vesmintele, el a incetat sa mai fie un personaj reprezentativ. El nu mai era acceptat de catre Dumnezeu ca un preot activ, care putea sluji. Acest fel de purtare, asa cum se vedea la Caiafa, dadea pe fata pasiune si nedesavarsire omeneasca.