76:22 Caiafa, constient de influenta pe care Isus o castiga, a grabit judecata. Vrajmasii Domnului Hristos erau in mare incurcatura. Ei erau preocupati sa obtina condamnarea Lui, dar nu stiau cum sa realizeze lucrul acesta. Membrii Sinedriului erau impartiti in farisei si saduchei. Intre ei erau mari animozitati si controverse; nici nu indrazneau sa abordeze unele puncte de discutie, de teama sa nu se certe. Cu cateva cuvinte, Domnul Hristos ar fi putut sa le trezeasca prejudecatile unii impotriva altora si, in acest fel, sa le abata mania de la El. Caiafa stia acest lucru si dorea sa evite starnirea unei dispute. Erau foarte multi martori care ar fi putut dovedi ca Domnul Hristos ii denuntase pe preoti si pe carturari si ca ii caracterizase ca fiind ipocriti si ucigasi; dar nu era in avantajul lor sa aduca aceasta marturie. Saducheii, in lupta lor ascutita cu fariseii, folosisera un limbaj asemanator. O astfel de marturie nu avea greutate in fata romanilor, care erau ei insisi dezgustati de pretentiile fariseilor. Erau foarte multe dovezi ca Domnul Hristos nesocotise traditiile iudaice si vorbise nerespectuos despre multe din randuielile lor; dar, in ceea ce priveste traditia, fariseii si saducheii erau la cutite; iar pentru romani, aceasta acuzatie n-avea nici o valoare. Vrajmasii Domnului Hristos nu indrazneau sa-L acuze de calcarea Sabatului, caci o examinare a acestei probleme ar fi descoperit caracterul lucrarii Sale. Daca minunile Sale de vindecare erau aduse la lumina, atunci insusi scopul pe care preotii il urmareau avea sa fie anihilat, infrant.