Printable ModeHristos Lumina Lumii, 76
|
76:1 Cap. 75 - Inaintea lui Ana si a curtii de judecata a lui Caiafa 76:2 IN MARE GRABA, ei L-au dus pe Isus peste paraul Chedron, au trecut prin gradini si dumbravi cu maslini si pe strazile linistite ale orasului adormit. Era trecut, de acum, de miezul noptii si strigatele gloatei batjocoritoare, care Il urma, au strapuns strident linistea noptii. Mantuitorul era legat, pazit cu strasnicie si miscarile Ii provocau durere. In graba nepotolita, cei ce L-au prins L-au dus la palatul lui Ana, fostul mare preot. 76:3 Ana era capul familiei preotilor ce slujeau si, din respect pentru varsta sa, el era recunoscut de catre popor ca mare preot. Sfatul sau era cautat si adus la indeplinire ca fiind vocea lui Dumnezeu. El trebuia sa fie primul care Il vede pe Isus captiv, la discretia puterii preotesti. El trebuia sa fie prezent la anchetarea celui arestat, de teama ca nu cumva Caiafa, mai putin experimentat, sa dea gres in a obtine ceea ce ei doreau. Iscusinta, viclenia si subtilitatea sa trebuiau folosite cu aceasta ocazie; caci condamnarea lui Hristos trebuia obtinuta cu orice chip. 76:4 In mod legal, Domnul Hristos trebuia sa fie judecat de catre Sinedriu; dar, adus inaintea lui Ana, El a fost supus unei judecati preliminare. Sub dominatia romana, Sinedriul nu putea sa pronunte definitiv sentinta la moarte. El nu putea decat sa judece un detinut, iar sentinta data trebuia supusa spre ratificare autoritatilor romane. Era deci necesar sa se aduca impotriva Domnului Hristos acuzatii 76:5 care sa fie considerate de catre romani ca fiind criminale. De asemenea, trebuia gasita o acuzatie care sa-L condamne si in fata iudeilor. Un mare numar de preoti si conducatori fusesera convinsi de invatatura Domnului Hristos si numai teama de excomunicare i-a impiedicat sa-I marturiseasca aceasta. Preotii isi aminteau foarte bine de intrebarea lui Nicodim: "Legea noastra osandeste ea pe un om inainte ca sa-l asculte si sa stie ce face?" (Ioan 7,51). Aceasta intrebare a determinat atunci dezbinarea consiliului, iar planurile lor au fost zadarnicite. Acum, Iosif din Arimatea si Nicodim nu aveau sa mai fie invitati, dar erau altii care puteau indrazni sa vorbeasca in favoarea dreptatii. Judecata trebuia condusa in asa fel, incat sa-i uneasca pe membrii Sinedriului impotriva Domnului Hristos. Erau doua acuzatii pe care preotii doreau sa le aduca. Daca Domnul Hristos ar fi fost dovedit ca hulitor, atunci El ar fi fost condamnat de catre iudei. Daca ar fi fost acuzat de revolta, atunci s-ar fi asigurat condamnarea de catre romani. Ana a incercat sa stabileasca cel de-al doilea cap de acuzare. El L-a cercetat pe Domnul Hristos cu privire la ucenicii Sai si cu privire la doctrina Sa, sperand ca Arestatul sa spuna ceva care sa-i dea material pe care sa-l interpreteze. El a cautat sa stoarca niste declaratii prin care sa dovedeasca faptul ca Isus cauta sa infiinteze o societate secreta, cu scopul de a stabili o noua imparatie. Atunci, preotii ar fi putut sa-L dea in mainile romanilor, ca fiind tulburator al pacii si generator al razvratirii. 76:6 Ca intr-o carte deschisa, Domnul Hristos a citit gandurile preotului. Ca si cand ar fi citit in sufletul celui care-L interoga, Isus a negat faptul ca intre El si urmasii Sai ar exista vreo intelegere secreta sau ca El i-ar fi strans in secret intr-un loc intunecos, pentru a-Si ascunde planurile. In ceea ce priveste planurile si invatatura Sa, El nu avea nici un secret. "Eu am vorbit lumii pe fata", a raspuns El; Eu "totdeauna am invatat pe norod in sinagoga si in templu, unde se aduna toti iudeii, si n-am spus nimic in ascuns". 76:7 Domnul Hristos punea propriul mod de a lucra in contrast cu metodele acuzatorilor Sai. Timp de luni de zile, ei Il urmarisera, straduindu-se sa-L prinda in cursa si sa-L aduca inaintea unui tribunal secret, unde, prin juramant fals, sa obtina ceea ce prin mijloace cinstite era imposibil sa obtina. Acum, ei isi aduceau la indeplinire planurile. Prinderea Lui in miez de noapte de catre o gloata de oameni, batjocura si abuzurile comise asupra Lui mai inainte de a fi condamnat sau chiar acuzatia erau modul lor de a lucra, si nu al Lui. Actiunea lor era de fapt o violare a legii. Randuielile lor prevedeau ca fiecare om trebuie sa fie considerat si tratat ca nevinovat pana cand i se dovedea vinovatia. Preotii erau astfel condamnati de propriile randuieli. 76:8 Intorcandu-Se spre anchetatorul Sau, Domnul Hristos a spus: "Pentru ce Ma intrebi pe Mine?" Nu trimisesera oare preotii si mai marii norodului spioni care sa-I supravegheze toate miscarile si sa le raporteze fiecare cuvant spus de El? N-au fost oare acestia prezenti la orice intalnire 76:9 a Sa cu oamenii si n-au dus ei preotilor informatii cu privire la tot ceea ce a spus si a facut El? "Intreaba pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit", a raspuns Isus; "iata, aceia stiu ce am spus" (Ioan 18,21). 76:10 Ana a fost redus la tacere de raspunsul categoric pe care l-a primit. Temandu-se ca nu cumva Domnul Hristos sa spuna ceva cu privire la felul sau de comportare, pe care prefera sa-l tina ascuns, Ana nu I-a mai spus nimic atunci. Unul dintre aprozii sai, plin de manie cand l-a vazut pe Ana redus la tacere, L-a lovit pe Domnul Hristos peste fata, spunand: "Asa raspunzi marelui preot?" 76:11 Cu un calm profund, Hristos a raspuns: "Daca am vorbit rau, arata ce am spus rau; dar daca am vorbit bine, de ce Ma bati?" (Ioan 18,20-23). El n-a rostit nici un cuvant aspru, de razbunare. Raspunsul Sau calm izvora dintr-o inima lipsita de pacat, rabdatoare si blanda, care nu putea fi provocata. 76:12 Domnul Hristos a suferit nespus datorita abuzurilor si insultelor la care era supus. Din mainile fiintelor pe care El le crease si pentru care facea un sacrificiu infinit de mare, El a primit orice umilire. Si El a suferit intr-un raport direct proportional cu desavarsirea sfinteniei Sale si cu ura Sa fata de pacat. Judecarea Sa de catre oamenii care se comportau ca niste diavoli era pentru El un continuu sacrificiu. A fi inconjurat de fiinte omenesti, ce se aflau sub controlul lui Satana, era pentru El nespus de revoltator. Si El era constient de faptul ca, intr-un moment, printr-o strafulgerare a puterii Sale divine, El ar fi putut transforma in tarana pe cruzii Sai chinuitori. Acest lucru facea ca judecata sa fie si mai greu de suportat. 76:13 Iudeii asteptau un Mesia care sa Se manifeste printr-o forta exterioara. Il asteptau ca pe cineva cu o vointa extraordinara, care sa schimbe modul de gandire al oamenilor si sa obtina de la ei, prin forta, o recunoastere a suprematiei si, in acelasi timp, avea sa satisfaca si sperantele lor ambitioase. Astfel, cand Domnul Hristos era tratat cu dispret, o mare ispita Il incerca, si anume aceea de a manifesta caracterul Sau divin. Printr-un cuvant, printr-o privire, El ar fi putut sa-i oblige pe persecutorii Sai sa marturiseasca faptul ca El era Domn, mai presus de imparati si conducatori, de preoti si templu. Dar dificila Lui sarcina era aceea de a ramane in pozitia pe care Si-o alesese, de a fi una cu neamul omenesc. 76:14 Ingerii cerului erau martori, urmarind fiecare miscare ce se facea impotriva iubitului lor Conducator. Ei doreau nespus de mult sa-L elibereze pe Hristos. Sub conducerea lui Dumnezeu, ingerii sunt atotputernici. Cu o ocazie, ascultand de porunca Domnului Hristos, ei au ucis intr-o noapte o armata asiriana de o suta optzeci si cinci de mii de oameni. Cat de usor ar fi putut ingerii, privind rusinoasa scena a judecarii Domnului Hristos, sa-si manifeste indignarea, mistuind pe vrajmasii lui Dumnezeu! Dar nu li se poruncise sa faca acest lucru. El, care ar fi putut sa osandeasca la moarte pe vrajmasii Sai, a suportat 76:15 cruzimea lor. Iubirea pentru Tatal Sau si angajamentul Sau, luat de la intemeierea lumii, ca va deveni Purtator al pacatului L-au facut sa indure fara sa Se planga de tratamentul barbar al celor pe care venise sa-i mantuiasca. Era o parte a misiunii Sale aceea de a suporta, in natura Sa omeneasca, toate loviturile si batjocurile pe care oamenii le puteau ingramadi asupra Lui. Singura nadejde a omenirii era in aceasta supunere a Domnului Hristos la tot ceea ce El putea indura din mainile si inimile oamenilor. 76:16 Domnul Hristos nu spusese nimic care ar fi putut da acuzatorilor Sai vreun castig de cauza: si totusi El era legat, ceea ce insemna ca fusese deja condamnat. Trebuia sa existe totusi o forma de justitie. Era necesar sa se faca forma unui proces legal. Autoritatile erau hotarate sa grabeasca infaptuirea acestui lucru. Ele erau constiente de consideratia de care Se bucura Domnul Hristos in popor si se temeau ca, daca se facea valva de arestarea Lui, atunci s-ar fi incercat eliberarea Sa. De asemenea, daca judecarea si executarea nu se infaptuiau in acelasi timp, atunci s-ar fi amanat cu o saptamana datorita sarbatorii Pastelui. Faptul acesta insa le-ar fi dat peste cap planurile. Pentru a obtine condamnarea lui Hristos, depindeau in mare masura de galagia multimii, care era formata in mare parte din pleava Ierusalimului. Daca s-ar fi intarziat o saptamana, atunci entuziasmul ar fi scazut si nu era exclus sa aiba loc o reactie. Atunci, cea mai buna parte din norod s-ar fi ridicat in favoarea Domnului Hristos; multi ar fi putut sa aduca marturie in apararea Lui, aratand marile lucrari pe care El le facuse. Aceasta ar fi trezit indignarea poporului impotriva Sinedriului. Modul in care ei au procedat ar fi fost condamnat, iar Domnul Hristos ar fi fost eliberat, pentru a primi iarasi inchinare din partea multimii. De aceea, preotii si mai marii norodului au hotarat ca, inainte ca planurile lor sa fie cunoscute, Hristos sa fie dat in mainile romanilor. 76:17 Dar, mai inainte de toate, trebuia gasit un cap de acuzare impotriva Lui. Pana acum insa, ei nu gasisera nimic. Ana a poruncit ca Domnul Hristos sa fie dus la Caiafa. Acesta apartinea partidei saducheilor, dintre care unii erau cei mai inversunati vrajmasi ai Domnului Hristos. El insusi, desi era mai slab in ceea ce priveste puterea caracterului, era tot atat de aspru, fara inima si fara scrupule ca Ana. El n-ar fi lasat nici un mijloc nefolosit pentru a-L nimici pe Isus. Era dis-de-dimineata si inca intuneric; la lumina tortelor si a felinarelor, gloata inarmata si prizonierul ei au pornit spre palatul marelui preot. Aici, in timp ce membrii Sinedriului se adunau, Ana si Caiafa L-au interogat din nou pe Domnul Hristos, dar fara succes. 76:18 Cand consiliul s-a adunat in sala de judecata, Caiafa si-a ocupat locul de presedinte al Sinedriului. De o parte si de alta erau judecatorii si cei care erau in mod deosebit interesati in acest proces. Soldatii romani au fost asezati pe 76:19 platforma, mai jos de tron. La picioarele tronului marelui preot statea Domnul Hristos. Asupra Lui erau fixate privirile intregii multimi. Agitatia era mare. In toata acea multime, numai El era calm si senin. Chiar atmosfera din jurul Sau parea cuprinsa de o influenta sfanta. 76:20 Caiafa L-a privit pe Domnul Hristos ca pe rivalul sau. Nerabdarea oamenilor de a-L auzi pe Mantuitorul si aparenta lor graba de a accepta invataturile Lui trezisera gelozia amara a marelui preot. Dar, privind acum la Cel arestat, Caiafa era plin de admiratie pentru infatisarea Sa nobila si demna. O convingere plana asupra lui, si anume ca omul acesta era la fel ca Dumnezeu. In clipa urmatoare insa, in mod dispretuitor, a alungat acest gand. 76:21 De indata, vocea lui s-a auzit plina de ironie si aroganta, cerandu-I Domnului Isus sa faca una din marile Lui minuni inaintea lor. Dar Mantuitorul parca nici nu auzise cuvintele lui. Poporul a putut face comparatie intre comportamentul nervos si rautacios al lui Ana si al lui Caiafa si comportarea maiestuoasa, calma, a Domnului Hristos. Chiar si in mintea acelei multimi inraite s-a ridicat intrebarea: "Trebuie oare ca acest Om cu o infatisare dumnezeiasca sa fie condamnat ca un criminal?" 76:22 Caiafa, constient de influenta pe care Isus o castiga, a grabit judecata. Vrajmasii Domnului Hristos erau in mare incurcatura. Ei erau preocupati sa obtina condamnarea Lui, dar nu stiau cum sa realizeze lucrul acesta. Membrii Sinedriului erau impartiti in farisei si saduchei. Intre ei erau mari animozitati si controverse; nici nu indrazneau sa abordeze unele puncte de discutie, de teama sa nu se certe. Cu cateva cuvinte, Domnul Hristos ar fi putut sa le trezeasca prejudecatile unii impotriva altora si, in acest fel, sa le abata mania de la El. Caiafa stia acest lucru si dorea sa evite starnirea unei dispute. Erau foarte multi martori care ar fi putut dovedi ca Domnul Hristos ii denuntase pe preoti si pe carturari si ca ii caracterizase ca fiind ipocriti si ucigasi; dar nu era in avantajul lor sa aduca aceasta marturie. Saducheii, in lupta lor ascutita cu fariseii, folosisera un limbaj asemanator. O astfel de marturie nu avea greutate in fata romanilor, care erau ei insisi dezgustati de pretentiile fariseilor. Erau foarte multe dovezi ca Domnul Hristos nesocotise traditiile iudaice si vorbise nerespectuos despre multe din randuielile lor; dar, in ceea ce priveste traditia, fariseii si saducheii erau la cutite; iar pentru romani, aceasta acuzatie n-avea nici o valoare. Vrajmasii Domnului Hristos nu indrazneau sa-L acuze de calcarea Sabatului, caci o examinare a acestei probleme ar fi descoperit caracterul lucrarii Sale. Daca minunile Sale de vindecare erau aduse la lumina, atunci insusi scopul pe care preotii il urmareau avea sa fie anihilat, infrant. 76:23 Martori mincinosi fusesera platiti sa-L acuze pe Domnul Hristos de incitare la rebeliune, la incercarea de a stabili o conducere de stat separata. Dar marturiile lor s-au dovedit a fi vagi si contradictorii. Cercetati indeaproape, ei si-au falsificat propriile declaratii. 76:24 La inceputul lucrarii Sale, Domnul Hristos a spus: "Stricati Templul acesta, si in trei zile il voi ridica". Intr-un limbaj profetic figurat, El profetizase despre moartea si invierea Sa. "El le vorbea despre templul trupului Sau" (Ioan 2,19.21). Iudeii intelesesera aceste cuvinte intr-un sens literal, ca referindu-se la templul din Ierusalim. Din tot ceea ce spusese Domnul Hristos, preotii n-au putut gasi nimic spre a folosi impotriva Lui, 76:25 in afara de aceasta declaratie. Prezentand intr-un mod gresit aceste cuvinte, ei sperau sa aiba castig de cauza. Romanii fusesera si ei angajati in reconstruirea si infrumusetarea templului si erau foarte mandri de el; orice dispret manifestat fata de el, cu siguranta, le-ar fi trezit indignarea. Aici, in acest punct, romanii si iudeii, fariseii si saducheii se puteau uni, caci toti priveau templul cu multa veneratie. In legatura cu acest fapt au fost gasiti doi martori, ale caror marturii n-au fost chiar atat de contradictorii ca ale celorlalti. Unul dintre ei, care fusese mituit sa-L acuze pe Isus, a declarat: "Acesta a zis: 'Eu pot sa stric Templul lui Dumnezeu si sa-l zidesc iarasi in trei zile'". In acest fel, cuvintele Domnului Hristos au fost prezentate in mod gresit. Daca ar fi fost spuse exact asa cum au fost rostite de El, ei n-ar fi putut sa obtina condamnarea nici chiar de catre Sinedriu. Daca Domnul Hristos ar fi fost numai om, asa cum pretindeau iudeii, declaratia Sa n-ar fi facut decat sa evidentieze un spirit irational, laudaros, dar nu putea fi transformata in hula. Chiar in modul tendentios in care au fost prezentate de martorii falsi, cuvintele Sale n-au continut nimic care sa fie considerat de catre romani o crima vrednica de moarte. 76:26 Cu multa rabdare, Domnul Hristos a ascultat declaratiile ce se bateau cap in cap. El n-a scos nici un cuvant in apararea Sa. In cele din urma, acuzatorii Sai au fost incurcati, confuzi si innebuniti. Judecata nu facea deloc progrese; se parea ca tot complotul lor avea sa dea gres. Caiafa era disperat. Mai ramanea o singura scapare: Hristos trebuia determinat sa Se condamne singur. Marele preot s-a ridicat de pe scaunul sau de judecata cu fata schimonosita de patima, vocea si comportamentul sau aratand in mod clar ca, daca ar fi stat in puterea sa, L-ar fi doborat la pamant pe Arestat. "Nu raspunzi nimic?" a exclamat el. "Ce marturisesc acestia impotriva Ta?" 76:27 Isus Si-a pastrat pacea. "Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura" (Is. 53,7). 76:28 In cele din urma, Caiafa, ridicand bratul drept spre ceruri, s-a adresat Domnului Isus ca si cand ar fi fost rostit un juramant solemn: "Te jur, pe Dumnezeul cel viu, sa ne spui daca esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!" 76:29 La acest apel, Domnul Hristos nu mai putea ramane tacut. Este un timp cand trebuie sa taci si unul cand trebuie sa vorbesti. El n-a vorbit pana cand n-a fost intrebat in mod direct. El stia ca, daca raspundea acum, aceasta avea sa insemne cu certitudine moartea Sa. Dar apelul acesta a fost facut de cea mai inalta autoritate recunoscuta a natiunii si in Numele Celui Preainalt. Domnul Hristos nu putea sa nu arate respectul cuvenit legii. Mai mult decat atat, legatura Sa cu Tatal era pusa acum sub semnul intrebarii. El trebuia sa declare in mod clar caracterul si misiunea Sa. 76:30 Domnul Hristos le spusese ucenicilor Sai: "Orisicine Ma va marturisi inaintea oamenilor, il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri" (Mat. 10,32). Acum, prin propriul exemplu, El a repetat invatatura. 76:31 Toate urechile erau foarte atente ca sa asculte si toti ochii erau atintiti asupra fetei Sale, atunci cand El a raspuns: "Da... sunt". O lumina cereasca parea ca lumineaza infatisarea Sa palida, atunci cand a adaugat: "Ba mai mult, va spun ca de acum incolo veti vedea pe Fiul omului sezand la dreapta puterii lui Dumnezeu si venind pe norii cerului" (Mat. 26,64). 76:32 Pentru un moment, divinitatea Domnului Hristos strafulgera prin invelisul Sau omenesc. Marele preot tremura sub privirea patrunzatoare a Mantuitorului. Privirea aceea parea ca citeste gandurile lui ascunse si il ardea pana la inima. Niciodata in viata pe care a mai avut-o de trait, n-a uitat privirea aceea cercetatoare a persecutatului Fiul al lui Dumnezeu. 76:33 "Ba mai mult", a spus Domnul Hristos, "va spun ca de acum incolo veti vedea pe Fiul omului sezand la 76:34 dreapta puterii lui Dumnezeu si venind pe norii cerului." In aceste cuvinte, Domnul Hristos a prezentat reversul scenei ce avea loc atunci. El, Domnul vietii si al slavei, avea sa stea la dreapta lui Dumnezeu. El va fi Judecatorul a tot pamantul si la hotararea Lui nu se va mai putea face recurs. Atunci, orice lucru tainic avea sa fie asezat in lumina fetei lui Dumnezeu, si judecata avea sa se exercite asupra fiecarui om, care va fi judecat dupa faptele sale. 76:35 Cuvintele Domnului Hristos l-au speriat pe marele preot. Gandul ca avea sa fie o inviere a mortilor, cand toti vor sta la bara judecatii lui Dumnezeu, pentru a fi rasplatiti dupa faptele lor, era pentru Caiafa un gand plin de groaza. Scenele judecatii finale au trecut cu repeziciune, ca o panorama, pe dinaintea sa. Pentru o clipa, el a vazut spectacolul ingrozitor al mormintelor ce-si eliberau mortii, cu secretele care, spera el, au fost pentru totdeauna ascunse. Pentru un moment, el a avut simtamantul ca sta in fata Judecatorului celui vesnic, ai carui ochi, care vad totul, citeau in sufletul sau, aducand la lumina tainele ce se considerau ascunse o data cu cei morti. 76:36 Scena insa a trecut, s-a sters repede din viziunea preotului. Cuvintele Domnului Hristos l-au lovit pe saducheu in inima. Caiafa negase doctrina invierii din morti, a judecatii si a vietii viitoare. Acum, el era cuprins de o furie satanica. Oare acest Om, un arestat ce statea inaintea sa, sa-i atace cea mai iubita teorie? Rupandu-si vesmantul, pentru ca poporul sa vada pretinsa lui groaza, el a cerut ca, fara sa se mai continue cercetarile, Arestatul sa fie condamnat pentru blasfemie. "Ce nevoie mai avem de martori?" a spus el. "Iata ca acum ati auzit hula Lui" (Mat. 26,65). Si toti L-au condamnat. 76:37 Constiinta vinovatiei si pasiunea l-au facut pe Caiafa sa faca ceea ce a facut. El era furios pe sine pentru ca a crezut cuvintele Domnului Hristos si, in loc sa-si sfasie inima ca urmare a unui profund simtamant al adevarului si sa marturiseasca faptul ca Isus era Mesia, el si-a sfasiat hainele preotesti, ca semn al unei rezistente categorice. Acest act al sau avea profunde semnificatii. Insa putin si-a dat seama Caiafa de insemnatatea lui. In acest act, facut spre a-i influenta pe judecatori si pentru a obtine astfel condamnarea Domnului Hristos, marele preot s-a condamnat pe sine. Prin legea data de Dumnezeu, s-a descalificat pentru slujba preotiei. Facand astfel, el pronuntase asupra-si sentinta de condamnare la moarte. 76:38 Un mare preot nu trebuia sa-si rupa hainele. Prin legea levitica, acest lucru era interzis sub pedeapsa condamnarii la moarte. In nici o imprejurare, in nici o ocazie, preotul nu trebuia sa-si rupa hainele. Printre iudei era obiceiul sa se rupa vesmintele la moartea unor prieteni, dar 76:39 preotii nu trebuiau sa respecte acest obicei. Domnul Hristos daduse porunca expresa lui Moise cu privire la acest lucru (Leviticul 10,6). 76:40 Tot ceea ce purta preotul trebuia sa fie intreg si fara cusur. Prin acele frumoase vesminte era reprezentat caracterul marelui antitip, Isus Hristos. Nimic altceva, decat desavarsirea in imbracaminte si purtare, in cuvant si spirit, nu putea sa fie primit de catre Dumnezeu. El este sfant, si slava si desavarsirea Sa trebuie sa fie reprezentate in serviciile de pe pamant. Numai desavarsirea putea sa reprezinte in mod cuvenit sfintenia serviciilor ceresti. Omul marginit poate sa-si sfasie propria inima, dand astfel pe fata un duh zdrobit si smerit. Dumnezeu va recunoaste acest lucru. Dar vesmintele preotesti nu trebuiau sa fie nicidecum sfasiate, caci aceasta ar fi stricat reprezentarea lucrurilor ceresti. Marele preot care ar fi indraznit sa vina la slujba cea sfanta si sa ia parte la serviciul din sanctuar cu vesmintele sfasiate ar fi fost considerat ca unul care era despartit de Dumnezeu. Rupandu-si vesmintele, el a incetat sa mai fie un personaj reprezentativ. El nu mai era acceptat de catre Dumnezeu ca un preot activ, care putea sluji. Acest fel de purtare, asa cum se vedea la Caiafa, dadea pe fata pasiune si nedesavarsire omeneasca. 76:41 Sfasiindu-si vesmintele, Caiafa a facut fara efect Legea lui Dumnezeu, pentru a urma traditia oamenilor. O lege omeneasca prevedea ca, in caz de blasfemie, un preot putea sa-si sfasie vesmintele in semn de groaza fata de pacat si totusi sa fie nevinovat. In acest fel, Legea lui Dumnezeu era anulata de legi omenesti. 76:42 Fiecare actiune a marelui preot era privita cu mult interes de popor; si Caiafa, pentru a impresiona, a cautat sa faca risipa de sfintenia lui. Dar in actul acesta, destinat sa fie o acuzatie impotriva Domnului Hristos, el arunca ocara asupra Aceluia despre care Dumnezeu a zis: "Numele Meu este in El" (Exodul 23,21). Astfel, chiar el era acela care comitea o blasfemie. Fiind el insusi condamnat de Dumnezeu, Caiafa a pronuntat sentinta de condamnare asupra Domnului Hristos ca un hulitor. 76:43 Cand Caiafa si-a rupt hainele, actul sau a fost semnificativ in legatura cu locul pe care poporul iudeu avea sa-l ocupe de aici inainte ca natiune, fata de Dumnezeu. Candva popor ales al lui Dumnezeu, se despartea acum de El si devenea foarte repede un popor ce nu mai apartinea lui Iehova. Cand, pe cruce fiind, Domnul Hristos a strigat: "S-a sfarsit", iar catapeteasma templului s-a rupt in doua, Veghetorul cel sfant declara ca poporul iudeu Il respinsese pe Acela care era antitipul tuturor tipurilor, realitatea tuturor umbrelor acelora. Israel s-a despartit de Dumnezeu. Caiafa putea deci sa-si rupa vesmantul sau oficial, care arata ca el se pretindea a fi un reprezentant al marelui Mare Preot; caci hainele nu mai aveau nici o insemnatate nici pentru el, nici pentru popor. Marele preot putea mai bine sa-si rupa vesmintele de groaza, in fata situatiei lui si a natiunii iudaice. 76:44 Sinedriul hotarase ca Domnul Hristos este vrednic de moarte; dar era impotriva legii iudaice sa judece noaptea un arestat. Ca sa fie legala, o condamnare nu se putea pronunta decat la lumina zilei si inaintea intregului consiliu in sesiune. Cu toate acestea, Mantuitorul era tratat acum ca un criminal condamnat si lasat in seama celor mai josnice si a celor mai stricate fiinte omenesti, ca sa fie batjocorit. Palatul marelui preot era inconjurat de o curte deschisa, in care se stransesera soldatii si o multime de oameni. Prin aceasta curte a fost dus Domnul Hristos spre camera garzii, fiind intampinat si dintr-o parte, si din alta cu batjocura, facandu-se referinta la declaratia Sa ca este Fiul lui Dumnezeu. Cuvintele Sale: "sezand la dreapta puterii lui Dumnezeu" si "venind pe norii cerului" erau repetate in bataie de joc. In timp ce Se afla in camera garzii, asteptand judecarea Sa legala, El n-a fost aparat. Gloata nestiutoare fusese martora la cruzimea cu care El a fost tratat in fata consiliului si de aceea oamenii si-au luat libertatea sa-si manifeste toate elementele satanice ale naturii lor. Infatisarea nobila si dumnezeiasca a Domnului Hristos ii atata la nebunie. Blandetea Sa, inocenta si rabdarea Sa maiestuoasa ii umpleau de ura ce pornea de la Satana. Mila si dreptatea erau calcate in picioare. Niciodata n-a fost tratat un criminal intr-un mod atat de inuman cum a fost tratat Fiul lui Dumnezeu. 76:45 Dar un chin sufletesc si mai puternic sfasia inima Domnului Hristos, o lovitura care a produs cea mai profunda durere si pe care nici o mana vrajmasa n-o putea produce. In timp ce era supus batjocurii unei cercetari in fata lui Caiafa, Domnul Hristos a fost tagaduit de unul dintre propriii ucenici. 76:46 Dupa ce L-au parasit pe Invatatorul lor in gradina, doi dintre ucenici se aventurasera sa urmeze, de la distanta, gloata care pusese mana pe Domnul Hristos. Acesti ucenici erau Petru si Ioan. Preotii l-au remarcat pe Ioan ca pe un ucenic binecunoscut al lui Hristos si l-au admis in sala de judecata, sperand ca, fiind martor al umilirii Conducatorului sau, va ajunge sa dispretuiasca ideea ca Unul ca acesta ar fi Fiul lui Dumnezeu. Ioan a vorbit in favoarea lui Petru si a obtinut si pentru el aprobarea sa intre. 76:47 In curte se aprinsese un foc, caci era cea mai rece ora din noapte, fiind chiar inainte de revarsatul zorilor. Un grup de oameni s-a apropiat de foc si Petru, plin de incumetare, i s-a alaturat. El nu dorea sa fie recunoscut ca ucenic al lui Hristos. Amestecandu-se nepasator prin multime, el spera sa fie luat drept unul dintre cei care Il adusesera pe Domnul Hristos in sala de judecata. 76:48 Dar cand focul ilumina fata lui Petru, femeia care statea de paza la usa a aruncat o privire cercetatoare asupra lui. Ea a retinut faptul ca el venise impreuna cu Ioan, a observat privirea lui dezamagita si si-a zis 76:49 ca trebuie sa fie un ucenic al lui Hristos. Ea era una dintre slujnicele din casa lui Caiafa si era curioasa sa afle adevarul. Ea i-a zis lui Petru: "Nu cumva si tu esti unul dintre ucenicii omului acestuia?" Petru a fost surprins si tulburat; ochii oamenilor s-au fixat imediat asupra lui. El se facea ca nu intelege; dar femeia era insistenta si spuse celor din jurul sau ca acest om fusese cu Isus. Petru s-a vazut nevoit sa raspunda si spuse suparat: "Femeie, nu-L cunosc". Aceasta a fost prima tagaduire si imediat a cantat cocosul. O, Petre, atat de curand te-ai rusinat de Invatatorul tau! Atat de curand ai tagaduit pe Domnul tau! 76:50 Ucenicul Ioan, intrand in sala de judecata, n-a incercat sa ascunda faptul ca era un urmas al Domnului Hristos. El nu s-a amestecat cu gloata cruda, care Il batjocorea pe Invatatorul sau. El n-a fost intrebat, pentru ca nu si-a asumat un caracter fals, pentru ca astfel sa poata fi banuit. El a cautat un colt retras, ferit de privirea 76:51 multimii, dar cat mai aproape cu putinta de Isus. De aici, el putea vedea si auzi tot ceea ce avea loc la judecarea Domnului. 76:52 Nu fusese in planul lui Petru ca adevaratul sau caracter sa fie cunoscut. Luandu-si un aer de indiferenta, el se asezase singur pe terenul vrajmasului si deveni astfel o prada usoara ispitei. Daca i s-ar fi cerut sa lupte pentru Invatatorul sau, ar fi fost un soldat curajos; dar cand degetul batjocurii s-a indreptat spre el, s-a dovedit a fi un las. Multi dintre cei care nu se dau inapoi de la o lupta indarjita pentru Domnul lor sunt pusi in situatia de a-si tagadui credinta, datorita faptului ca au fost luati in ras. Asociindu-se cu aceia pe care ar fi trebuit sa-i evite, se aseaza singuri in calea ispitei. Ei ii invita pe vrajmasi sa-i ispiteasca si sunt determinati sa spuna si sa faca lucruri de care, in alte imprejurari, nu s-ar fi facut niciodata vinovati. Ucenicul Domnului Hristos care, in zilele noastre, isi ascunde credinta de teama suferintei sau a rusinii Il tagaduieste pe Domnul lui tot asa cum L-a tagaduit Petru in sala de judecata. 76:53 Petru incerca sa arate ca nu este deloc interesat in judecarea Invatatorului sau, dar inima sa era chinuita de durere atunci cand auzea ocara cea cruda si vedea maltratarile pe care le indura. Chiar mai mult, el era surprins si maniat pentru faptul ca Domnul Isus trebuia sa Se umileasca pe Sine si sa-i umileasca si pe urmasii Sai, supunandu-Se unui astfel de tratament. Pentru a-si ascunde adevaratele sentimente, el a cautat sa se alature persecutorilor Domnului Isus si batjocurilor lor nepotrivite. Dar infatisarea sa era nenaturala. El se comporta in mod fals si, in timp ce cauta sa vorbeasca nepasator, nu putea sa-si retina expresiile de indignare fata de abuzurile la care era supus Invatatorul sau. 76:54 Pentru a doua oara i-a fost atrasa atentia si a fost din nou acuzat ca este un urmas al lui Isus. Acum el a declarat cu juramant: "Nu cunosc pe omul acesta!" Inca o ocazie i-a fost data. Dupa o ora, unul dintre slujitorii marelui preot, o ruda apropiata a omului caruia Petru ii taiase urechea, l-a intrebat: "Nu te-am vazut eu cu El in gradina?" "Nu mai incape indoiala ca esti unul din oamenii aceia; caci esti galilean, si graiul tau seamana cu al lor." De asta data, Petru s-a umplut de manie. Ucenicii Domnului Isus erau cunoscuti pentru curatia vorbirii lor, dar, pentru a-i insela intru totul pe cei care l-au intrebat, precum si pentru a pune in evidenta caracterul pe care si-l imprumutase, Petru se lepada acum de Invatatorul sau blestemand si jurand. Si cocosul canta din nou. Auzindu-l, Petru si-a amintit de cuvintele Domnului Isus: "Inainte ca sa cante cocosul de doua ori, te vei lepada de Mine de trei ori" (Marcu 14,30). 76:55 In timp ce blestemele injositoare erau inca pe buzele lui Petru, iar cantatul 76:56 patrunzator al cocosului rasuna inca in urechile sale, privirea Mantuitorului s-a intors de la judecatorii Sai incruntati spre sarmanul Sau ucenic. In acelasi timp, privirea lui Petru a fost atrasa de Invatatorul sau. In privirea aceea blanda, el a citit mila adanca si intristare, dar nici o umbra de manie nu se afla in ea. 76:57 Vederea acelei fete palide si suferinde, privirea aceea plina de compasiune si iertare au strapuns inima lui Petru asemenea unei sageti. Constiinta i-a fost trezita. Memoria deveni activa. Petru isi aminti de fagaduinta pe care o facuse cu cateva ore inainte, ca va merge cu Domnul sau la inchisoare si la moarte. Si-a amintit de amaraciunea sa atunci cand Mantuitorul i-a spus in camera de sus ca, in aceeasi noapte, se va lepada de trei ori de Domnul sau. Petru tocmai declarase ca nu-L cunoaste pe Isus, dar acum el si-a dat seama cu o chinuitoare durere cat de bine il cunostea Domnul sau si cat de bine citise Domnul in inima lui falsitatea ce ii era chiar si lui necunoscuta. 76:58 Un val de amintiri il cuprinse. Mila plina de gingasie a Mantuitorului, bunatatea si indelunga Lui rabdare, blandetea si rabdarea Sa manifestate fata de ucenicii Sai gresiti - toate ii veneau in minte. Isi aduse aminte de avertizarea: "Simone, Satana v-a cerut sa va cearna ca graul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta" (Luca 22,31-32). Reflecta cu groaza la propria nerecunostinta, la falsitatea sa si la juramantul sau fals. Privi inca o data la Invatatorul sau si vazu cum o mana profanatoare se ridica sa-L loveasca in fata. Nemaiputand sa indure scena, el fugi cu inima zdrobita din sala de judecata. 76:59 In singuratate si intuneric, el merse inainte fara sa stie si fara sa-i pese incotro merge. In cele din urma, s-a pomenit in gradina Ghetsemani. Scena petrecuta cu cateva ore in urma ii aparu in mod viu in minte. Fata suferinda a Domnului sau, patata de sudoare de sange si framantata de suferinta, i-a aparut in memorie. El si-a adus aminte, cu remuscari amare, ca Domnul Isus a plans si a fost in agonie, singur, in rugaciune, in timp ce aceia care ar fi trebuit sa-I fie aproape in ceasul incercarii Sale dormeau. El si-a adus aminte de solemna insarcinare: "Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita" (Mat. 26,41). Petru a fost din nou martor al scenei din sala de judecata. Pentru inima sangeranda, era o tortura sa stie ca a adaugat cea mai grea povara umilirii si durerii Mantuitorului. Chiar in locul acela in care Domnul Hristos Isi revarsase sufletul in agonie inaintea Tatalui, Petru a cazut cu fata la pamant si a dorit sa moara. 76:60 Atunci cand dormea, desi Domnul Hristos il indemnase sa vegheze si sa se roage, Petru si-a pregatit calea pentru pacatul sau cel mare. Toti ucenicii, dormind 76:61 in acel moment crucial, au suferit o mare pierdere. Domnul Hristos cunostea teribila incercare prin care ei aveau sa treaca. El cunostea modul in care avea sa lucreze Satana pentru a le paraliza judecata, asa incat sa nu poata fi pregatiti pentru timpul incercarii. Pentru acest motiv El i-a avertizat atunci. Daca orele petrecute in gradina ar fi fost de veghere si rugaciune, atunci Petru n-ar fi fost lasat sa depinda numai de slaba sa putere. El nu L-ar fi tagaduit atunci pe Domnul sau. Daca ar fi vegheat impreuna cu Domnul Hristos in agonia Sa, ucenicii ar fi fost pregatiti sa priveasca suferintele Sale pe crucea Golgotei. Ei ar fi inteles, intr-o masura insemnata, natura suferintelor Sale zdrobitoare. Ei ar fi fost in stare sa-si aduca aminte de cuvintele Sale care profetizau suferintele, moartea si invierea Sa. In mijlocul intunecimii celui mai crucial ceas, raze de speranta ar fi luminat in intuneric si le-ar fi sustinut credinta. 76:62 De indata ce s-a facut ziua, Sinedriul s-a adunat din nou si Domnul Hristos a fost adus iarasi in sala de judecata. El Se declarase Fiu al lui Dumnezeu, dar Sinedriul a transformat cuvintele Sale intr-o acuzatie impotriva Sa. Dar nu-L puteau condamna numai pe baza acestei declaratii, pentru ca multi membri nu fusesera prezenti la sedinta din cursul noptii si nu auzisera cuvintele Sale. De asemenea, ei stiau ca tribunalul roman nu ar fi gasit in ele nimic vrednic de moarte. Dar, daca ar fi auzit toti de pe buzele Sale repetarea acelor cuvinte, atunci obiectivul lor ar fi fost atins. Sustinerea Domnului Isus ca El este Mesia o puteau transforma intr-o declaratie de revolta politica. 76:63 "Daca esti Tu Hristosul", au zis ei, "spune-ne." Dar Domnul Hristos tacea. Ei au continuat sa-I puna intrebari. In cele din urma, cu o voce trista, El a raspuns: "Daca va voi spune, nu veti crede; si daca va voi intreba, nu-Mi veti raspunde, nici nu-Mi veti da drumul". Dar, ca sa poata fi lasati fara scuza, El a adaugat solemna avertizare: "De acum incolo, Fiul omului va sedea la dreapta puterii lui Dumnezeu". 76:64 "Esti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?" au intrebat ei intr-un glas. Si El le-a raspuns: "Asa cum o spuneti: da, sunt". Atunci ei au inceput sa strige: "Ce nevoie mai avem de marturie? Noi insine am auzit-o din gura Lui". 76:65 Si astfel, in conformitate cu a treia condamnare din partea autoritatilor iudaice, Domnul Isus trebuia sa moara. Tot ceea ce mai trebuia facut acum, gandeau ei, era ca romanii sa ratifice aceasta condamnare si sa-L dea in mana lor. 76:66 A urmat apoi cea de-a treia scena de abuzuri si batjocuri, chiar mai rea decat aceea pe care a primit-o din partea multimii ignorante. Si ea a avut loc chiar in prezenta preotilor si a conducatorilor, cu aprobarea lor. Orice sentiment de simpatie si umanism disparuse din inimile lor. Daca argumentele lor 76:67 erau slabe si nu-L puteau reduce la tacere, atunci ei aveau alte arme, si anume acele arme care au fost folosite in toate veacurile pentru a-i reduce la tacere pe eretici - suferinta, violenta si moartea. 76:68 Cand condamnarea Domnului Hristos a fost pronuntata de catre judecatori, o furie satanica a pus stapanire pe gloata. Urletul vocilor semana cu urletul fiarelor salbatice. Multimea s-a repezit spre Domnul Hristos, strigand: "Este vinovat, la moarte cu El!" Daca n-ar fi fost soldatii romani, Domnul Hristos n-ar mai fi trait ca sa fie batut in cuie, pe crucea Golgotei. El ar fi fost rupt in bucati inaintea judecatorilor Sai, daca autoritatea romana n-ar fi intervenit si, prin forta armelor, n-ar fi tinut in frau violenta gloatei. 76:69 Oamenii pagani erau furiosi la vederea tratamentului brutal fata de Cineva impotriva caruia nu se dovedise nimic. Ofiterii romani au declarat ca, pronuntand condamnarea Domnului Isus, iudeii incalcau autoritatea romana si ca era chiar contrar legii iudaice faptul de a condamna un om la moarte numai pe baza propriei marturii. Aceasta interventie a adus o clipa de acalmie procedurala; dar conducatorii iudei erau insensibili, morti fata de mila si rusine. 76:70 Preotii si conducatorii au uitat demnitatea slujbei lor si si-au batut joc de Fiul lui Dumnezeu, folosind epitete dezgustatoare. L-au luat in deradere, reprosandu-I cu dispret nasterea Sa. Spuneau ca indrazneala Sa de a Se proclama Mesia era suficienta pentru a merita moartea cea mai dezonoranta, cea mai rusinoasa. Oamenii cei mai stricati erau aceia care aruncau ocara cea mai infama asupra Mantuitorului. O haina veche a fost aruncata peste capul Sau si persecutorii L-au lovit peste fata, spunand: "Hristoase, prooroceste-ne cine Te-a lovit?" Cand haina a fost luata de pe capul Sau, un pacatos inrait L-a scuipat in fata. 76:71 Ingerii lui Dumnezeu au inregistrat cu credinciosie orice privire insultatoare, orice cuvant si orice act savarsite impotriva iubitului lor Conducator. Intr-o zi, oamenii acestia stricati, care si-au batut joc si au scuipat fata calma si palida a Domnului Hristos, o vor privi in slava ei, stralucind mai tare decat soarele. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: