75:25 Intorcandu-Se, Domnul Hristos S-a indreptat iarasi catre locul Sau retras si a cazut cu fata la pamant, coplesit de groaza unui mare intuneric. Natura omeneasca a Fiului lui Dumnezeu tremura in ceasul acela al incercarii. Acum, El nu Se ruga pentru ucenicii Sai, sa nu se piarda credinta lor, ci pentru sufletul Sau ispitit si chinuit. Momentul teribil sosise - momentul care avea sa hotarasca destinul lumii. Soarta neamului omenesc atarna in balanta. Domnul Hristos ar fi putut refuza sa bea paharul ce se cuvenea omului vinovat. Nu era inca prea tarziu pentru acest lucru. El ar fi putut sa-Si stearga sudoarea de sange de pe frunte si sa-l lase pe om sa piara in nelegiuirea lui. El putea spune: "Calcatorul de lege sa-si primeasca pedeapsa pacatului sau, iar Eu voi merge inapoi la Tatal Meu". Va bea oare Fiul lui Dumnezeu paharul amar al umilintei si chinului? Va suferi oare Cel nevinovat urmarile blestemului pacatului, pentru a salva pe cel vinovat? Cuvintele ieseau tremurand de pe buzele palide ale lui Hristos: "Tata, daca nu se poate sa se indeparteze de Mine paharul acesta, fara sa-l beau, faca-se voia Ta!" (Mat. 26,42).