English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Hristos Lumina Lumii

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Hristos Lumina Lumii, 75


75:1 Cap. 74 - Ghetsemani

75:2 INSOTIT DE UCENICII SAI, Mantuitorul Se indrepta incet spre gradina Ghetsemani. Plina si clara, luna din timpul Pastelui stralucea pe un cer fara nori. Orasul corturilor de pelerini era cufundat in tacere.

75:3 Pana atunci, Domnul Hristos vorbise cu multa seriozitate ucenicilor Sai, instruindu-i; dar, pe masura ce Se apropia de Ghetsemani, El devenea neobisnuit de tacut. El vizitase adesea acest loc pentru meditatie si rugaciune, dar niciodata cu o inima atat de plina de tristete ca in aceasta noapte a ultimei Sale lupte. In toata viata Sa de pe pamant, El umblase in lumina prezentei lui Dumnezeu. Cand ajungea in conflict cu oamenii care erau inspirati chiar de Satana, El putea spune: "Cel ce M-a trimis, este cu Mine: Tatal nu M-a lasat singur, pentru ca totdeauna fac ce-I este placut" (Ioan 8,29). Dar acum, avea simtamantul ca este despartit de lumina care-L sustinea, a prezentei lui Dumnezeu. Acum, El era socotit in numarul calcatorilor legii. Vinovatia neamului omenesc cazut trebuia sa fie purtata de El. Asupra Sa, care nu cunostea pacatul, avea sa fie asezata nelegiuirea noastra a tuturor. Atat de inspaimantator Ii aparea pacatul, atat de mare greutatea vinei pe care trebuia s-o poarte, incat era ispitit sa Se teama ca nu cumva aceasta sa-L desparta pentru totdeauna de iubirea Tatalui Sau. Simtind cat de teribila este mania lui Dumnezeu impotriva pacatului, El exclama: "Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte" (Mat. 26,38 p.p.).

75:4 Pe cand se apropiau de gradina, ucenicii observara schimbarea petrecuta cu Invatatorul lor. Niciodata pana atunci nu-L vazusera atat de

75:5 trist si de tacut. Pe masura ce inaintau, aceasta stranie tristete se adancea tot mai mult; si totusi ei n-au indraznit sa-L intrebe care era motivul acestei stari. Fiinta Sa se clatina ca si cand era gata sa cada. Ajungand in gradina, ucenicii se uitau cu grija sa gaseasca mai curand obisnuitul Sau loc retras, pentru ca Domnul lor sa Se poata odihni. Fiecare pas pe care-l facea acum, il facea cu mare efort. El gemea cu glas tare, ca si cand Se afla sub greutatea unei poveri teribile. In doua randuri, ucenicii Sai L-au sprijinit, altfel ar fi cazut la pamant.

75:6 Nu departe de intrarea in gradina, Domnul Isus i-a parasit pe ucenicii Sai, cu exceptia a trei dintre ei, cerandu-le sa se roage pentru ei si pentru El. Impreuna cu Petru, Iacov si Ioan, El a intrat in ascunzisurile gradinii. Acesti trei ucenici erau cei mai apropiati tovarasi ai Domnului Hristos. Ei au fost aceia care vazusera slava Sa pe Muntele schimbarii la fata; ei vazusera pe Moise si pe Ilie vorbind cu El; ei auzisera vocea din ceruri; iar acum, in lupta Sa cea mare, Domnul Hristos dorea sa aiba prezenta lor langa El. Adesea, ei petrecusera noaptea cu El in acest loc retras. In toate aceste ocazii, dupa un timp de veghere si rugaciune, ei puteau dormi netulburati, putin mai departe de Invatatorul lor, pana cand El ii trezea in zorii zilei spre a merge din nou la lucru. Dar acum El dorea ca ei sa petreaca noaptea impreuna, in rugaciune. Cu toate acestea, El nu putea suporta ca ei sa fie martori la chinul de moarte prin care avea sa treaca.

75:7 "Ramaneti aici", a spus El, "si vegheati impreuna cu Mine" (Mat. 26,38).

75:8 El a mers putin mai departe de ei - dar nu chiar atat de departe ca ei sa nu-L poata vedea si auzi - si S-a intins la pamant. Avea simtamantul ca, datorita pacatului, fusese despartit de Tatal Sau. Prapastia aceasta era atat de mare, atat de intunecata si atat de adanca, incat spiritul Sau a inceput sa tremure in fata ei. In aceasta agonie a sufletului Sau, El nu trebuia sa Se foloseasca de puterea Sa divina pentru a scapa. Ca om, El trebuia sa sufere urmarile pacatului omului. Ca om, El trebuia sa indure mania lui Dumnezeu impotriva pacatului.

75:9 Domnul Hristos Se afla acum intr-o situatie cu totul diferita de cele in care S-a aflat vreodata. Suferinta Sa putea sa fie cel mai bine descrisa de cuvintele profetului care spunea: "Scoala-te, sabie, asupra pastorului Meu, si asupra omului care imi este tovaras, zice Domnul ostirilor" (Zah. 13,7). Ca inlocuitor si garant pentru omul pacatos, Domnul Hristos a suferit pedeapsa divina. El a vazut ce inseamna dreptatea. Pana acum fusese Mijlocitor pentru altii; acum insa, dorea foarte mult sa aiba pe cineva care sa mijloceasca pentru El.

75:10 Cand Domnul Hristos a simtit ca unitatea Sa cu Tatal a fost intrerupta, S-a temut ca nu cumva, in natura Sa omeneasca, sa nu poata fi in stare sa suporte conflictul care-I statea in fata, cu puterile intunericului. In pustia ispitirii, destinul neamului omenesc fusese in cumpana. Domnul Hristos a fost atunci biruitor. Acum,

75:11 ispititorul venise pentru ultima si teribila lupta. Pentru acest moment se pregatise el in timpul celor trei ani de lucrare a Domnului Hristos. El aruncase totul in balanta. Daca avea sa dea gres aici, speranta sa de a fi atotstapanitor se naruia; imparatiile lumii aveau sa fie in cele din urma ale Domnului; el personal avea sa fie indepartat si aruncat afara. Dar, daca Domnul Hristos putea fi infrant, atunci pamantul avea sa devina imparatia lui Satana, iar neamul omenesc avea sa fie pentru totdeauna sub puterea sa. Cu implicatiile acestui conflict inaintea Sa, sufletul Domnului Hristos era plin de teama despartirii de Dumnezeu. Satana Ii soptea ca, daca devenea garantul unei lumi pacatoase, aceasta despartire avea sa fie vesnica. El avea sa fie identificat cu imparatia lui Satana si niciodata nu va mai putea fi una cu Dumnezeu.

75:12 Si, de fapt, ce urma sa se castige prin acest sacrificiu? Cat de lipsite de perspectiva, de nadejde apareau vinovatia si nerecunostinta oamenilor! Si astfel, in modul cel mai crud, Satana facea presiuni asupra Rascumparatorului nostru, soptindu-I: "Cei care pretindeau ca sunt mai presus de toti ceilalti in cele materiale si spirituale Te-au respins. Ei cauta sa Te nimiceasca pe Tine, care esti temelia, centrul si sigiliul fagaduintelor facute lor ca unui popor deosebit. Chiar unul dintre ucenicii Tai, care a ascultat sfaturile si invataturile Tale si care a fost primul in activitatea bisericii, Te va vinde. Unul dintre cei mai zelosi urmasi ai Tai se va lepada de Tine. Toti te vor uita..." Intreaga fiinta a Domnului Hristos avea oroare fata de acest gand. Faptul ca aceia pe care El Se angajase sa-i mantuiasca, aceia pe care El ii iubea asa de mult, se vor alatura lui Satana in planurile lui a strapuns sufletul Sau. Lupta era teribila. Masura intensitatii ei era vinovatia natiunii Sale, a acuzatorilor si a tradatorului Sau, vinovatia unei lumi ce zacea in nelegiuire. Pacatele omenirii apasau greu asupra Domnului Hristos si simtamantul maniei lui Dumnezeu impotriva pacatului zdrobea viata Sa.

75:13 Priviti-L cantarind pretul ce trebuia platit pentru mantuirea celor pacatosi. In agonia Sa, El Se prindea de pamantul rece ca si cand ar fi vrut sa impiedice indepartarea de Tatal Sau. Roua rece a noptii a cazut pe trupul Sau intins la pamant, dar El nu-i dadu atentie. De pe buzele Sale palide veni strigatul amar: "Tata, daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta". Dar chiar si in aceste imprejurari, El a adaugat: "Totusi nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu" (Mat. 26,39).

75:14 Inima omeneasca tanjeste dupa simpatie si intelegere atunci cand este in suferinta. Aceasta nevoie era simtita de Domnul Hristos pana in profunzimea fiintei Sale. In momentul suprem de agonie a sufletului Sau, El a venit la ucenici cu dorinta arzatoare de a auzi cateva cuvinte de mangaiere din partea acelora pe care adesea ii binecuvantase, ii mangaiase si ii ocrotise in necazurile si amaraciunile lor. Acela care totdeauna avusese pentru ei cuvinte de simpatie trecea acum printr-o agonie supraomeneasca si dorea foarte mult sa stie ca ei se rugau atat pentru El, cat si pentru ei

75:15 insisi. Cat de intunecata aparea rautatea pacatului! Teribila era ispita de a lasa neamul omenesc sa poarte consecintele vinei sale, in timp ce El sa stea nevinovat inaintea lui Dumnezeu. Daca doar ar fi stiut ca ucenicii Sai intelegeau si apreciau acest lucru, atunci El ar fi fost intarit.

75:16 Ridicandu-Se cu un efort dureros, El a mers impleticindu-Se la locul unde ii lasase pe insotitorii Sai. Dar... "i-a gasit dormind". Daca i-ar fi gasit rugandu-se, El S-ar fi simtit usurat. Daca ei ar fi cautat refugiu la Dumnezeu, pentru ca mijloacele folosite de Satana sa nu aiba castig de cauza asupra lor, El ar fi fost mangaiat de credinta lor nezdruncinata. Dar ei nu dadusera atentie avertizarii repetate: "Vegheati si rugati-va". La inceput, ei fusesera foarte tulburati vazandu-L pe Invatatorul lor, care de obicei era foarte calm si plin de demnitate, luptandu-Se cu un necaz ce era mai presus de puterea lor de intelegere. Ei s-au rugat atunci cand au auzit strigatele puternice ale Suferindului. Nu era in intentia lor sa-L uite pe Domnul, dar se parea ca sunt paralizati de o toropeala de care s-ar fi putut scutura doar daca ar fi continuat sa se roage lui Dumnezeu. Ei nu au ajuns sa-si dea seama de necesitatea vegherii si a rugaciunii staruitoare pentru a putea rezista ispitei.

75:17 Chiar inainte de a-Si indrepta pasii spre gradina Ghetsemani, Isus le spusese ucenicilor Sai: "In noaptea aceasta, toti veti gasi in Mine o pricina de poticnire" (Mat. 26,31). Insa ei I-au dat cea mai categorica asigurare ca vor merge cu El la inchisoare si chiar la moarte. Iar sarmanul Petru, plin de incredere in sine, a adaugat: "Chiar daca toti ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea" (Marcu 14,27.29). Dar

75:18 ucenicii se incredeau in ei insisi. Ei n-au privit, asa cum Domnul Hristos ii sfatuise sa faca, spre ajutorul Celui Atotputernic. Si astfel, atunci cand Mantuitorul a avut o nevoie disperata de simpatia si rugaciunile lor, El i-a gasit dormind. Chiar si Petru dormea.

75:19 Ioan, ucenicul iubitor, acela care se sprijinise pe pieptul lui Isus, dormea si el. Desigur, iubirea lui Ioan fata de Invatatorul sau ar fi trebuit sa-l tina treaz. Rugaciunile lui staruitoare ar fi trebuit sa se amestece cu acelea ale iubitorului Mantuitor in ceasul greu al necazului Sau. Rascumparatorul nostru petrecuse nopti intregi in rugaciune pentru ucenicii Sai, ca sa nu scada credinta lor. Daca acum Domnul Hristos le-ar fi pus lui Iacov si Ioan intrebarea pe care le-o pusese candva: "Puteti voi sa beti paharul pe care am sa-l beau Eu, si sa fiti botezati cu botezul cu care am sa fiu botezat Eu?", ei nu s-ar mai fi aventurat sa raspunda: "Putem!" (Mat. 20,22).

75:20 Auzind vocea Domnului Hristos, ucenicii s-au trezit, dar cu greu L-au recunoscut, atat de schimbata Ii era fata din cauza chinului indurat. Adresandu-Se lui Petru, Isus i-a spus: "Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost in stare sa veghezi? Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita; duhul este plin de ravna, dar trupul este neputincios" (Marcu 14,37-38). Slabiciunea ucenicilor Sai a trezit mila lui Isus. El Se temea ca nu vor fi in stare sa indure incercarea, proba ce avea sa vina asupra lor, prin tradarea si moartea Lui. El nu i-a mustrat, ci le-a zis: "Vegheati si rugati-va ca sa nu cadeti in ispita". Chiar si in marea Sa lupta, El cauta sa-i inteleaga in slabiciunea lor. "Duhul este plin de ravna, dar trupul este neputincios" (Marcu 14,38).

75:21 Din nou Fiul lui Dumnezeu a fost cuprins de agonia supraomeneasca si, slabit si epuizat, El S-a intors clatinandu-Se spre locul luptei Sale de mai inainte. Suferinta Sa era mai mare decat cea dinainte. Cand agonia sufletului L-a cuprins, "sudoarea I se facuse ca niste picaturi mari de sange care cadeau pe pamant" (Luca 22,44). Chiparosii si palmierii erau martori tacuti ai chinului Sau de moarte. De pe ramurile lor incarcate cu frunze, roua cea grea cadea peste trupul Sau chinuit, ca si cand natura ar fi plans deasupra Creatorului ei ce Se lupta singur cu puterile intunericului.

75:22 Cu putin timp inainte, Domnul Isus statuse ca un cedru puternic, infruntand furtuna impotrivirii, care isi concentrase furia asupra Sa. Vointe incapatanate si inimi pline de rautate si viclenie se straduisera in zadar sa-L duca la confuzie sau sa-L infranga. El a stat in maiestatea Sa divina, ca Fiu al lui Dumnezeu. Acum insa, El era asemenea unei trestii batute si indoite de mania furtunii. El ajunsese acum la incheierea lucrarii Sale de biruitor, castigand la fiecare pas victoria asupra puterilor intunericului. Ca

75:23 Unul ce fusese deja glorificat, El restabilise unitatea Sa cu Dumnezeu. In accente nesovaielnice, El Isi revarsase cantecele de lauda. El le adresase ucenicilor Sai cuvinte de incurajare, pline de iubire. Acum sosise ceasul puterii intunericului. Acum vocea Sa era auzita in atmosfera linistita a noptii, dar nu in tonurile inalte ale triumfului, ci plina de zbuciumul durerii omenesti. Cuvintele Mantuitorului au ajuns la urechile somnorosilor Sai ucenici: "Tata, daca nu se poate sa se indeparteze de Mine paharul acesta, fara sa-l beau, faca-se voia Ta!" (Mat. 26,42).

75:24 Primul gand al ucenicilor a fost acela de a merge la El, dar El le ceruse sa ramana acolo, veghind si rugandu-se. Cand Domnul Isus a venit la ei, i-a gasit inca o data dormind. Din nou, El a simtit nevoia unei tovarasii, nevoia unor cuvinte din partea ucenicilor Sai, cuvinte care I-ar fi adus alinare si ar fi spulberat vraja intunericului ce aproape Il coplesise. Dar ochii lor era ingreuiati de somn si n-au stiut ce sa-I spuna. Prezenta Lui insa i-a trezit. Ei I-au vazut fata plina de sudoarea de sange a agoniei si teama a pus stapanire pe ei. Ei nu-I puteau intelege chinul. "Atat de schimbata Ii era fata si atat de mult Se deosebea infatisarea Lui de a fiilor oamenilor" (Is. 52,14).

75:25 Intorcandu-Se, Domnul Hristos S-a indreptat iarasi catre locul Sau retras si a cazut cu fata la pamant, coplesit de groaza unui mare intuneric. Natura omeneasca a Fiului lui Dumnezeu tremura in ceasul acela al incercarii. Acum, El nu Se ruga pentru ucenicii Sai, sa nu se piarda credinta lor, ci pentru sufletul Sau ispitit si chinuit. Momentul teribil sosise - momentul care avea sa hotarasca destinul lumii. Soarta neamului omenesc atarna in balanta. Domnul Hristos ar fi putut refuza sa bea paharul ce se cuvenea omului vinovat. Nu era inca prea tarziu pentru acest lucru. El ar fi putut sa-Si stearga sudoarea de sange de pe frunte si sa-l lase pe om sa piara in nelegiuirea lui. El putea spune: "Calcatorul de lege sa-si primeasca pedeapsa pacatului sau, iar Eu voi merge inapoi la Tatal Meu". Va bea oare Fiul lui Dumnezeu paharul amar al umilintei si chinului? Va suferi oare Cel nevinovat urmarile blestemului pacatului, pentru a salva pe cel vinovat? Cuvintele ieseau tremurand de pe buzele palide ale lui Hristos: "Tata, daca nu se poate sa se indeparteze de Mine paharul acesta, fara sa-l beau, faca-se voia Ta!" (Mat. 26,42).

75:26 De trei ori a inaltat El ruga aceasta. De trei ori natura umana s-a dat inapoi de la acest sacrificiu final, care incorona lucrarea Lui. In acele momente insa, istoria neamului omenesc I s-a infatisat Rascumparatorului lumii. El a vazut ca, daca sunt lasati in voia lor, calcatorii legii trebuie sa piara. El a vazut starea de neajutorare a pacatosului. El a vazut puterea pacatului. Durerea si plansul unei lumi blestemate s-au infatisat inaintea Sa. El a privit soarta ei amenintatoare

75:27 si a luat hotararea. El va salva, va mantui pe omul pacatos, coste aceasta oricat L-ar costa. El a acceptat botezul Sau cu sange si, prin El, milioane de oameni sortiti pieirii pot castiga viata vesnica. El a parasit curtile cerului, unde totul este imaculat, totul este bucurie si slava, pentru a salva singura oaie pierduta, singura lume din univers care a cazut prin pacatuire. Si El nu Se va da inapoi de la lucrarea chemarii Sale. El va deveni jertfa de ispasire pentru un neam de oameni care, cu buna stiinta, au pacatuit. Ruga Sa respira acum numai supunere: "Daca nu se poate sa se indeparteze de Mine paharul acesta, fara sa-l beau, faca-se voia Ta".

75:28 Hotararea fiind luata, El Se prabusi ca mort la pamant, de unde Se ridicase putin. Unde erau acum ucenicii Sai, ca sa-si aseze cu gingasie mainile sub capul Invatatorului lor istovit si sa mangaie fruntea aceea desfigurata cu adevarat mai mult decat a fiilor oamenilor? Mantuitorul insa a calcat singur in teasc si, din cei ce erau acolo, nimeni n-a fost cu El.

75:29 Dumnezeu insa suferea impreuna cu Fiul Sau. Ingerii priveau chinul de moarte al Mantuitorului. Ei L-au vazut pe Domnul lor inconjurat de legiunile fortelor satanice si natura Sa coplesita de o groaza tainica, infioratoare. In cer s-a facut liniste. Nici o harpa nu era atinsa. Daca muritorii ar fi putut vedea uluirea ostilor ceresti, care, intr-o dureroasa tacere, vedeau pe Tatal cum indeparta razele Sale de lumina, iubire si slava de la Fiul Sau preaiubit, atunci ar fi putut intelege mai bine cat de vinovat este pacatul in ochii Sai.

75:30 Lumile necazute in pacat si ostile ingeresti au urmarit cu un deosebit interes cum conflictul se apropia de sfarsit. Satana si cei care i s-au alaturat in ale raului, legiunile de ingeri apostaziati, priveau cu multa atentie la momentul hotarator al lucrarii de mantuire. Puterile binelui si cele ale raului asteptau sa vada ce raspuns va primi Domnul Hristos la rugaciunea pe care a adresat-o de trei ori Tatalui. Ingerii doreau foarte mult sa aduca usurare divinului Suferind, dar lucrul acesta nu se putea infaptui. Nici o cale de scapare nu s-a gasit pentru Fiul lui Dumnezeu. In acest ingrozitor moment de criza, cand totul era in cumpana, cand paharul cel tainic tremura in mana Suferindului, cerul s-a deschis, o lumina a stralucit in mijlocul intunericului prevestitor de furtuna, al ceasului de criza, si ingerul cel puternic, care sta in prezenta lui Dumnezeu, ocupand pozitia de la care a cazut Satana, a venit langa Domnul Hristos. Ingerul a venit nu pentru a lua paharul din mana Lui, ci ca sa-L intareasca, spre a putea sa-l bea, asigurandu-L de iubirea Tatalui. El a venit ca sa dea putere Rugatorului divino-uman. El I-a indreptat privirea spre cerurile deschise, vorbindu-I despre fiintele care aveau sa fie mantuite ca rezultat al suferintelor Lui. Ingerul L-a asigurat pe Isus ca Tatal Sau este mai mare si mai puternic decat Satana si ca moartea Sa va avea ca rezultat o totala infrangere a lui, iar imparatia acestei lumi avea sa fie data sfintilor Celui Preainalt. Ingerul I-a spus ca El

75:31 va vedea rezultatul muncii sufletului Sau si va fi multumit, caci o multime din neamul omenesc va fi mantuita, salvata pentru vesnicie.

75:32 Chinul Domnului Hristos n-a incetat, dar descurajarea si dezamagirea L-au parasit. Furtuna n-a scazut in nici un fel din intensitate, dar El, care era obiectul dezlantuirii ei, a fost intarit pentru a face fata furiei ei. El a ramas calm si senin. O pace cereasca se odihnea pe fata Lui patata de sange. El a indurat ceea ce nici o fiinta omeneasca nu va putea indura vreodata, caci El a gustat suferintele mortii pentru fiecare om.

75:33 Ucenicii care dormeau au fost treziti deodata de lumina ce-L inconjura pe Mantuitorul. Ei l-au vazut pe inger aplecat peste Stapanul lor intins la pamant. L-au vazut ridicand capul Mantuitorului pe pieptul sau si indreptandu-L spre ceruri. I-au auzit vocea, asemenea unei muzici placute, rostind cuvinte de mangaiere si speranta. Ucenicii si-au reamintit scena de pe Muntele schimbarii la fata. Ei si-au amintit de slava ce-L inconjurase pe Isus in templu, precum si de glasul lui Dumnezeu care vorbea din nor. Acum, aceeasi slava a fost descoperita din nou si nu se mai temeau deloc pentru Invatatorul lor. El Se afla in grija lui Dumnezeu; un inger puternic fusese trimis ca sa-L ocroteasca. Din nou, ucenicii, in oboseala lor, au cazut in toropeala aceea stranie, care i-a coplesit. Si, din nou, Domnul Hristos i-a gasit dormind.

75:34 Privindu-i cu amaraciune, El zise: "Dormiti de acum si odihniti-va!... Iata ca a venit ceasul ca Fiul omului sa fie dat in mainile pacatosilor" (Mat. 26,45).

75:35 Chiar atunci cand rostea aceste cuvinte, El a auzit pasii gloatei care-L cauta si a spus: "Sculati-va, haide sa mergem; iata ca se apropie vanzatorul" (Mat. 26,46).

75:36 Nici o urma a chinului de moarte prin care trecuse nu se mai vedea cand Domnul Hristos a pornit sa-l intampine pe vanzatorul Sau. Stand in fruntea ucenicilor Sai, El a zis: "Pe cine cautati?" Raspunsul a fost: "Pe Isus din Nazaret". Isus a zis: "Eu sunt" (Ioan 18,4-8). Cand aceste cuvinte au fost rostite, ingerul care-I slujise lui Isus cu putin inainte s-a asezat intre El si gloata. O lumina cereasca a facut sa straluceasca fata Mantuitorului si ceva in forma de porumbel L-a umbrit. In prezenta acestei slave divine, gloata ucigasa n-a putut sa stea in picioare nici macar o singura clipa. Preotii, mai marii, soldatii si chiar Iuda s-au dat inapoi, clatinandu-se, si au cazut ca morti la pamant.

75:37 Ingerul s-a retras si lumina a disparut. Domnul Hristos avusese ocazia sa scape, dar El a ramas calm si stapan pe Sine, ca Unul care fusese glorificat. El statea in mijlocul acelei cete inraite, care era acum cazuta si neputincioasa la picioarele Sale. Ucenicii priveau in tacere, plini de uimire si teama.

75:38 Dar scena s-a schimbat repede. Gloata s-a ridicat in picioare. Soldatii romani, preotii si Iuda s-au strans in jurul Domnului Isus. Se simteau rusinati de slabiciunea lor, temandu-se ca El ar putea sa le scape. Din nou, Rascumparatorul le-a pus intrebarea: "Pe cine cautati?" Acum ei aveau dovada faptului ca Acela care statea inaintea lor era Fiul lui Dumnezeu, dar nu s-au lasat convinsi. La intrebarea: "Pe cine cautati?", au raspuns iarasi: "Pe Isus din Nazaret!" Atunci Mantuitorul le-a spus: "V-am spus ca Eu sunt. Deci, daca Ma cautati pe Mine, lasati pe acestia sa se duca" (Ioan 18,8) - si a aratat spre ucenicii Sai. El stia cat de slaba le era credinta si a cautat sa-i ocroteasca de ispite si incercari. Pentru ei, El era gata sa Se sacrifice.

75:39 Iuda, tradatorul, n-a uitat rolul pe care il avea de jucat. Cand gloata a patruns in gradina, el a condus-o, fiind urmati indeaproape de marele preot. Iuda stabilise un semn pentru urmaritorii Domnului Isus, spunand: "Pe care-L voi saruta eu, Acela este; sa puneti mana pe El" (Mat. 26,48). Acum, el se facea ca nu are nici un amestec cu ei. Apropiindu-se de

75:40 Domnul Hristos, el I-a luat mana, semn al unei familiare prietenii. Rostind: "Plecaciune, Invatatorule", el L-a sarutat de repetate ori, prefacandu-se ca plange, ca si cand ar fi simtit impreuna cu El in primejdia in care Se afla.

75:41 Domnul Hristos i-a spus: "Prietene, ce ai venit sa faci, fa!" Vocea Lui tremura de durere atunci cand a adaugat: "Iudo, cu o sarutare vinzi tu pe Fiul omului?" Aceasta intrebare ar fi trebuit sa trezeasca constiinta tradatorului si sa atinga inima lui impietrita; dar onoarea, credinciosia si sensibilitatea milei omenesti il parasisera. Statea plin de indrazneala si sfidator, fara sa manifeste vreo dispozitie de a-si schimba atitudinea. Se predase lui Satana si nu mai avea nici o putere sa-i reziste. Si Isus n-a refuzat sarutarea vanzatorului.

75:42 Gloata a devenit mai indrazneata atunci cand a vazut ca Iuda a atins persoana Aceluia care, numai cu putin timp inainte, fusese glorificat inaintea ochilor lor. Atunci au pus mana pe Isus si au inceput sa lege acele maini pretioase, care au fost totdeauna folosite pentru savarsirea binelui.

75:43 Ucenicii s-au gandit ca Stapanul lor nu va ingadui sa fie luat. Caci aceeasi putere care a facut ca multimea sa cada ca niste oameni morti ii va face neputinciosi pana cand Domnul Hristos si tovarasii Sai vor scapa. Ei au fost insa dezamagiti si chiar indignati cand au vazut franghiile aduse pentru a lega mainile Aceluia pe care ei Il iubeau. In mania sa, Petru a scos repede sabia si a incercat sa-L apere pe Domnul sau, dar n-a facut decat sa taie urechea slujitorului marelui preot. Cand Domnul Hristos a vazut ceea ce s-a intamplat, Si-a dezlegat mainile, desi era tinut cu strasnicie de soldatii romani, si, spunand: "Lasati-i! Pana aici!", S-a atins de urechea ranita, si ea s-a vindecat imediat. Apoi i-a spus lui Petru: "Pune-ti sabia la locul ei; caci toti cei ce scot sabia de sabie vor pieri. Crezi ca n-as putea sa rog pe Tatal Meu, care Mi-ar pune indata la indemana mai mult de douasprezece legiuni de ingeri?", o legiune pentru fiecare ucenic. De ce oare, gandeau ucenicii, nu Se salveaza pe Sine si nu ne salveaza si pe noi? Raspunzand gandurilor lor nemarturisite, El a adaugat: "Dar cum se vor implini Scripturile, care zic ca asa trebuie sa se intample? Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatal sa-l beau?" (Luca 22,51; Mat. 26,52-54; Ioan 18,11).

75:44 Demnitatea oficiala a conducatorilor iudei nu-i impiedicase sa se alature urmaritorilor lui Isus. Arestarea Sa era o problema prea importanta ca sa fie incredintata unor subalterni; preotii cei vicleni si mai marii norodului s-au unit cu politia templului si cu oamenii fara capatai si l-au urmat pe Iuda in Ghetsemani. Cu ce societate se unisera acesti demnitari - o gloata doritoare de senzatii tari, inarmata cu tot felul de unelte, ca si cand ar fi urmarit o fiara salbatica!

75:45 Intorcandu-Se catre preotii si batranii norodului, Domnul Hristos Si-a fixat privirea cercetatoare asupra lor. Cuvintele pe care le-a rostit atunci nu aveau sa le uite toata viata. Ele au fost asemenea unor sageti ascutite ale Celui Atotputernic. Cu demnitate, El a spus: "Ati iesit ca dupa un talhar, cu sabii si cu ciomege, ca sa Ma prindeti. In toate zilele sedeam in mijlocul vostru si invatam norodul in templu, si n-ati pus mana pe Mine". Noaptea este mult mai potrivita pentru lucrarea voastra. "Dar acesta este ceasul vostru si puterea intunericului" (Mat. 26,55; Luca 22,53).

75:46 Ucenicii au fost inspaimantati cand au vazut ca Domnul Hristos ingaduie sa fie prins si legat. Au fost jigniti de faptul ca atat El, cat si ei aveau sa sufere aceasta umilinta. Nu puteau intelege purtarea Lui si L-au invinovatit pentru faptul ca S-a supus gloatei. In teama si indignarea lor, Petru a propus sa se salveze singuri. Urmand aceasta sugestie, "toti ucenicii L-au parasit si au fugit" (Mat. 26,56 u.p.). Dar Domnul Hristos prevazuse aceasta fuga a lor: "Iata", a spus El, "ca vine ceasul, si a si venit, cand veti fi risipiti fiecare la ale lui; si pe Mine Ma veti lasa singur, caci Tatal Meu este cu Mine" (Ioan 16,32).

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: