74:52 Cand Petru spunea ca-L va urma pe Domnul sau chiar si la inchisoare si la moarte, asa se si gandea sa faca; dar el nu se cunostea pe sine. In ascunzisurile inimii lui erau elemente de rautate, pe care imprejurarile urmau sa le scoata in evidenta. Daca el nu-si dadea seama de primejdia in care se afla, lucrurile acestea puteau sa-l duca la ruina vesnica. Mantuitorul a vazut in el o iubire de sine si o siguranta care urmau sa copleseasca pana si iubirea pentru Hristos. In experienta lui se manifestasera multa slabiciune, multe pacate necrucificate, un duh de nepasare, un temperament nesfintit si o intrare necugetata in ispita. Avertismentele pline de gravitate ale lui Hristos erau o invitatie la cercetarea inimii. Petru avea nevoie sa nu se increada in sine si sa aiba o incredere mai profunda in Hristos. Daca ar fi primit avertismentul cu umilinta, L-ar fi rugat pe Pastorul turmei sa-Si apere oaia. Cand era gata sa se inece pe Marea Galileii, el striga: "Doamne, scapa-ma? (Matei 14,30). Atunci Domnul Hristos Si-a intins mana