72:7 Hristos stia ca sosise timpul ca El sa plece din lumea aceasta, sa mearga la Tatal. Si, fiindca ii iubea pe ai Sai, care erau in lume, i-a iubit pana la capat. Umbra crucii se lasa deja peste El, iar inima Ii era chinuita de durere. Stia ca va fi parasit in ceasul in care va fi tradat. Stia ca va fi omorat prin cel mai umilitor mijloc la care erau supusi criminalii. Cunostea nerecunostinta si cruzimea acelora pe care venise sa-i salveze. Cunostea cat de mare era sacrificiul pe care trebuia sa-l faca si pentru cati acesta va fi in zadar. Stiind tot ce urma sa se intample, fara indoiala, ar fi putut sa fie apasat de gandul propriei umilinte si suferinte. Dar El i-a privit pe cei doisprezece care fusesera cu El ca fiind ai Sai si care urmau sa fie lasati sa lupte in lume, dupa ce vor fi trecut ocara, intristarea si chinurile Lui. Gandurile cu privire la cele ce avea sa sufere erau intotdeauna legate de ucenicii Sai. El nu Se gandea la Sine. Mintea Ii era mai mult stapanita de grija pentru ei.