72:17 Inainte de Paste, Iuda se intalnise pentru a doua oara cu preotii si carturarii si se intelesesera sa-L dea pe Isus in mainile lor. Si totusi, dupa aceea s-a amestecat cu ceilalti ucenici, ca si cum n-ar fi fost vinovat de nimic, si se interesa de lucrarile de pregatire pentru sarbatoare. Ucenicii nu stiau nimic despre planurile lui Iuda. Numai Isus putea sa cunoasca taina lui. Si, cu toate acestea, nu l-a demascat. Isus il iubea din toata inima. Simtea pentru el aceeasi povara ca pentru Ierusalim, cand a plans pentru cetatea nepocaita. Inima Lui plangea: "Cum pot sa te parasesc?" Puterea constrangatoare a acestei iubiri a fost simtita de Iuda. Cand mainile Mantuitorului i-au spalat picioarele murdare si le-au sters cu stergarul, inima lui Iuda s-a cutremurat de dorinta ca atunci si acolo sa-si marturiseasca pacatul. Dar n-a vrut sa se umileasca. Si-a impietrit inima si nu s-a pocait; iar vechile porniri, date pentru o clipa la o parte, au ajuns din nou sa-l stapaneasca. Iuda s-a simtit jignit de faptul ca Hristos spala picioarele ucenicilor. Daca Isus Se putea umili in felul acesta, gandea el, nu putea sa fie imparatul lui Israel. Toate sperantele pentru a fi onorat intr-o imparatie pamanteasca erau acum spulberate. Iuda era multumit ca nu se putea castiga nimic urmandu-L pe Hristos. Dupa ce L-a vazut ca Se injoseste, cum credea el, s-a decis sa se lepede de El si sa sustina ca s-a inselat. Era stapanit de un demon si s-a hotarat sa desavarseasca lucrarea pe care o acceptase, de a trada pe Domnul sau.