Printable ModeHristos Lumina Lumii, 72
|
72:1 Cap. 71 - Un serv al servilor 72:2 IN CAMERA DE SUS a unei locuinte din Ierusalim, Hristos statea la masa cu ucenicii. Ei se adunasera sa sarbatoreasca Pastele. Mantuitorul dorise sa petreaca aceasta sarbatoare singur cu cei doisprezece. El stia ca Ii venise ceasul. El Insusi era adevaratul miel pascal si, in ziua cand se manca Pastele, El trebuia sa fie jertfit. Era gata sa bea cupa maniei; in curand trebuia sa primeasca ultimul botez al suferintei. Dar Ii mai ramaneau cateva ceasuri linistite, si acestea urmau sa fie folosite pentru binele iubitilor Sai ucenici. 72:3 Intreaga viata a lui Hristos a fost o viata de slujire neegoista. "N-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca" (Mat. 20,28) fusese invatatura data de fiecare fapta a Lui. Dar ucenicii nu primisera inca invatatura. La aceasta ultima Cina de Paste, Isus a repetat invatatura printr-o ilustratie pe care le-a intiparit-o pentru totdeauna in minte si in inima. 72:4 Intalnirile lui Isus cu ucenicii, foarte mult apreciate de ei toti, erau, de obicei, prilejuri de bucurie linistita. Cina de Paste se bucurase intotdeauna de un deosebit interes; dar, de data aceasta, Isus era tulburat. Inima Lui era impovarata si fata ii era umbrita. 72:5 Cand S-a intalnit cu ucenicii in camera de sus, ei si-au dat seama ca sufletul Ii era adanc impovarat si, cu toate ca nu stiau cauza, simteau durerea impreuna cu El. 72:6 Cand erau adunati in jurul mesei, El a spus pe un ton de profunda tristete: "'Am dorit mult sa mananc Pastele acesta cu voi, inainte de patima Mea; caci va spun ca de acum incolo nu le voi mai manca pana la implinirea lor in Imparatia lui Dumnezeu'. Si a luat un pahar, a multumit lui Dumnezeu, si a zis: 'Luati paharul acesta si impartiti-l intre voi; pentru ca va spun ca nu voi mai bea de acum incolo din rodul vitei, pana cand va veni Imparatia lui Dumnezeu'". 72:7 Hristos stia ca sosise timpul ca El sa plece din lumea aceasta, sa mearga la Tatal. Si, fiindca ii iubea pe ai Sai, care erau in lume, i-a iubit pana la capat. Umbra crucii se lasa deja peste El, iar inima Ii era chinuita de durere. Stia ca va fi parasit in ceasul in care va fi tradat. Stia ca va fi omorat prin cel mai umilitor mijloc la care erau supusi criminalii. Cunostea nerecunostinta si cruzimea acelora pe care venise sa-i salveze. Cunostea cat de mare era sacrificiul pe care trebuia sa-l faca si pentru cati acesta va fi in zadar. Stiind tot ce urma sa se intample, fara indoiala, ar fi putut sa fie apasat de gandul propriei umilinte si suferinte. Dar El i-a privit pe cei doisprezece care fusesera cu El ca fiind ai Sai si care urmau sa fie lasati sa lupte in lume, dupa ce vor fi trecut ocara, intristarea si chinurile Lui. Gandurile cu privire la cele ce avea sa sufere erau intotdeauna legate de ucenicii Sai. El nu Se gandea la Sine. Mintea Ii era mai mult stapanita de grija pentru ei. 72:8 In aceasta ultima seara cu ucenicii, Isus avea sa le spuna multe. Daca ar fi fost pregatiti sa primeasca ceea ce El dorea sa le dea, ar fi fost scapati de durerea care le zdrobea inima, de dezamagire si necredinta. Dar Isus a vazut ca ei nu puteau sa suporte ceea ce avea sa le spuna. In timp ce le privea fetele, cuvintele de avertisment si de mangaiere I s-au oprit pe buze. Clipele treceau in tacere. Isus parea ca asteapta. Ucenicii erau stingheriti. Se parea ca simpatia si duiosia desteptate de durerea lui Hristos trecusera. Cuvintele Lui intristate, aratand catre propria suferinta, facusera o slaba impresie. Privirea cu care se uitau unii la altii arata ca sunt plini de gelozie si lupta. 72:9 Intre ei "s-a iscat si o cearta, ca sa stie care din ei avea sa fie socotit ca cel mai mare". Aceasta lupta, dusa in fata lui Hristos, Il intrista si-L ranea. Ucenicii se agatau de ideea lor preferata, ca Hristos Isi va arata puterea si va lua tronul lui David. Fiecare nutrea in inima dorinta de a avea locul cel mai de seama din 72:10 imparatie. Ei se comparau unii cu altii si fiecare se considera ca fiind cel mai bun, in loc sa-i priveasca pe fratii lui ca fiind mai de pret. Cererea lui Iacov si a lui Ioan de a sta la dreapta si la stanga tronului lui Hristos trezise nemultumirea celorlalti. Faptul ca cei doi frati indraznisera sa ceara pozitia cea mai inalta ii iritase atat de mult pe cei zece, incat erau amenintati cu instrainarea. Li se parea ca erau judecati gresit si ca atat credinciosia, cat si talentele lor nu erau pretuite. Iuda era cel mai aspru cu Iacov si Ioan. 72:11 Cand ucenicii au intrat in camera cinei, inima lor era plina de resentimente. Iuda s-a inghesuit langa Hristos, la stanga; Ioan era in dreapta. Daca era un loc mai de frunte, Iuda era hotarat sa-l aiba, si locul cel mai de frunte era considerat a fi langa Hristos. Dar Iuda era un tradator. 72:12 Se mai ridicase o cauza de neintelegere. Era obiceiul ca la zilele de sarbatoare un slujitor sa spele picioarele oaspetilor; si de data aceasta se facusera pregatiri pentru slujire. Vasul cu apa, ligheanul si stergarul erau acolo, gata pentru spalarea picioarelor; dar nu era nici un slujitor de fata si ar fi trebuit ca ucenicii sa faca lucrul acesta. Dar fiecare dintre ei, manati de mandria lor ranita, s-a hotarat sa nu faca lucrarea de slujitor. Toti se aratau nepasatori, ca si cand n-ar fi stiut ca aveau ceva de facut. Prin tacerea lor, refuzau sa se umileasca. 72:13 Cum putea sa aduca Hristos aceste biete suflete la acea stare, incat Satana sa nu castige asupra lor o biruinta definitiva? Cum putea El sa le arate ca o simpla marturisire a uceniciei nu facea din ei adevarati ucenici si nici nu le asigura un loc in Imparatia Lui? Cum putea El sa le arate ca adevarata maretie consta intr-o slujire din iubire, intr-o reala umilinta? Cum putea El sa aprinda iubirea in inima lor si sa-i faca in stare sa inteleaga ce dorea sa le spuna? 72:14 Ucenicii nu faceau nici o miscare pentru a sluji unul altuia. Isus a asteptat un timp, sa vada ce vor face. Apoi El, Invatatorul ceresc, S-a ridicat de la masa. Lasand la o parte vesmantul care I-ar fi impiedicat miscarile, a luat stergarul si S-a incins. Ucenicii priveau surprinsi si plini de interes si, in tacere, asteptau sa vada ce va urma. "Apoi a turnat apa intr-un lighean si a inceput sa spele picioarele ucenicilor si sa le stearga cu stergarul cu care era incins." Fapta aceasta a deschis ochii ucenicilor. O rusine si o amara umilinta le-au umplut inima. Au inteles mustrarea nerostita si s-au vazut intr-o lumina cu totul noua. 72:15 In felul acesta Si-a aratat Hristos iubirea fata de ucenici. Spiritul lor egoist L-a umplut de intristare, dar n-a intrat in disputa 72:16 cu privire la problema lor. In schimb, le-a dat o pilda pe care ei sa n-o uite niciodata. Iubirea Lui pentru ei nu putea fi tulburata usor sau stinsa. El stia ca Tatal daduse toate lucrurile in mainile Lui si ca El Insusi venea de la Dumnezeu si Se ducea la Dumnezeu. Era deplin constient de divinitatea Sa; dar a lasat la o parte coroana imparateasca si imbracamintea de domn si a luat chip de rob. Una din ultimele fapte pe care le-a facut cat a trait pe pamant a fost aceea de a Se incinge si de a face lucrarea de rob. 72:17 Inainte de Paste, Iuda se intalnise pentru a doua oara cu preotii si carturarii si se intelesesera sa-L dea pe Isus in mainile lor. Si totusi, dupa aceea s-a amestecat cu ceilalti ucenici, ca si cum n-ar fi fost vinovat de nimic, si se interesa de lucrarile de pregatire pentru sarbatoare. Ucenicii nu stiau nimic despre planurile lui Iuda. Numai Isus putea sa cunoasca taina lui. Si, cu toate acestea, nu l-a demascat. Isus il iubea din toata inima. Simtea pentru el aceeasi povara ca pentru Ierusalim, cand a plans pentru cetatea nepocaita. Inima Lui plangea: "Cum pot sa te parasesc?" Puterea constrangatoare a acestei iubiri a fost simtita de Iuda. Cand mainile Mantuitorului i-au spalat picioarele murdare si le-au sters cu stergarul, inima lui Iuda s-a cutremurat de dorinta ca atunci si acolo sa-si marturiseasca pacatul. Dar n-a vrut sa se umileasca. Si-a impietrit inima si nu s-a pocait; iar vechile porniri, date pentru o clipa la o parte, au ajuns din nou sa-l stapaneasca. Iuda s-a simtit jignit de faptul ca Hristos spala picioarele ucenicilor. Daca Isus Se putea umili in felul acesta, gandea el, nu putea sa fie imparatul lui Israel. Toate sperantele pentru a fi onorat intr-o imparatie pamanteasca erau acum spulberate. Iuda era multumit ca nu se putea castiga nimic urmandu-L pe Hristos. Dupa ce L-a vazut ca Se injoseste, cum credea el, s-a decis sa se lepede de El si sa sustina ca s-a inselat. Era stapanit de un demon si s-a hotarat sa desavarseasca lucrarea pe care o acceptase, de a trada pe Domnul sau. 72:18 Alegandu-si locul la masa, Iuda a incercat sa se aseze in frunte, si Hristos, ca slujitor, l-a servit primul. Ioan, impotriva caruia Iuda avusese atata necaz, a fost lasat la urma. Dar Ioan n-a luat aceasta ca o mustrare sau ca o lipsa de consideratie. Ucenicii au fost foarte mult miscati, urmarind lucrarea lui Hristos. Cand a venit randul lui Petru, el I-a zis inmarmurit: "Doamne, Tu sa-mi speli mie picioarele?" Umilinta lui Hristos i-a sfasiat inima. Se simtea cuprins de o mare rusine la gandul ca nici unul dintre ucenici nu facuse serviciul acesta. "Ce fac Eu", i-a zis Hristos, "tu nu pricepi acum, dar vei pricepe dupa aceea." Petru nu putea suporta sa-L vada pe Domnul sau, pe care-L considera Fiul lui Dumnezeu, indeplinind lucrarea unui slujitor. Tot sufletul lui s-a ridicat impotriva acestei umilinte. 72:19 El nu-si dadea seama ca tocmai pentru aceasta venise Hristos in lume. Cu glasul hotarat, el a zis: "Niciodata nu-mi vei spala picioarele!" 72:20 Hristos i-a zis lui Petru cu solemnitate: "Daca nu te spal Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine". Serviciul pe care-l refuza Petru preinchipuia o curatire mai inalta. Hristos venise sa spele inima intinata de pacat. Nelasandu-L pe Hristos sa-i spele picioarele, Petru refuza curatirea mai inalta, cuprinsa in cea umila. De fapt, el Il lepada pe Domnul sau. Nu este o umilinta pentru Domnul, daca este lasat sa lucreze pentru curatia noastra. Adevarata umilinta este sa primesti cu inima recunoscatoare orice lucrare in favoarea noastra si sa lucrezi cu sarguinta in slujba lui Hristos. 72:21 La cuvintele: "Daca nu te spal Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine", Petru a renuntat la mandria si incapatanarea sa. El nu putea sa suporte gandul despartirii de Hristos; aceasta ar fi insemnat pentru el moarte. "Nu numai picioarele", a zis el, "dar si mainile si capul." Isus i-a zis: "Cine s-a scaldat, n-are trebuinta sa-si spele decat picioarele, ca sa fie curat de tot". 72:22 Cuvintele acestea inseamna mai mult decat curatire trupeasca. Hristos vorbeste si de o curatare mai inalta, care este simbolizata prin cea umila, a picioarelor. Acela care venea de la baie era curat, dar picioarele din sandale se umpleau repede de praf si trebuiau sa fie spalate din nou. La fel si Petru si fratii lui fusesera spalati in marele izvor deschis pentru pacat si necuratie. Hristos ii recunostea ca fiind ai Lui. Dar ispita ii dusese la rau si inca aveau nevoie de harul Lui curatitor. Cand Isus S-a incins cu stergarul pentru a spala praful de pe picioarele lor, El dorea ca prin acest lucru sa spele instrainarea, gelozia si mandria din inimile lor. Aceasta reprezenta o valoare mult mai mare decat spalarea picioarelor lor prafuite. Cu spiritul pe care-l aveau atunci, nici unul dintre ei nu era pregatit pentru partasia cu Hristos. Pana cand nu erau adusi la umilinta si iubire, nu era pregatiti sa ia parte la cina pascala sau sa fie partasi la slujba de amintire, pe care Hristos era gata sa o instituie. Inima lor trebuia sa fie curatita. Mandria, interesul egoist nascusera despartire si ura, dar Isus indepartase toate acestea la spalarea picioarelor. Se facuse o schimbare de sentimente. Privind la ei, Isus putea sa zica: "Voi sunteti curati". Acum se restabilise unirea inimilor, precum si iubirea unul fata de altul. Ei devenisera umili si gata sa primeasca invatatura. Afara de Iuda, fiecare era gata sa cedeze locul cel mai de frunte celuilalt. Acum, cu inima supusa si recunoscatoare, puteau primi cuvintele lui Hristos. 72:23 La fel ca Petru si fratii lui, si noi am fost spalati in sangele lui Hristos, dar adesea curatia inimii este intinata prin atingerea de cele rele. Trebuie sa venim la Hristos pentru harul Lui curatitor. Petru se ingrozea la gandul ca mainile Domnului si Invatatorului lor ating picioarele lui murdare; 72:24 dar de cate ori nu atingem noi cu inimile noastre pacatoase si intinate inima lui Hristos! Cat de dureroase sunt pentru El caracterul nostru rau, desertaciunea si ingamfarea noastra! Si totusi trebuie sa aducem la El toate slabiciunile si faptele noastre murdare. Numai El ne poate curata. Noi nu suntem pregatiti pentru partasia cu El decat atunci cand suntem curatiti prin puterea Lui. 72:25 Isus le-a spus ucenicilor: "Voi sunteti curati, dar nu toti". El spalase picioarele lui Iuda, dar inima nu I se predase. Ea nu era curatita. Iuda nu se supusese lui Hristos. 72:26 Dupa ce Hristos a spalat picioarele ucenicilor, Si-a luat vesmantul, S-a asezat la masa si le-a spus: "Intelegeti voi ce v-am facut Eu? Voi Ma numiti: 'Invatatorul si Domnul', si bine ziceti, caci sunt. Deci, daca Eu, Domnul si Invatatorul vostru, v-am spalat picioarele, si voi sunteti datori sa va spalati picioarele unii altora. Pentru ca Eu v-am dat o pilda, ca si voi sa faceti cum am facut Eu. Adevarat, adevarat, va spun, ca robul nu este mai mare decat domnul sau, nici apostolul mai mare decat cel care l-a trimis". 72:27 Hristos voia ca ucenicii Sai sa priceapa ca, desi le spalase picioarele, aceasta nu-I lua nicidecum ceva din demnitate. "Voi Ma numiti 'Invatatorul si Domnul', si bine ziceti, caci sunt." Si, fiind cu mult superior, El a dat acestui serviciu frumusete si insemnatate. Nimeni nu era atat de inaltat ca Hristos si, cu toate acestea, El S-a coborat sa faca lucrarea cea mai umila. Pentru ca poporul Sau sa nu fie ratacit de egoismul care se afla de obicei in inima fireasca si care se intareste prin slujirea de sine, Hristos Insusi a dat pilda umilintei. El n-a vrut sa lase lucrul acesta pe seama omului. L-a socotit atat de important, incat El Insusi, Cel egal cu Dumnezeu, le-a slujit ucenicilor. In timp ce ei se certau pentru locul cel mai de frunte, El, inaintea caruia trebuie sa se plece orice genunchi, Cel pe care ingerii slavei Il slujesc cu cinste, S-a plecat sa spele picioarele acelora care Il numeau Domn. El a spalat chiar si picioarele celui care L-a vandut. 72:28 In viata si invataturile Sale, Hristos a dat o desavarsita pilda de slujire neegoista, care isi are originea in Dumnezeu. Dumnezeu nu traieste pentru Sine. Prin faptul ca a creat lumea si ca mentine toate lucrurile, El slujeste fara incetare altora. "El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti" (Mat. 5,45). Dumnezeu a incredintat Fiului Sau acest ideal al slujirii. Lui Isus I s-a dat sa stea in fruntea omenirii, pentru ca, prin pilda Sa, sa invete pe altii ce inseamna sa slujeasca. Intreaga Lui viata a fost stapanita de legea slujirii. El i-a slujit pe toti, a servit tuturor. In felul acesta, El a trait Legea lui Dumnezeu si, prin exemplul Sau, ne-a aratat cum sa ascultam de ea. 72:29 Deseori, Isus incercase sa stabileasca principiul acesta intre ucenici. Cand Iacov si Ioan cerusera sa li se dea locul de frunte, El a spus: "Oricine vrea sa fie mai mare intre voi, sa fie slujitorul vostru" (Mat. 20,26). In Imparatia Mea n-are loc principiul preferintei si al suprematiei. Singura maretie este maretia umilintei. Singura deosebire este data de devotamentul cu care slujim altora. 72:30 Acum, dupa ce spalase picioarele ucenicilor, El a zis: "V-am dat o pilda, ca si voi sa faceti cum am facut Eu". In cuvintele acestea, Hristos nu recomanda doar simpla ospitalitate. Era de inteles mai mult decat simpla spalare a picioarelor oaspetilor de praful drumului. Hristos instituia acum o slujba religioasa. Prin fapta Domnului, ceremonia aceasta a umilintei a devenit una din randuielile consacrate. Trebuia sa fie practicata de ucenici, ca sa pastreze totdeauna in minte invatatura Lui despre umilinta si slujire. 72:31 Aceasta oranduire a fost instituita de Hristos ca o pregatire pentru Cina Domnului. Cata vreme se cultiva mandria, discordia si lupta pentru intaietate, inima nu poate sa intre in partasie cu Hristos. Noi nu suntem pregatiti sa primim impartasirea cu trupul si sangele Lui. De aceea, Hristos a randuit ca mai intai sa se comemoreze scena umilintei Sale. 72:32 Cand vin la acest act, copiii lui Dumnezeu trebuie sa-si aduca aminte de cuvintele rostite de Domnul vietii si al slavei: "Intelegeti voi ce v-am facut Eu? Voi Ma numiti: 'Invatatorul si Domnul', si bine ziceti, caci sunt. Deci, daca Eu, Domnul si Invatatorul vostru, v-am spalat picioarele, si voi sunteti datori sa va spalati picioarele unii altora. Pentru ca Eu v-am dat o pilda, ca si voi sa faceti cum am facut Eu. Adevarat, adevarat va spun, ca robul nu este mai mare decat domnul sau, nici apostolul mai mare decat cel ce l-a trimis. Daca stiti lucrurile acestea, ferice de voi daca le faceti". In om exista tendinta sa se pretuiasca mai mult pe sine decat pe fratele lui, sa lucreze pentru sine, sa caute locul cel mai de frunte; si deseori, aceasta are ca rezultat banuieli rele si amaraciune. Oranduirea care precede Cina Domnului are ca scop sa indeparteze neintelegerile acestea, sa scoata pe om din egoismul lui, sa-l coboare de pe picioroangele inaltarii de sine, sa-l aduca la umilinta inimii, care il va face sa slujeasca pe fratele sau. 72:33 Cel Sfant, care vegheaza din cer, este prezent la aceasta ocazie pentru a ne ajuta sa ne cercetam inimile, pentru a ne convinge de pacat, dar si pentru a ne da asigurarea iertarii pacatelor. Hristos este acolo in plinatatea harului Sau, pentru a schimba curentul gandurilor care au alergat pe drumurile egoismului. Duhul Sfant invioreaza simturile acelora care urmeaza pilda Domnului lor. Cand se reaminteste umilinta Mantuitorului pentru noi, gandurile 72:34 se leaga intre ele; un lant de amintiri este redesteptat, amintiri despre marea bunatate a lui Dumnezeu si despre bunatatea si duiosia prietenilor de pe pamant. Binecuvantari uitate, indurari de care s-a abuzat, bunatate trecuta cu vederea sunt readuse in minte. Radacinile de amaraciune, care au inabusit planta scumpa a iubirii in inimile noastre, ies la iveala. Defectele de caracter, neglijarea datoriilor, nerecunostinta fata de Dumnezeu, raceala fata de fratii nostri ne sunt reamintite. Pacatul este vazut in lumina in care-l priveste Dumnezeu. Gandurile noastre nu sunt ganduri de multumire de sine, ci de mustrare aspra si umilire. Mintea este umpluta de energie, pentru a darama orice piatra ce a provocat instrainarea. Gandurile rele si vorbirea de rau sunt indepartate. Pacatele sunt marturisite si sunt iertate. Harul imblanzitor al lui Hristos patrunde in fiecare suflet si iubirea lui Hristos atrage inimile intr-o binecuvantata unire. 72:35 Cand, in felul acesta, s-a invatat ceea ce trebuia din serviciul pregatitor, se trezeste dorinta dupa o viata spirituala mai inalta. La dorinta aceasta va raspunde Martorul divin. Sufletul va fi inaltat. Noi putem lua parte la impartasire, avand convingerea ca pacatele ne sunt iertate. Lumina neprihanirii lui Hristos va umple camarile mintii noastre si templul sufletului nostru. Noi Il privim pe "Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii" (Ioan 1,29). 72:36 Pentru cei care primesc spiritul acestei slujiri, niciodata el nu poate deveni o simpla ceremonie. Invatatura lui neintrerupta va fi: "In iubire, slujiti unii altora" (Gal. 5,13). Spaland picioarele ucenicilor, Hristos a dovedit ca ar dori sa indeplineasca orice slujire, oricat de umila, care ar putea sa faca din ei mostenitori impreuna cu El ai bogatiei vesnice din tezaurul cerului. Savarsind acest ritual, ucenicii se angajau sa slujeasca in acelasi fel pe fratii lor. Ori de cate ori randuiala aceasta este indeplinita asa cum trebuie, copiii lui Dumnezeu sunt adusi intr-o sfanta partasie, care il ajuta si il binecuvanteaza pe fiecare. Ei fagaduiesc ca viata sa fie predata unei lucrari neegoiste. Si aceasta nu numai intre ei. Campul lor de lucru este tot atat de intins ca al Domnului lor. Lumea este plina de oameni care au nevoie de slujirea noastra. Cei saraci, cei nevoiasi, cei ignoranti se gasesc peste tot. Cei care au avut partasie cu Hristos in camera de sus vor merge sa serveasca asa cum a facut El. 72:37 Isus, Cel slujit de toti, a venit sa fie slujitorul tuturor. Si datorita faptului ca a slujit tuturor, El va fi din nou slujit si onorat de toti. Iar cei care vor sa aiba parte de insusirile Lui dumnezeiesti si sa impartaseasca bucuria Lui de a vedea suflete mantuite trebuie sa urmeze pilda Lui de slujire neegoista. 72:38 Toate acestea sunt cuprinse in cuvintele lui Hristos: "Pilda v-am dat, ca sa faceti asa cum v-am facut Eu". Acesta a fost scopul serviciului stabilit de El. Si El zice: "Daca stiti lucrul acesta", daca va este cunoscut scopul invataturii, "ferice de voi daca le faceti". |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: