69:7 Venise ceasul proslavirii lui Hristos. El Se afla deja in umbra crucii, iar cererea grecilor Ii arata ca jertfa pe care El urma sa o aduca avea sa atraga pe multi la Dumnezeu. Stia ca grecii Il vor vedea in curand intr-o situatie pe care n-o visau atunci. Ei urmau sa-L vada pus alaturi de araba, un talhar si un criminal, si ca acesta avea sa fie preferat spre a fi eliberat in locul Fiului lui Dumnezeu. Ei aveau sa auda cum oamenii, instigati de preoti si conducatori, faceau alegerea. Si la intrebarea: "Dar ce sa fac cu Isus, care Se numeste Hristos?", raspunsul urma sa fie: "Sa fie rastignit" (Mat. 27,22). Facand aceasta ispasire pentru pacatele oamenilor, Hristos stia ca Imparatia Lui va fi desavarsita si se va raspandi pe intregul pamant. El urma sa lucreze ca Unul care reface, si Spiritul Lui urma sa biruie. Pentru o clipa, El a privit in viitor si a auzit glasurile celor ce vor vesti pe intregul pamant: "Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii" (Ioan 1,29). El a vazut in strainii acestia fagaduinta unui seceris bogat, cand despartirea dintre iudei si neamuri urma sa fie data la o parte si cand toate neamurile, limbile si popoarele vor auzi solia mantuirii. Ca o anticipare a acestora, ca o implinire a nadejdii Sale, a rostit cuvintele: "A sosit ceasul ca Fiul omului sa fie proslavit!" Dar Hristos nu uita deloc modul in care trebuia sa aiba loc aceasta proslavire. Adunarea neamurilor trebuia sa vina dupa apropiata Lui moarte. Numai prin moartea Lui putea sa fie mantuita lumea. Ca o samanta de grau,