69:17 Solia grecilor, prefigurand adunarea neamurilor, aducea in mintea lui Hristos intreaga Sa misiune. El a revazut lucrarea de mantuire din momentul cand s-a facut planul in cer, pana la moartea care era acum atat de aproape. Un nor tainic parea ca invaluie pe Fiul lui Dumnezeu. Apasarea Lui a fost simtita de cei care-I erau aproape. El era adancit in ganduri. In cele din urma, tacerea a fost rupta de glasul Lui indurerat. "Acum sufletul Meu este tulburat. Si ce voi zice?... Tata, izbaveste-Ma din ceasul acesta?" Hristos incepuse deja sa bea din cupa amaraciunii. Natura Sa omeneasca se cutremura in fata parasirii, cand, in aparenta, urma sa fie lepadat chiar si de Dumnezeu, cand toti urmau sa-L vada lovit, batut de Dumnezeu si in suferinta. El Se cutremura la gandul ca va fi o priveliste pentru lume, ca va fi tratat mai rau ca un criminal si ca va avea o moarte rusinoasa si dezonoranta. Presentimentul luptei Sale cu puterile intunericului, un simt al grozavei poveri a nelegiuirii omenesti si a maniei Tatalui din cauza pacatului faceau sa slabeasca duhul lui Hristos si sa se intinda pe fata Lui paloarea mortii.