Printable ModeHristos Lumina Lumii, 68
|
68:1 Cap. 67 - Vaiuri pentru farisei 68:2 ERA CEA DIN URMA ZI in care Isus ii mai invata pe oameni in templu. Atentia multimilor care se adunasera la Ierusalim fusese atrasa catre El; oamenii umplusera curtile templului, urmarind lupta care se dadea, si sorbeau cu nesat fiecare cuvant care iesea de pe buzele Lui. Niciodata nu se mai vazuse asa ceva. Acolo statea Tanarul galilean, fara sa poarte nici o onoare pamanteasca sau distinctie regala. In jurul Lui se aflau preoti in hainele lor bogate, conducatori cu vesminte si distinctii care aratau pozitia lor inalta si carturari cu suluri de manuscrise la care se refereau adeseori. Isus statea linistit in fata lor, cu demnitatea unui imparat. Ca unul investit cu autoritatea cerului, El privea hotarat la adversarii Sai, care lepadasera si dispretuisera invataturile Lui si care doreau acum sa-I ia viata. Un mare numar dintre ei Il atacasera, dar uneltirile lor de a-L prinde in cursa si a-L condamna fusesera zadarnice. Intampinase provocare dupa provocare, prezentand adevarul curat si stralucitor in contrast cu intunecimea si cu ratacirile preotilor si fariseilor. El pusese in fata acestor conducatori adevarata lor stare si pedeapsa sigura care avea sa urmeze din cauza ramanerii in faptele lor rele. Avertizarea se daduse cu credinciosie. Totusi, 68:3 Hristos mai avea de facut o alta lucrare. O alta tinta mai era inca de implinit. 68:4 Interesul oamenilor fata de Hristos si fata de lucrarea Sa crescuse fara incetare. Ei erau incantati de invatatura Lui, dar in acelasi timp erau pusi in mare incurcatura. Ei ii respectasera pe preoti si pe rabini din cauza inteligentei lor si a evlaviei pe care o aratau. In toate problemele religioase, ei se supusesera fara rezerva autoritatii lor. Dar vedeau acum ca oamenii acestia se straduiau sa-L discrediteze pe Isus, un Invatator ale carui virtute si cunostinta straluceau si mai mult dupa fiecare atac. Priveau fetele posomorate ale preotilor si batranilor si le vedeau infrangerea si incurcatura. Se mirau ca mai marii nu credeau in Isus, cand invataturile Lui erau atat de clare si simple. Nici ei nu mai stiau ce sa faca. Cu incordare, urmareau actiunile acelora al caror sfat il urmasera totdeauna. 68:5 In parabolele pe care le spusese Hristos, planul Lui era sa-i avertizeze pe conducatori si sa-i invete pe ascultatorii dispusi sa fie invatati. Dar era nevoie sa se vorbeasca si mai lamurit. Prin respectul lor fata de traditie si prin credinta lor oarba intr-o preotie corupta, oamenii erau 68:6 ca niste robi. Hristos trebuia sa sfarame lanturile acestea. Caracterul preotilor, conducatorilor si fariseilor trebuia sa fie demascat in intregime. 68:7 "Carturarii si fariseii", a zis El, "sed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe care va spun ei sa le paziti, paziti-le si faceti-le; dar dupa faptele lor sa nu faceti. Caci ei zic, dar nu fac." Carturarii si fariseii pretindeau ca sunt investiti cu autoritate dumnezeiasca asemanatoare cu aceea a lui Moise. Ei sustineau ca-i tin locul ca talcuitori ai legii si judecatori ai poporului. In aceasta calitate, pretindeau din partea oamenilor respect si ascultare deplina. Isus ii indemna pe ascultatorii Sai sa faca ce ii invatau rabinii potrivit legii, dar sa nu le urmeze exemplul. Ei insisi nu isi traiau invatatura. 68:8 Mare parte din invataturile lor erau contrare Scripturilor. Isus zicea: "Ei leaga sarcini grele si cu anevoie de purtat si le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor sa le miste". Fariseii prescrisesera o multime de randuieli intemeiate pe traditii si care restrangeau fara nici un rost libertatea personala. Iar anumite parti din lege le explicau in asa fel, incat le impuneau oamenilor sa se supuna unor randuieli pe care, in ascuns, ei le nesocoteau si fata de care, atunci cand le convenea, pretindeau ca sunt scutiti. 68:9 Tinta pe care o urmareau era sa-i impresioneze neincetat pe toti cu evlavia lor. Nimic nu era socotit prea sfant pentru a servi acest scop. Dumnezeu ii spusese lui Moise urmatoarele cu privire la poruncile Sale: "Sa le legi ca un semn de aducere aminte la maini si sa-ti fie ca niste fruntarii intre ochi" (Deut. 6,8). Cuvintele acestea au o adanca insemnatate. Cand omul cugeta la Cuvantul lui Dumnezeu si il practica, el va fi innobilat in intregime. In fapte de dreptate si pline de indurare, mainile vor da la iveala, ca un semn, principiile Legii lui Dumnezeu. Ele vor fi tinute curate fata de mita si de tot ceea ce este corupt si inselator. Ele vor fi active in fapte de iubire si mila. Ochii, indreptati catre o tinta nobila, vor fi curati si sinceri. Expresia fetei, limbajul ochilor vor marturisi despre caracterul nepatat al aceluia care iubeste si onoreaza Cuvantul lui Dumnezeu. Dar iudeii din zilele lui Hristos nu vedeau nimic din toate acestea. Porunca data lui Moise a fost interpretata in sensul ca era necesar ca preceptele Scripturii sa fie purtate de fiecare. De aceea, ele erau scrise pe bucati de pergament si legate in jurul capului si al incheieturii mainii, intr-un fel care sa atraga privirile. Dar aceasta nu facea ca Legea lui Dumnezeu sa puna mai multa stapanire asupra mintii si inimii. Pergamentele acestea erau purtate mai mult ca niste distinctii 68:10 care sa atraga atentia. Ele aveau drept scop sa dea celui care le purta o aureola de evlavie care sa atraga respectul poporului. Isus a dat o lovitura acestei pretentii desarte: 68:11 "Toate faptele lor le fac ca sa fie vazuti de oameni. Astfel isi fac filacteriile late, isi fac poalele vesmintelor cu ciucuri lungi; umbla dupa locurile dintai la ospete si dupa scaunele dintai in sinagogi; le place sa le faca oamenii plecaciuni prin piete si sa le zica: 'Rabi! Rabi!' Voi sa nu va numiti Rabi! Fiindca unul singur este Invatatorul vostru, Hristos, si voi toti sunteti frati. Si 'Tata' sa nu numiti pe nimeni pe pamant; pentru ca Unul singur este Tatal vostru: Acela care este in ceruri. Sa nu va numiti 'Dascali', caci Unul singur este Dascalul vostru: Hristosul". In cuvinte atat de clare, Hristos a descoperit ambitia egoista, care cauta neincetat onoare si putere, afisand o falsa umilinta, in timp ce inima era plina de lacomie si invidie. Cand oamenii erau chemati la o masa, oaspetii erau asezati dupa rangul lor, si aceia carora li se dadea locul de cea mai mare onoare primeau cea dintai atentie si favoruri deosebite. Fariseii cautau mereu sa-si insuseasca aceste onoruri. Isus a mustrat practica aceasta. 68:12 El a mustrat desertaciunea data pe fata in cautarea titlului de rabin sau dascal. Un titlu ca acesta, a declarat El, nu apartinea oamenilor, ci lui Hristos. Preotii, carturarii si conducatorii, interpretii si administratorii legii erau toti frati, copii ai aceluiasi Tata. Isus i-a facut pe oameni sa inteleaga ca ei nu trebuie sa dea nimanui un titlu de onoare care sa arate ca are dreptul sa stapaneasca asupra constiintei sau credintei lor. 68:13 Daca Hristos ar fi astazi pe pamant, inconjurat de aceia care poarta titlul "cucernicul" sau "preasfintitul", n-ar repeta El cuvintele: "Sa nu va numiti 'Dascali', caci Unul singur este dascalul vostru: Hristosul"? Scriptura spune despre Dumnezeu: "Sfant si infricosat este Numele Lui" (Ps. 119,9). Carei fiinte omenesti i se potriveste acest titlu? Cat de putin din intelepciunea si neprihanirea pe care le arata titlul da pe fata omul! Cati dintre cei care isi iau titlul acesta reprezinta gresit Numele si caracterul lui Dumnezeu! Vai, de cate ori ambitia lumeasca, despotismul si pacatele cele mai josnice au fost ascunse sub vesmintele pompoase ale unei slujbe inalte si sfinte! Mantuitorul a spus mai departe: 68:14 "Cel mai mare dintre voi sa fie slujitorul vostru. Oricine se va inalta, va fi smerit, si oricine se va smeri, va fi inaltat." De repetate ori, Hristos ii invatase pe oameni ca adevarata maretie se masoara prin valoarea morala. Dupa aprecierea cerului, maretia de caracter consta din a trai pentru binele semenilor nostri, 68:15 a savarsi fapte de iubire si de mila. Hristos, Imparatul slavei, a fost un slujitor al oamenilor cazuti. 68:16 "Vai de voi, carturari si farisei fatarnici!" a zis Isus. "Pentru ca voi inchideti oamenilor Imparatia cerurilor: nici voi nu intrati in ea, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati sa intre." Rastalmacind Scripturile, preotii si carturarii orbeau mintea acelora care altfel ar fi primit cunoasterea Imparatiei lui Hristos si acea viata launtrica, dumnezeiasca, esentiala pentru adevarata sfintenie. 68:17 "Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi mancati casele vaduvelor, in timp ce, de ochii lumii, faceti rugaciuni lungi; de aceea veti lua o mai mare osanda." Fariseii aveau o mare influenta asupra poporului si o foloseau pentru interesele lor. Ei castigau increderea femeilor vaduve pioase si apoi prezentau lucrurile ca si cand pentru ele era o datorie sa-si consacre averea pentru scopuri religioase. O data ajunsi in stapanirea banilor lor, siretii uneltitori ii foloseau pentru interesul lor. Pentru a-si ascunde necinstea, faceau rugaciuni lungi in fata oamenilor si mare parada de evlavie. Hristos a spus ca aceasta fatarnicie le va aduce o si mai mare condamnare. Aceeasi mustrare cade asupra multora din zilele noastre, care fac mare caz de evlavia lor. Viata le este intinata de egoism si lacomie, dar ei le ascund sub o haina care sa dea o infatisare de curatie si, in felul acesta, pentru un timp, sa insele pe semenii lor. Dar nu pot sa insele pe Dumnezeu. El citeste toate intentiile inimii si va judeca pe fiecare om dupa faptele sale. 68:18 Hristos condamna fara crutare abuzurile, dar avea grija sa nu micsoreze in vreun fel obligatiile ascultatorilor Sai. El mustra egoismul, care storcea si folosea rau darurile vaduvei. Dar, in acelasi timp, lauda pe vaduva care-si aducea darul in tezaurul lui Dumnezeu. Faptul ca cineva abuza de daruri nu putea sa-l lipseasca pe daruitor de binecuvantarea lui Dumnezeu. 68:19 Isus era in curtea unde se aflau lazile tezaurului si-i urmarea pe aceia care veneau sa-si depuna darurile. Multi dintre cei bogati aduceau sume mari, pe care le prezentau ostentativ. Isus privea cu intristare la ei, dar n-a spus nimic despre darurile lor imbelsugate. Deodata, fata Lui s-a luminat cand a vazut o vaduva saraca apropiindu-se cu multa sfiala, temandu-se sa nu fie vazuta. Cand cei bogati si mandri treceau sa-si depuna darurile, ea se tragea cu teama inapoi, ca si cand nu indraznea sa se apropie. Si totusi ea dorea sa faca ceva, cat de putin, pentru lucrarea pe care o iubea. Se uita la darul din mana ei. Era foarte mic in comparatie cu darurile celor din jurul ei, dar era toata avutia ei. 68:20 Gasind un moment potrivit, ea a aruncat repede cei doi banuti in cutie si s-a intors in graba. Dar atunci L-a surprins pe Isus privind-o insistent. 68:21 Mantuitorul i-a chemat pe ucenici la El si i-a indemnat sa ia aminte la saracia vaduvei. Apoi la urechile ei au ajuns cuvintele de lauda: "Adevarat va spun ca aceasta vaduva saraca a dat mai mult decat toti cei ce au aruncat in vistierie". Lacrimi de bucurie i-au umplut ochii cand si-a dat seama ca fapta ei a fost inteleasa si apreciata. Multi ar fi sfatuit-o sa pastreze pentru nevoile ei acei putini bani; dati in mana preotilor iudei bine hraniti, ei s-ar fi pierdut din vedere pe langa multele si costisitoarele daruri aduse in tezaur. Dar Isus i-a inteles motivul. Ea a crezut ca serviciul templului este randuit de Dumnezeu si dorea sa faca tot ce se poate pentru a-l sustine. Ea a facut ce a putut si fapta ei avea sa ramana un monument ridicat pentru a-i pastra amintirea de-a lungul veacurilor si avea sa fie bucuria ei pentru vesnicie. Inima a fost data impreuna cu darul; aprecierea lui nu s-a facut dupa valoarea banutilor, ci dupa iubirea fata de Dumnezeu si interesul pentru lucrarea Lui, care dadusera nastere acestei fapte. 68:22 Isus a spus despre vaduva saraca: "Ea a dat mai mult decat toti ceilalti". Bogatii dadusera din prisosul lor si multi facusera lucrul acesta ca sa fie vazuti si onorati de oameni. Darurile lor mari nu-i lipsisera de confortul si nici chiar de luxul lor; ele nu cerusera nici o jertfa si nu puteau sa ajunga la aceeasi valoare cu banutul vaduvei. 68:23 Motivele sunt cele care dau faptelor noastre adevarata lor fata, pecetluindu-le ca uraciune sau dandu-le o inalta valoare morala. Nu lucrurile mari, pe care le vede fiecare ochi si le preamareste fiecare limba, sunt socotite de Dumnezeu ca fiind cele mai de pret. Datoriile mici, indeplinite cu voie buna, darurile mici, care nu cauta sa atraga privirile si care pentru ochii oamenilor pot parea fara valoare, adesea stau pe cea mai inalta treapta in ochii Sai. O inima plina de iubire si credinta este mai scumpa lui Dumnezeu decat cel mai pretios dar. Vaduva saraca a dat tot ce avea pentru a face putinul pe care l-a facut. S-a lipsit de hrana, ca sa dea cei doi banuti pentru lucrarea pe care o iubea. Si a facut lucrul acesta cu credinta, fiind increzatoare ca Tatal ei ceresc nu va trece cu vederea lipsa ei cea mare. Tocmai spiritul acesta neegoist si credinta ei copilareasca au castigat aprecierea Mantuitorului. 68:24 Printre saraci, sunt multi care doresc sa-si arate recunostinta fata de Dumnezeu pentru harul si adevarul Lui. Ei doresc mult sa ia parte cu fratii lor mai avuti la sustinerea slujirii Sale. Acestia n-ar trebui sa fie respinsi. Dati-le prilej sa depuna banutii lor in banca cerului. Daca sunt dati cu o inima plina de iubire pentru Dumnezeu, acestia, care dupa infatisare sunt un nimic, devin daruri consacrate, jertfe nepretuite, pentru care Dumnezeu Se bucura si pe care le binecuvanteaza. 68:25 Cand Isus a spus despre vaduva: "Ea a dat mai mult decat toti", cuvintele Lui spuneau adevarul nu numai despre motivatia daruirii, dar si despre rezultatele darului. Cei "doi banuti care fac un gologan" au dus in tezaurul lui Dumnezeu sume mult mai mari decat contributiile iudeilor bogati. Influenta acelui mic dar a fost asemenea unui rau, mic la inceput, care s-a largit si s-a adancit cu cat a curs mai mult prin veacuri. El a ajutat pe mii de cai la sustinerea saracilor si la raspandirea Evangheliei. Exemplul ei de jertfire de sine a actionat iar si iar asupra a mii de inimi, in fiecare tara si in fiecare veac, a facut apel si la bogati, si la saraci, si darurile lor au facut sa creasca valoarea darului ei. Binecuvantarea lui Dumnezeu data asupra banutului vaduvei a facut din acesta izvorul unor mari binecuvantari. Tot asa se intampla cu orice dar adus si cu orice fapta indeplinita cu dorinta sincera de a contribui la slava lui Dumnezeu. Ele sunt puse in legatura cu planurile Celui Atotputernic. Nici un om nu le poate masura urmarile spre bine. 68:26 Mantuitorul a mers mai departe cu denuntarea carturarilor si a fariseilor. "Vai de voi, povatuitori orbi, care ziceti: 'Daca jura cineva pe templu, nu este nimic; dar daca jura pe aurul templului, este legat de juramantul lui'. Nebuni si orbi! Care este mai mare: aurul sau templul, care sfinteste aurul? 'Daca jura cineva pe altar, nu este nimic; dar daca jura pe darul de pe altar, este legat de juramantul lui'. Nebuni si orbi! Care este mai mare: darul sau altarul, care sfinteste darul?" Preotii iudei interpretau cerintele lui Dumnezeu dupa masurile lor stramte si mincinoase. Ei se incumetau sa faca deosebiri amanuntite in ce priveste compararea vinovatiei diferitelor pacate, trecand cu usurinta peste unele si tratand altele, poate de mai mica importanta, ca fiind de neiertat. Pentru bani, ei dezlegau pe unii de legamintele lor. Iar pentru sume mari uneori treceau cu vederea faradelegi grozave. In acelasi timp, preotii si conducatorii acestia pronuntau judecati aspre pentru greselile de rand. 68:27 "Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din lege: dreptatea, mila si credinciosia; pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati nefacute." In aceste cuvinte, Domnul Hristos condamna abuzul in cazul unei datorii sfinte. Obligatia in sine El n-a dat-o la o parte. Sistemul zecimii era randuit de Dumnezeu si a fost observat din cele mai vechi timpuri. Avraam, parintele credinciosilor, a platit zecime din tot ce avea. Conducatorii iudeilor recunosteau obligatia platirii zecimii, si lucrul acesta era bun; dar nu-i lasau pe oameni sa lucreze 68:28 dupa convingerile lor in ce priveste indeplinirea acestei datorii. Reguli arbitrare erau puse pentru fiecare caz. Cerintele deveni-sera atat de complicate, incat era cu neputinta ca sa fie implinite. Nimeni nu stia cand si-a facut datoria. Asa cum il daduse Dumnezeu, principiul era drept si rational, dar preotii si rabinii facusera din el o povara obositoare. 68:29 Tot ce porunceste Dumnezeu are o insemnatate. Hristos a recunoscut platirea zecimii ca o datorie; dar El a aratat ca aceasta nu putea sa scuze neglijarea altor obligatii. Fariseii erau foarte scrupulosi in zecimea verdeturilor din gradina, ca de pilda izma, mararul si chimenul; lucrul acesta ii costa putin si le dadea o reputatie de oameni scrupulosi si sfinti. In acelasi timp, restrictiile lor fara rost ii apasau pe oameni si distrugeau respectul fata de principiul sfant, randuit chiar de Dumnezeu. Ei ocupau mintea oamenilor cu amanunte lipsite de importanta si le indepartau atentia de la adevarurile esentiale. Lucrurile mai insemnate ale legii - dreptatea, mila si credinciosia - erau neglijate. "Pe acestea", zicea Hristos, "trebuia sa le faceti, si pe acelea sa nu le lasati nefacute." 68:30 Si alte legi fusesera in acelasi fel rastalmacite de rabini. In indruma-rile date lor prin Moise, era interzis sa se manance ceva necurat. Folosirea carnii de porc si a carnii altor animale era oprita, deoarece putea sa umple sangele de necuratii si sa scurteze viata. Dar fariseii n-au lasat aceste restrictii asa cum le daduse Dumnezeu. Ei cadeau in extreme nejustificate. Intre alte lucruri, li se cerea oamenilor sa strecoare toata apa pe care o foloseau, ca nu cumva sa contina vreo insecta cat de mica dintre acelea clasificate intre animalele necurate. Isus, aratand contrastul dintre aceste pretentii privind lucruri neinsemnate si marimea pacatelor pe care le savarseau, a zis catre farisei: "Povatuitori orbi, care strecurati tantarul si inghititi camila!" 68:31 "Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care pe dinafara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratie." Dupa cum mormantul varuit si frumos impodobit ascundea resturile putrede dinauntru, tot astfel si sfintenia exterioara a preotilor si conducatorilor iudei ascundea nelegiuirea. Isus a continuat: 68:32 "Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi ziditi mormintele proorocilor, impodobiti gropile celor neprihaniti si ziceti: 'Daca am fi trait noi in zilele parintilor nostri, nu ne-am fi unit cu ei la varsarea sangelui proorocilor!' Prin acestea marturisiti despre voi insiva ca sunteti fiii celor ce 68:33 au omorat pe profeti." Ca sa-si arate stima fata de pro-fetii morti, iudeii erau foarte zelosi sa le infrumuseteze mormintele, dar n-au castigat din invataturile lor, nici nu au luat seama la mustrarile lor. 68:34 In zilele lui Hristos, se cultiva un respect superstitios pentru locurile de odihna ale mortilor si sume mari de bani erau risipite pentru impodobirea lor. Inaintea lui Dumnezeu, lucrarile acestea erau o idolatrie. In respectul lor necuvenit pentru cei morti, oamenii aratau ca nu iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice si nici pe semenii lor ca pe ei insisi. Aceeasi idolatrie se vede pe scara intinsa si in zilele noastre. Multi sunt vinovati de neglijarea vaduvelor si a orfanilor, a bolnavilor si a saracilor, pentru a cladi monumentele costisitoare pentru cei morti. Timp, bani si munca sunt din belsug folosite pentru acest scop, in timp ce datoriile pentru cei vii - datorii pe care Hristos le-a poruncit foarte clar - sunt lasate neimplinite. 68:35 Fariseii cladeau mormintele profetilor, le impodobeau gropile si ziceau unul catre altul: "Daca am fi trait noi in zilele parintilor nostri, nu ne-am fi unit cu ei la varsarea sangelui slujitorului lui Dumnezeu". Dar, in acelasi timp, ei planuiau sa ia viata Fiului Sau. Aceasta ar trebui sa fie o invatatura pentru noi. Ar trebui sa ne deschida ochii fata de puterea lui Satana de a insela mintea care se indeparteaza de la lumina adevarului. Multi urmeaza calea fariseilor. Ei cinstesc pe aceia care au murit pentru credinta lor. Se mira de orbirea iudeilor care L-au lepadat pe Hristos. Daca am fi trait noi in zilele Lui, declara ei, cu mare bucurie am fi primit invatatura Lui; nicidecum nu ne-am fi facut partasi la vinovatia acelora care L-au lepadat pe Mantuitorul. Dar atunci cand ascultarea de Dumnezeu cere sacrificiu de sine si umilinta, tocmai persoanele acestea inabusa convingerile lor si refuza sa dea ascultare. In felul acesta, ei manifesta acelasi spirit ca fariseii pe care i-a condamnat Isus. 68:36 Prea putin isi dadeau seama iudeii de raspunderea care le revenea datorita faptului ca L-au lepadat pe Hristos. Din timpul cand cel dintai sange nevinovat a fost varsat, de cand neprihanitul Abel a cazut prin mana lui Cain, s-a repetat aceeasi istorie, cu vinovatie tot mai mare. In fiecare secol, profetii si-au inaltat glasul impotriva pacatelor imparatilor, conducatorilor si poporului, transmitand cuvintele pe care le-a dat Dumnezeu si ascultand de vointa Lui cu pretul vietii. Din generatie in generatie s-a ingramadit o ingrozitoare pedeapsa pentru cei care lepadau lumina si adevarul. Vrajmasii lui Hristos isi atrageau aceasta pedeapsa asupra capului lor. Pacatul preotilor si conducatorilor era mai mare decat al oricarei generatii de mai inainte. Prin lepadarea Mantuitorului, ei se faceau raspunzatori 68:37 de sangele tuturor oamenilor neprihaniti, omorati de la Abel pana la Hristos. Erau gata sa umple cupa nelegiuirii. Si in curand avea sa se reverse peste capetele lor ca o pedeapsa dreapta. Despre lucrul acesta, Isus i-a avertizat: 68:38 "Ca sa vina asupra voastra tot sangele nevinovat care a fost varsat pe pamant, de la sangele neprihanitului Abel pana la sangele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ati omorat intre templu si altar. Adevarat va spun ca toate acestea vor veni peste neamul acesta." 68:39 Carturarii si fariseii care Il ascultau pe Isus stiau ca aceste cuvinte erau adevarate. Ei stiau cum fusese ucis profetul Zaharia. In timp ce cuvintele de avertizare din partea lui Dumnezeu erau pe buzele acestuia, o furie demonica l-a apucat pe regele decazut si, la porunca lui, profetul a fost omorat. Sangele lui a curs pe pietrele din curtea templului si n-a putut fi sters; a ramas acolo pentru a marturisi impotriva Israelului apostaziat. Cata vreme urma sa dureze templul, urma sa fie acolo pata aceea de sange neprihanit, strigand catre Dumnezeu dupa razbunare. Cand Isus S-a referit la aceste pacate ingrozitoare, un tremur de groaza a strabatut prin multime. 68:40 Privind inainte, Isus a declarat ca nepocainta iudeilor si intoleranta lor fata de servii lui Dumnezeu urmau sa fie in viitor la fel ca in trecut. 68:41 "De aceea, iata, va trimit prooroci, intelepti si carturari. Pe unii din ei ii veti omori si rastigni, pe altii ii veti bate in sinagogile voastre si-i veti prigoni din cetate in cetate." Profeti si intelepti plini de credinta si de Duhul Sfant - Stefan, Iacov si multi altii - urmau sa fie condamnati si ucisi. Cu mana ridicata catre cer, invaluit in lumina dumnezeiasca, Hristos a vorbit ca un judecator celor din fata Lui. Glasul Lui, care se auzise de atatea ori plin de bunatate si indemn, s-a auzit acum in mustrare aspra si condamnare. Ascultatorii s-au cutremurat. Impresia facuta de cuvintele si privirea Lui nu avea sa fie stearsa niciodata. 68:42 Indignarea lui Hristos era indreptata impotriva fatarniciei si a pacatelor grosolane, prin care oamenii isi distrugeau sufletul, inselau pe semeni si dezonorau pe Dumnezeu. In rationamentele amagitoare si fatarnice ale preotilor si conducatorilor, El a vazut lucrarea trimisilor lui Satana. Felul in care a denuntat pacatul era puternic si patrunzator, dar El n-a rostit nici un cuvant de razbunare. Avea o manie sfanta impotriva domnului intunericului; dar n-a manifestat deloc iritare sau lipsa de rabdare. Tot astfel si crestinul care traieste in armonie cu Dumnezeu, avand placutele insusiri ale iubirii si milei, va simti o dreapta 68:43 indignare impotriva pacatului, dar nu va fi manat de pasiune sa insulte pe acela pe care-l mustra. Chiar cand intalneste pe cei care, manati de o putere din adanc, sustin minciuna, in Hristos el isi va pastra linistea si stapanirea de sine. 68:44 O mila dumnezeiasca s-a aratat pe fata Fiului lui Dumnezeu cand a aruncat o lunga privire de regret asupra templului si apoi asupra ascultatorilor Lui. Cu vocea inecata de durere si de lacrimi amare, a exclamat: "Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine! De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai, cum isi strange gaina puii sub aripi, si n-ati vrut". Aceasta este lupta dinaintea despartirii. In plangerile lui Isus se revarsa insasi inima lui Dumnezeu. Acesta fusese tainicul ramas-bun al iubirii indelung rabdatoare a Dumnezeirii. 68:45 Fariseii si saducheii amutisera si ei. Isus i-a chemat pe ucenici si S-a pregatit sa paraseasca templul nu ca Unul infrant si silit sa plece din fata adversarilor Lui, ci ca Unul care-Si terminase lucrarea. S-a retras din lupta ca biruitor. 68:46 Margaritarele de adevar care au cazut de pe buzele lui Hristos in ziua aceea plina de evenimente au fost adunate ca o comoara in multe inimi. Din ele, noi ganduri au prins viata, noi aspiratii s-au trezit si o noua istorie a inceput. Dupa rastignirea si invierea lui Hristos, persoanele acestea au pasit in fata si au implinit misiunea pe care le-a incredintat-o Cerul cu o ravna si o intelepciune pe masura maretiei lucrarii. Au adus o solie care a miscat inima oamenilor, spulberand vechile superstitii care atata vreme pipernicisera viata a mii de oameni. In fata marturiei lor, teoriile si filozofiile oamenilor ramaneau ca niste simple povesti. Mari au fost rezultatele cuvintelor Mantuitorului rostite catre multimea aceea uimita si ingrozita din Templul de la Ierusalim. 68:47 Dar Israel, ca natiune, se despartise de Dumnezeu. Ramurile naturale ale maslinului fusesera rupte. Privind pentru ultima data la interiorul templului, Isus a spus cu multa jale: "Iata ca vi se lasa casa pustie, caci va spun ca de acum incolo nu Ma veti mai vedea pana cand veti zice: 'Binecuvantat este Cel ce vine in Numele Domnului'". Pana acum, El daduse templului numele de casa Tatalui Sau, dar acum, cand Fiul lui Dumnezeu trebuia sa plece dintre zidurile lui, prezenta lui Dumnezeu urma sa se retraga pentru totdeauna din templul cladit pentru slava Lui. De aici inainte, ceremoniile lui aveau sa-si piarda orice semnificatie, iar slujbele lui aveau sa ajunga o batjocura. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: