66:40 pietrele imense pentru ziduri si temelie au fost pregatite in totul la cariera; dupa ce au fost duse la locul de zidire, nici o unealta nu trebuia sa le mai atinga; lucratorii trebuiau numai sa le aseze la loc. Pentru a fi folosita la temelie, se adusese o piatra de o marime neobisnuita si de o forma deosebita; dar lucratorii nu puteau sa-i gaseasca loc si nu voiau sa o primeasca. Multa vreme a ramas ca piatra lepadata. Dar cand mesterii au ajuns la zidirea coltului, au cautat o piatra destul de mare si rezistenta si de o forma potrivita, care sa ocupe tocmai locul acela si sa suporte marea povara care urma sa apese asupra ei. Daca faceau o alegere neinteleapta pentru acel loc important, intreaga cladire urma sa fie primejduita. Trebuia sa se gaseasca o piatra in stare sa reziste la influenta soarelui, a gerului si a furtunii. De mai multe ori au incercat diferite pietre, dar, sub apasarea unei imense poveri, s-au sfaramat. Altele nu puteau sa sufere proba schimbarilor rapide din atmosfera. Dar, in cele din urma, atentia le-a fost atrasa de piatra lepadata atata vreme. Fusese expusa la aer, soare si furtuna fara sa arate cea mai slaba fisura. Zidarii au cercetat piatra. Trecuse toate probele, afara de una. Daca putea sa treaca proba presiunii, aveau sa o admita ca piatra unghiulara. Proba s-a facut. Piatra a fost acceptata, dusa la locul destinat si s-a vazut ca era potrivita exact pe locul acela. In viziune profetica, se aratase lui Isaia ca aceasta piatra era un simbol al lui Hristos. El zice: