65:6 Dar vocea linistita a lui Isus a facut sa taca pentru un moment multimea zgomotoasa, atunci cand a declarat iarasi ca nu a venit sa intemeieze o imparatie pamanteasca; El urma sa Se inalte curand la Tatal Sau si acuzatorii Lui nu aveau sa-L mai vada pana la revenirea Sa in slava. Atunci, prea tarziu ca sa mai fie salvati, ei Il vor recunoaste. Hristos a spus aceste cuvinte cu tristete si cu o deosebita putere. Sluj-basii romani au fost redusi la tacere si convinsi. Inima lor, desi straina de influenta divina, era miscata cum nu mai fusese niciodata. Pe fata linistita si solemna a lui Isus ei au citit iubire, bunavointa si o linistita demnitate. Au fost cuprinsi de o simpatie pe care n-o intelegeau. In loc sa-L aresteze pe Isus, erau mai degraba inclinati sa I se inchine. Intorcandu-se catre preoti si conducatori, i-au acuzat ca ei produc tulburarile. Maniosi si infranti, conducatorii s-au indreptat atunci catre oameni cu plangerile lor si au inceput sa se certe intre ei plini de furie.