64:30 as putea sa te parasesc? Cum as putea sa te las prada pieirii? Cum as putea sa te las sa umpli paharul nedreptatii? Un singur suflet este asa de valoros, incat, in comparatie cu el, lumile se afunda fara insemnatate; dar aici urma sa se piarda o intreaga natiune. Cand soarele care se grabea sa apuna avea sa coboare pe cer, ascunzandu-se vederii, ziua de har a Ierusalimului era sfarsita. Cand procesiunea se oprise pe culmea Muntelui Maslinilor, inca nu era prea tarziu ca Ierusalimul sa se pocaiasca. Ingerul harului isi strangea atunci aripile, ca sa coboare de pe tronul de aur si sa dea loc dreptatii si judecatii care se grabea. Dar cuprinzatoarea inima a iubirii lui Hristos inca s-a mai rugat pentru Ierusalimul care luase in ras indurarile Sale, dispretuise avertismentele Sale si era gata sa-si moaie mainile in sangele Sau. Daca Ierusalimul ar fi vrut sa se pocaiasca, inca nu era prea tarziu. In timp ce ultimele raze ale soarelui in apus intarziau asupra templului, turnului si varfului acoperisului, nu se mai gasea oare vreun inger bun care sa-l conduca la iubirea Mantuitorului si sa indeparteze blestemul de la el? Frumoasa si nelegiuita cetate, care omorase cu pietre pe profeti, care lepadase pe Fiul lui Dumnezeu, care se lega singura prin nepocainta ei in lanturile sclaviei - ziua indurarii pentru ea aproape trecuse!