62:1 Cap. 61 - Zacheu
62:2 PE DRUMUL CATRE IERUSALIM, "Isus a intrat in Ierihon si trecea prin cetate". La cativa kilometri de Iordan, la capatul apusean al vaii care se deschidea aici intr-o campie, cetatea trona in mijlocul verdetii tropicale, intr-o revarsare de frumusete. Cu palmierii si gradinile ei bogate, udate de ape curgatoare, scanteia ca un smarald inconjurat de dealurile din piatra de var si vaile pustii ce se aflau intre Ierusalim si cetatea campiei.
62:3 Cu ocazia sarbatorilor, prin Ierihon treceau multe caravane in drum spre Ierusalim. Insasi sosirea lor era totdeauna o sarbatoare, dar acum lumea era preocupata de ceva mult mai important. Se aflase ca Invatatorul galilean, Cel care nu demult il inviase pe Lazar, Se afla si El in multime; si, cu toate ca in ascuns se soptea ca preotii unelteau impotriva Lui, multimea dorea sa-L onoreze.
62:4 Ierihonul era una din cetatile puse deoparte pe vremuri pentru preoti si, in vremea aceasta, multi preoti locuiau acolo. Dar cetatea avea o populatie foarte impestritata. Era un mare centru comercial, se gaseau acolo slujbasi si soldati romani si straini de tot felul, in timp ce adunarea impozitelor si taxelor vamale facea ca in aceasta cetate sa locuiasca multi vamesi.
62:5 "Mai marele vamesilor", Zacheu, era iudeu, dar conationalii sai il urau. Rangul si averea lui erau rasplata pentru o meserie
62:6 pe care ei o dispretuiau si care pentru ei era totuna cu nedreptatea si silnicia. Cu toate acestea, vamesul bogat nu era un om lumesc, cu totul impietrit, cum parea. Sub aparenta de trufie si iubire de lume, se ascundea o inima sensibila la indemnurile dumnezeiesti. Zacheu auzise de Isus. Vestea despre Acela care Se purta cu amabilitate si bunavointa fata de clasele neluate in seama se raspandise in toate partile. In acest mai mare al vamesilor s-a trezit dorinta dupa o viata mai buna. Numai la cativa kilometri de Ierihon, Ioan Botezatorul predicase la Iordan si Zacheu auzise chemarea la pocainta. Invatatura data vamesilor: "Sa nu cereti nimic peste ce v-a fost poruncit sa luati" (Luca 3,13), desi aparent neluata in seama, facuse impresie asupra mintii lui. El cunostea Scripturile si era convins ca faptele lui erau nedrepte. Acum, auzind cuvintele care se spunea ca erau rostite de Marele Invatator, si-a dat seama ca inaintea lui Dumnezeu el era un pacatos. Si cu toate acestea, ceea ce auzise despre Isus i-a aprins nadejdea in inima. Pocainta si schimbarea vietii erau cu putinta si pentru el; nu era vames chiar unul dintre cei mai de incredere ucenici ai noului Invatator? Zacheu a inceput indata sa se conformeze convingerilor care pusesera stapanire asupra lui si sa dea inapoi acelora pe care ii nedreptatise.
62:7 El chiar incepuse sa se intoarca de pe caile lui rele, cand s-a raspandit prin Ierihon vestea ca Isus intra in oras. Zacheu s-a hotarat sa-L vada. A inceput sa-si dea seama cat de amare sunt roadele pacatului si cat de greu este pentru cel care incearca sa se intoarca de pe drumurile sale rele. Sa fii gresit inteles, sa fii intampinat cu suspiciune si neincredere, atunci cand incerci sa-ti indrepti greselile, era greu de suportat. Mai marele vamesilor dorea sa priveasca fata Aceluia ale carui cuvinte adusesera nadejde in inima lui.
62:8 Strazile erau aglomerate si Zacheu, care era mic de statura, nu putea sa vada nimic peste capetele oamenilor. Nimeni nu voia sa-i faca loc; de aceea, bogatul perceptor a fugit inaintea multimii, pana la un loc unde se afla un smochin cu ramurile intinse larg deasupra drumului; bogatul strangator de biruri s-a catarat pana sus si s-a asezat in frunzisul ramurilor, asa ca sa poata privi procesiunea in timp ce trecea pe dedesubt. Multimea se apropie ca sa treaca pe alaturi, iar Zacheu cauta cu ochi nerabdatori sa deosebeasca fata Aceluia pe care dorea sa-L vada.
62:9 Peste larma facuta de preoti si rabini, mai tare ca strigatele de bun-venit ale multimii, dorinta neexprimata a mai marelui vamesilor a vorbit inimii lui Isus. Deodata, un grup se opreste chiar sub smochin, cei care Il inconjoara pe Isus se opresc si ei, iar Cineva, ai carui ochi par sa citeasca in suflet, priveste in sus. Omului catarat in pom aproape
62:10 ca nu-i vine sa creada cand aude cuvintele: "Zachee, da-te jos degraba, caci astazi trebuie sa raman in casa ta".
62:11 Multimea face loc si Zacheu, mergand ca in vis, arata drumul spre casa lui. Dar rabinii priveau cu fete posomorate si murmurau cu dispret si nemultumire: "A intrat in casa unui om pacatos".
62:12 Zacheu a fost coplesit si a ramas mut de uimire, vazand iubirea si bunavointa lui Hristos, care Se plecase spre el, cel atat de nevrednic. Dar acum iubirea si credinciosia fata de Invatatorul sau de curand gasit ii deschid gura. El dorea sa isi marturiseasca public pocainta.
62:13 In fata multimii, "Zacheu a stat inaintea Domnului si I-a zis: 'Iata, Doamne, jumatate din avutia mea o dau saracilor; si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, ii dau inapoi impatrit'.
62:14 Isus i-a zis: 'Astazi a intrat mantuirea in casa aceasta, caci si el este fiul lui Avraam'."
62:15 Cand tanarul bogat se departase de Isus, ucenicii ramasesera uimiti de cuvintele Invatatorului lor: "Cat de anevoie este pentru cei ce se incred in bogatii sa intre in Imparatia lui Dumnezeu!" Ei au zis unii catre altii: "Cine poate atunci sa fie mantuit?" Acum aveau o demonstratie a adevarului din cuvintele lui Hristos: "Ce este cu neputinta la oameni, este cu putinta la Dumnezeu" (Marcu 10,24.26; Luca 18,27). Ei au vazut cum, prin harul lui Dumnezeu, un bogat poate sa intre in Imparatie.
62:16 Inainte sa fi vazut fata lui Hristos, Zacheu incepuse sa faca lucruri care dadeau dovada ca se pocaise cu adevarat. El si-a marturisit pacatul inainte ca oamenii sa-l fi acuzat. El s-a supus influentei Duhului Sfant si a inceput sa implineasca invatatura cuvintelor scrise atat pentru vechiul Israel, cat si pentru noi. Cu multa vreme inainte, Domnul spusese: "Daca fratele tau saraceste si nu mai poate munci langa tine, sa-l sprijini, fie ca strain, fie ca venetic, ca sa traiasca impreuna cu tine. Sa nu iei de la el nici dobanda, nici camata, sa te temi de Dumnezeul tau, si fratele tau sa traiasca impreuna cu tine. Sa nu-i imprumuti banii tai cu dobanda si sa nu-i imprumuti merindele tale pe camata". "Nici unul dintre voi sa nu insele deci pe aproapele lui, si sa te temi de Dumnezeul tau" (Lev. 25,35-37.17). Cuvintele acestea fusesera rostite chiar de Hristos, cand Se gasea in stalpul de nor, si cel dintai raspuns al lui Zacheu la iubirea lui Hristos a fost de a da pe fata mila pentru cei saraci si suferinzi.
62:17 Vamesii facusera o intelegere intre ei, ca sa-i poata insela pe oameni, si se sprijineau unul pe altul in aceste practici frauduloase. Prin silnicia lor, nu faceau altceva decat sa exercite un obicei care ajunsese universal. Chiar preotii si rabinii, care ii dispretuiau, erau vinovati de faptul ca se imbogateau prin fapte necinstite, facute sub masca unei chemari sfinte. Dar, indata ce s-a predat influentei Duhului Sfant, Zacheu a lepadat orice deprindere necinstita.
62:18 Pocainta in care nu se vede schimbare nu este adevarata. Neprihanirea lui Hristos nu este o haina care sa acopere pacatele nemarturisite si neparasite;
62:19 ea este un principiu de viata care transforma caracterul si stapaneste purtarea. Sfintenia este o predare deplina lui Dumnezeu; este o totala supunere a inimii si vietii fata de principiile cerului.
62:20 Crestinul, in toate preocuparile vietii lui, trebuie sa prezinte lumii modul in care Domnul nostru ar conduce afacerile. In orice tranzactie, crestinul trebuie sa arate faptul ca Dumnezeu este Invatatorul lui. "Sfintit Domnului" trebuie sa fie scris pe agenda de lucru si pe registrul de contabilitate, pe contracte, recipise si pe polite. Cei care pretind ca sunt urmasi ai lui Hristos si care totusi se poarta necinstit dau o marturie falsa despre caracterul unui Dumnezeu drept si indurator. Fiecare suflet pocait ca Zacheu va dovedi ca Hristos a patruns in suflet, daca va da la o parte deprinderile necinstite, care i-au caracterizat viata. Asemenea mai marelui vamesilor, el isi va dovedi sinceritatea dand inapoi cele luate. Domnul zice: "Daca cel rau da inapoi zalogul, intoarce ce a rapit, urmeaza invataturile care dau viata, si nu savarseste nici o nelegiuire... toate pacatele pe care le-a savarsit se vor uita... va trai negresit" (Ezech. 33,15.16).
62:21 Daca am pagubit pe cineva prin afaceri necinstite, daca i-am inselat buna-credinta sau daca am furat ceva, chiar daca lucrul s-a facut fara a iesi din granitele legii, trebuie sa marturisim nedreptatea si sa dam inapoi atat cat ne sta in putere. E drept sa dam inapoi nu numai ceea ce am luat, ci si ceea ce s-ar fi putut aduna, daca ar fi fost bine si intelept folosit in tot timpul cat a fost in stapanirea noastra.
62:22 Mantuitorul i-a spus lui Zacheu: "Astazi a intrat mantuirea in casa aceasta". Nu numai Zacheu a fost binecuvantat, ci si toata casa lui impreuna cu el. Hristos a mers cu el acasa, ca sa-i dea invatatura din adevar si sa-i invete pe cei din casa lui lucrurile privitoare la Imparatie. Ei fusesera scosi din sinagogi datorita dispretului rabinilor si al preotilor; dar acum casa lor era cea mai favorizata din tot Ierihonul. Ei s-au adunat cu totii in jurul Invatatorului divin si au ascultat cuvintele vietii.
62:23 Atunci cand Hristos e primit ca Mantuitor personal, omul ajunge sa cunoasca mantuirea. Zacheu nu L-a primit pe Isus numai ca pe un oaspete trecator in casa sa, ci ca pe Cineva care ramane in templul sufletului. Carturarii si fariseii il acuzau ca este pacatos, ei murmurau impotriva lui Hristos ca i-a fost oaspete, dar Domnul l-a recunoscut ca fiu al lui Avraam. Fiindca "fii ai lui Avraam sunt acei ce au credinta" (Gal. 3,7).