59:16 "Dupa aceste vorbe le-a zis: 'Lazar, prietenul nostru, doarme; dar Ma duc sa-l trezesc din somn'." "Lazar, prietenul nostru, doarme." Cat de miscatoare sunt cuvintele acestea! Ce pline de simpatie! Cu gandul la Ierusalim, ucenicii aproape uitasera de familia indurerata din Betania. Dar Hristos nu uitase. Ucenicii s-au simtit mustrati. Fusesera dezamagiti pentru ca Hristos nu raspunsese mai grabnic la instiintare. Fusesera ispititi sa creada ca El n-avea acea calduroasa iubire pentru Lazar si surorile lui cum crezusera ei, caci altfel S-ar fi grabit sa mearga cu cel care adusese vestea. Dar cuvintele: "Lazar, prietenul nostru, doarme" au trezit in mintea lor sentimente mai bune. Erau convinsi ca Hristos nu-i uitase pe prietenii Lui in suferinta.