58:1 Cap. 57 - "Iti mai lipseste un lucru"
58:2 "TOCMAI CAND ERA GATA sa porneasca la drum, a alergat la El un om, care a ingenuncheat in fata Lui si L-a intrebat: 'Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?'"
58:3 Tanarul care pusese aceasta intrebare era un conducator. Avea multe avutii si detinea o pozitie de raspundere. El vazuse iubirea manifestata de Hristos fata de copiii adusi la El, vazuse cat de duios ii primise, cum ii luase in brate si inima lui se aprinse de iubire pentru Mantuitorul. El simtea dorinta de a fi ucenicul Lui. Fusese miscat atat de adanc, incat, atunci cand Isus era gata sa porneasca la drum, a alergat la El si, ingenunchind la picioarele Lui, a pus, cu sinceritate si staruinta, intrebarea aceasta atat de insemnata pentru sufletul sau si pentru sufletul oricarei fiinte omenesti: "Bunule Invatator, ce trebuie sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?"
58:4 "Pentru ce Ma numesti bun?" i-a zis Hristos. "Nimeni nu este bun decat Unul singur: Dumnezeu." Isus dorea sa incerce sinceritatea tanarului si sa afle de la el in ce chip Il socotea bun. Isi dadea el seama ca Acela cu care vorbea era Fiul lui Dumnezeu? Care era adevaratul sentiment al inimii lui?
58:5 Conducatorul acesta punea foarte mare pret pe propria neprihanire. El nu se gandea ca intr-adevar i-ar lipsi ceva, dar tot nu era pe deplin multumit. El simtea ca mai lipseste ceva. Nu s-ar fi putut ca Isus sa-l binecuvanteze si pe el cum ii binecuvantase pe copii si sa satisfaca lipsa din sufletul sau?
58:6 Ca raspuns la aceasta intrebare, Isus i-a spus ca, daca doreste sa aiba viata vesnica, trebuie sa asculte de poruncile lui Dumnezeu. Si El a citat cateva din poruncile care aratau omului datoria fata de
58:7 semenii lui. Raspunsul conducatorului a fost hotarat: "Toate aceste lucruri le-am pazit cu grija din tineretea mea; ce-mi mai lipseste?"
58:8 Hristos a privit fata tanarului, parca citindu-i viata si cercetandu-i caracterul. L-a iubit si a dorit sa-i dea pacea, harul si bucuria care puteau sa-i schimbe cu totul caracterul. "Iti lipseste un lucru", a zis El; "du-te de vinde tot ce ai, da la saraci si vei avea o comoara in cer. Apoi vino, ia-ti crucea si urmeaza-Ma."
58:9 Hristos era atras catre acest tanar. El stia ca este sincer in afirmatia lui: "Toate aceste lucruri le-am pazit cu grija din tineretea mea". Mantuitorul dorea sa-i ofere acea putere de discernamant care sa-l faca in stare sa-si vada nevoia de consacrare a inimii si de bunatate crestina. Dorea mult sa vada in el o inima umila si zdrobita, constienta ca iubirea cea mai mare I se cuvine lui Dumnezeu, sa-l vada ascunzandu-si lipsa in desavarsirea lui Hristos.
58:10 Isus a vazut in acest tanar conducator, daca devenea conlucrator cu El in lucrarea de mantuire, exact ajutorul de care avea nevoie. Daca s-ar fi asezat sub calauzirea lui Hristos, ar fi devenit o putere spre bine. Intr-o mare masura, conducatorul ar fi putut sa-L reprezinte pe Hristos; deoarece avea insusiri care, daca s-ar fi unit cu Mantuitorul, l-ar fi facut in stare sa devina o forta divina intre oameni. Privind la caracterul lui, Hristos l-a iubit. In inima conducatorului, s-a trezit iubirea pentru Hristos, caci iubirea da nastere la iubire. Isus dorea sa-l vada un impreuna-lucrator cu El. El dorea sa-l faca sa-I semene, o oglinda care sa reflecte chipul lui Dumnezeu. El dorea sa dezvolte partea buna a caracterului acestui om si s-o sfinteasca pentru servirea Domnului. Daca s-ar fi predat lui Hristos, tanarul conducator ar fi crescut in atmosfera prezentei Sale. Daca ar fi ales partea aceasta, cat de deosebit ar fi fost viitorul lui!
58:11 "Un lucru iti lipseste", a zis Isus. "Daca vrei sa fii desavarsit, du-te de vinde tot ce ai, da la saraci, si vei avea o comoara in cer. Apoi vino si urmeaza-Ma." Hristos a citit in inima fruntasului. Numai un lucru ii lipsea, dar acesta era un principiu vital. El avea nevoie de iubirea lui Dumnezeu in suflet. Daca golul acesta nu era umplut, era fatal pentru el; intreaga lui fiinta avea sa se schimbe in rau. Prin ingaduinta, egoismul s-ar fi intarit. Dar, ca sa primeasca iubirea lui Dumnezeu, trebuia sa renunte la iubirea de sine.
58:12 Hristos l-a pus la incercare pe acest om. L-a invitat sa aleaga intre slava pamanteasca si comorile ceresti. Comoara cereasca ii era asigurata, daca Il urma pe Hristos. Dar eul trebuia infrant; vointa sa trebuia pusa sub conducerea lui Hristos. Insasi sfintenia lui Dumnezeu ii era
58:13 oferita tanarului conducator. El avea privilegiul sa devina un fiu al lui Dumnezeu si impreuna-mostenitor cu Hristos la comoara cereasca. Dar trebuia sa-si ia crucea si sa-L urmeze pe Mantuitorul pe cararea lepadarii de sine.
58:14 Cuvintele lui Hristos erau echivalente cu aceasta invitatie: "Alegeti astazi cui vreti sa slujiti" (Iosua 24,15). Alegerea era lasata pe seama lui. Isus dorea cu ardoare convertirea lui. El ii aratase punctul slab din caracter si cu profund interes urmarea problema, in timp ce tanarul gandea asupra problemei. Daca se hotara sa-L urmeze pe Hristos, trebuia sa asculte in totul de cuvintele Lui. Trebuia sa paraseasca planurile sale ambitioase. Cu cata nerabdare, cu cata ingrijorare privea Mantuitorul la tanar, nadajduind ca va da curs invitatiei Duhului lui Dumnezeu.
58:15 Hristos aratase singurele conditii care-l puteau aseza pe fruntas in situatia de a-si desavarsi un caracter crestin. Cuvintele Lui erau pline de intelepciune, desi pareau severe si pretentioase. Singura nadejde de scapare pentru fruntas era sa le primeasca si sa le asculte. Pozitia lui inalta si averile lui aveau o subtila influenta spre rau asupra caracterului sau. Daca se lega de ele, acestea urmau sa-L indeparteze pe Dumnezeu din inima lui. Retinand mai mult sau mai putin din ale lui Dumnezeu, insemna sa retina ceea ce i-ar fi slabit forta morala si puterea de lucru; caci daca sunt cultivate lucrurile acestei lumi, oricat sunt de nesigure si fara valoare, vor ajunge sa absoarba sufletul cu totul.
58:16 Fruntasul a inteles repede tot ce cuprindeau cuvintele lui Hristos si s-a intristat. Daca si-ar fi dat seama de valoarea darului oferit, in graba s-ar fi numarat printre cei care-L urmau pe Hristos. El era un membru al onoratului consiliu al iudeilor si Satana il ispitea cu posibilitati atragatoare pentru viitor. El dorea comoara cereasca, dar in acelasi timp dorea si avantajele trecatoare, pe care le putea aduce bogatia. Ii parea rau ca exista asemenea situatii; dorea viata vesnica, dar nu era dispus la sacrificiu. Pretul vietii vesnice i se parea prea mare si a plecat plin de intristare, "deoarece avea multe bogatii".
58:17 Pretentia lui ca pazise Legea lui Dumnezeu era o amagire. El dovedise ca avutiile erau idolul lui. El nu putea sa tina poruncile lui Dumnezeu, cata vreme lumea avea locul cel dintai in inima lui. Iubea mai mult darurile lui Dumnezeu decat pe Datator. Hristos ii daruise tanarului comuniunea cu Sine. "Urmeaza-Ma", a spus El. Dar Mantuitorul nu valora pentru el atat cat valora numele pe care il avea intre oameni sau avutiile lui. Sa renunte la comoara pamanteasca, vizibila, pentru comoara cereasca, nevazuta, era un risc prea mare. El a refuzat darul vietii vesnice si a plecat; de aici inainte, lumea avea sa puna cu totul stapanire pe el.
58:18 Mii de oameni trec prin aceleasi experiente, avand de ales intre Hristos si lume; si multi aleg lumea. Asemenea tanarului fruntas, ei se indeparteaza de Mantuitorul, zicand in inima lor: "Nu vreau ca Omul acesta sa-mi fie conducator".
58:19 Purtarea lui Hristos fata de acest tanar este o pilda pentru noi. Dumnezeu ne-a dat o regula de purtare, pe care trebuie s-o urmeze fiecare slujitor al Lui. Este vorba de ascultarea de Legea Sa si nu numai de o ascultare legalista, ci de o ascultare care patrunde in viata si este ilustrata in caracter. Dumnezeu a prezentat caracterul Sau ca model pentru toti cei care vor sa devina supusi ai Imparatiei Sale. Numai cei care vor deveni conlucratori cu Hristos, numai cei care vor zice: "Doamne, tot ce am si tot ce sunt este al Tau", numai aceia vor fi recunoscuti ca fii si fiice ale lui Dumnezeu. Toti trebuie sa-si dea seama ce inseamna a dori cerul si totusi sa renunte la el din cauza conditiilor puse. Ganditi-va ce inseamna a zice "nu" lui Hristos. Fruntasul a zis: "Nu, nu pot sa-Ti dau totul". Spunem si noi la fel? Mantuitorul Se ofera sa imparta cu noi lucrarea pe care Dumnezeu ne-a dat-o sa o facem. El ne pune la dispozitie toate mijloacele date noua de Dumnezeu, pentru a duce mai departe lucrarea Sa in lume. Numai in felul acesta ne putem mantui.
58:20 Fruntasului ii fusesera incredintate mari averi, pentru ca el sa se dovedeasca un ispravnic credincios; el trebuia sa foloseasca aceste bunuri pentru binecuvantarea celor in nevoie. Tot astfel si azi Dumnezeu incredinteaza oamenilor mijloace, talente si ocazii, ca ei sa poata fi slujitorii Sai pentru ajutorarea celor saraci si suferinzi. Acela care foloseste darurile incredintate asa cum intentioneaza Dumnezeu devine un conlucrator cu Mantuitorul. El castiga suflete la Hristos, deoarece este un reprezentant al caracterului Sau.
58:21 Acelora care, asemenea tanarului conducator, sunt in posturi de incredere si au averi mari, li se va parea poate un sacrificiu prea mare sa paraseasca totul pentru a-L urma pe Hristos. Dar aceasta este regula de purtare pentru toti cei care doresc sa devina ucenici ai Sai. Nu se primeste nimic altceva decat ascultarea. Predarea de sine este miezul invataturilor lui Hristos. Adesea, ni se pare ca ne este impusa intr-un limbaj care pare poruncitor, pentru ca nu exista alta cale de a-l salva pe om, decat de a indeparta lucrurile care, daca ar fi cultivate, ar duce la degradarea intregii fiinte.
58:22 Cand urmasii lui Hristos inapoiaza Domnului ce este al Lui, ei aduna o comoara care li se va da cand vor auzi cuvintele: "Bine, rob bun si credincios... intra in bucuria stapanului tau". "Care pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu" (Matei 25,23; Evrei 12,2). Bucuria de a vedea oameni mantuiti, salvati pentru vesnicie, este rasplata tuturor acelora care pasesc pe urmele Aceluia care a zis: "Urmeaza-Ma".