56:7 Cand au studiat profetiile care marturiseau despre Hristos, ucenicii au intrat in legatura cu Dumnezeirea si au invatat de la Acela care Se inaltase la cer, pentru a incheia lucrarea pe care o incepuse pe pamant. Au recunoscut faptul ca in El era o stiinta pe care nici o fiinta omeneasca, lipsita de ajutorul dumnezeiesc, nu o putea intelege. Ei aveau nevoie de ajutorul Aceluia despre care profetizasera regi, profeti si oameni neprihaniti. Cu uimire au citit si recitit descrierile profetice ale caracterului si lucrarii Sale. Cat de neclare fusesera pentru ei scrierile profetice! Cat de greoi fusesera in a primi marile adevaruri care marturiseau despre Hristos! Privindu-L in umilinta Lui, cand a umblat printre oameni, ei nu intelesesera taina intruparii Sale, caracterul dublu al naturii Sale. Parca fusesera legati la ochi, ca sa nu poata sa recunoasca pe deplin dumnezeirea in corpul omenesc. Dar, dupa ce au fost iluminati de Duhul Sfant, cum ar mai fi dorit sa-L vada iarasi si sa se aseze la picioarele Lui! Cum ar fi dorit sa vina la El, ca sa le explice pasajele din Scriptura pe care ei nu le intelegeau! Cat de atenti ar fi ascultat cuvintele Lui! Ce a vrut sa spuna Isus cand a zis: "Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta" (Ioan 16,12)? Cat ar fi dorit sa le stie pe toate! Le parea rau ca avusesera o credinta atat de