55:19 Un samaritean, fiind in calatorie, ajunge la locul in care era suferindul si, cand l-a vazut, i s-a facut mila de el. Nu s-a mai intrebat daca strainul era iudeu sau dintre neamuri. Daca cel cazut era iudeu, samariteanul stia bine ca, daca situatia ar fi fost inversa, omul l-ar fi scuipat in fata si ar fi trecut dispretuitor pe alaturi. Dar el n-a ezitat din cauza aceasta. Nu s-a gandit nici la faptul ca el insusi putea sa fie in primejdie, daca intarzia in locul acela. Ii era de ajuns ca avea in fata o fiinta omeneasca aflata in nevoie si suferinta. Si-a scos haina, ca sa-l acopere. Uleiul si vinul luate pentru propria calatorie le-a folosit ca sa aline suferinta si sa intareasca pe cel ranit. L-a asezat apoi pe asinul lui si a pornit incet, cu pas domol, asa incat strainul sa nu fie miscat si sa sufere mai mult. L-a dus la un han si a avut toata noaptea grija de el, supraveghindu-l cu multa atentie. Dimineata, intrucat strainul se mai intremase, samariteanul s-a hotarat sa mearga mai departe, pe drumul sau. Dar, inainte de a face lucrul acesta, l-a dat in grija hangiului, a platit totul si a mai lasat si o suma de rezerva pentru strain; si, nefiind multumit numai cu atat, a luat masuri si pentru alte nevoi, spunand gazdei: "Ai grija de el si orice vei mai cheltui, iti voi da inapoi la intoarcere".