53:1 Cap. 52 - Pastorul divin
53:2 "EU SUNT PASTORUL CEL BUN. Pastorul cel bun isi da viata pentru oi." "Eu sunt Pastorul cel bun. Eu imi cunosc oile Mele, si ele Ma cunosc pe Mine, asa cum Ma cunoaste pe Mine Tatal si cum cunosc Eu pe Tatal; si Eu Imi dau viata pentru oile Mele."
53:3 Isus a gasit iarasi calea de a ajunge la mintea ascultatorilor Sai, folosind exemple care le erau cunoscute. El Se prezentase ca fiind lumina, izvorul vietii si al bucuriei pentru natura si pentru oameni. Acum, intr-un frumos tablou pastoral, ilustreaza legatura Sa cu cei care cred in El. Nici un tablou nu era mai cunoscut pentru ascultatorii Sai decat acesta si cuvintele lui Hristos i-au legat pentru totdeauna de Sine. De acum inainte, niciodata ucenicii nu puteau sa vada pastorii pascandu-si turmele fara sa-si aminteasca de invatatura Mantuitorului. Ei urmau sa-L vada pe Hristos in fiecare pastor credincios. Iar ei aveau sa se vada in fiecare oaie neajutorata si slaba.
53:4 Imaginea aceasta fusese folosita de profetul Isaia, care o aplicase la misiunea lui Mesia, in cuvintele de mangaiere: "Suie-te pe un munte inalt, ca sa vestesti Sionului vestea cea buna; inalta-ti glasul, nu te teme, si spune cetatilor lui Iuda: 'Iata Dumnezeul vostru!... El Isi va paste turma ca un pastor, va lua mieii in brate, ii va duce la sanul Lui'" (Is. 40,9-11). David cantase: "Domnul este Pastorul meu;
53:5 nu voi duce lipsa de nimic" (Ps. 23,1). Iar Duhul Sfant declarase prin Ezechiel: "Voi pune peste ele un singur Pastor care le va paste", "voi cauta pe cea pierduta, voi aduce inapoi pe cea ratacita", "voi lega pe cea ranita si voi intari pe cea slaba". "Voi incheia cu ele legamant de pace." "Nu vor mai fi de jaf intre neamuri... ci vor locui in liniste, si nu le va mai tulbura nimeni" (Ezech. 34,23.16.25.28).
53:6 Hristos a aplicat aceste profetii la Sine si a aratat contrastul dintre caracterul Sau si cel al conducatorilor lui Israel. Fariseii tocmai izgonisera o oaie din turma, deoarece indraznea sa dea marturie despre puterea lui Hristos. Ei taiasera un suflet, pe care adevaratul Pastor il atragea la Sine. Prin aceasta, ei aratau ca nu cunosc lucrarea care le fusese incredintata si ca sunt nevrednici de increderea care li se acordase ca pastori ai turmei. Isus le-a prezentat contrastul dintre ei si Pastorul cel bun si a aratat catre Sine ca fiind adevaratul pazitor al turmei Domnului. Inainte de a face aceasta insa, El le-a vorbit despre Sine folosind o alta ilustratie.
53:7 El a zis: "Cine nu intra pe usa in staulul oilor, ci sare pe alta parte, este un hot si un talhar. Dar cine intra pe usa este pastorul oilor". Fariseii n-au inteles ca aceste cuvinte erau rostite impotriva lor. In timp ce se intrebau in inima lor cu privire la intelesul lor, Isus le-a spus pe fata: "Eu sunt Usa. Daca intra cineva prin Mine, va fi mantuit; va intra si va iesi si va gasi pasune. Hotul nu vine decat sa fure, sa injunghie si sa prapadeasca. Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s-o aiba din belsug."
53:8 Hristos este usa de la staulul lui Dumnezeu. Prin usa aceasta au intrat toti copiii Sai, din cele mai vechi timpuri. In Isus, asa cum este aratat in ceremonii, cum este prefigurat in simboluri, cum este prezentat in descoperirea profetilor, cum este dezvaluit in invataturile date ucenicilor si in minunile savarsite in favoarea fiilor oamenilor, ei L-au vazut pe "Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii" (Ioan 1,29) si prin El au fost adusi in staulul harului Sau. Multi au venit prezentand alte tinte in care sa creada lumea: s-au inventat ceremonii si sisteme prin care oamenii spera sa primeasca indreptatire si pace de la Dumnezeu si, in felul acesta, sa intre in staulul Sau. Dar unica poarta este Hristos; toti cei care au introdus ceva care sa-I ia locul
53:9 lui Isus, care au cautat sa patrunda in staul pe vreo alta cale, sunt hoti si talhari.
53:10 Fariseii nu intrasera pe usa. Ei sarisera in staul pe alta parte decat prin Hristos si nu indeplineau lucrarea adevaratului pastor. Preotii si conducatorii, carturarii si fariseii prapadeau pasunile si murdareau izvoarele apelor vietii. Cu credinciosie, Cuvantul inspiratiei ii descrie pe acesti pastori mincinosi astfel: "Nu intariti pe cele slabe, nu vindecati pe cea bolnava, nu legati pe cea ranita; n-aduceti inapoi pe cea ratacita... ci le stapaniti cu asuprire si cu asprime" (Ezech. 34,4).
53:11 In toate timpurile, filozofii si invatatorii au prezentat lumii teorii prin care sa multumeasca nevoile sufletului omenesc. Fiecare natiune pagana si-a avut marii ei invatatori si sistemele sale religioase, care ofereau alte mijloace de mantuire decat Hristos, indepartand ochii oamenilor de la fata Tatalui si umplandu-le inimile cu teama fata de Acela care le daduse numai binecuvantari. Tendinta lucrarii lor este de a jefui pe Dumnezeu de ce este al Sau, atat prin creatiune, cat si prin rascumparare. Acesti invatatori mincinosi il jefuiesc si pe om. Milioane de fiinte omenesti sunt incovoiate sub lanturile unor religii false, in sclavia temerii sau a unei indiferente totale, trudind asemenea vitelor de povara, jefuiti de nadejde, de bucurie sau de aspiratie aici si avand o teama disperata de cele viitoare. Numai Evanghelia harului lui Dumnezeu poate inalta sufletul. Contemplarea iubirii lui Dumnezeu, manifestata prin Fiul Sau, va misca inima si va trezi puterile mintii, asa cum nimic altceva nu o poate face. Hristos a venit ca sa poata crea din nou chipul lui Dumnezeu in om si oricine ii indeparteaza pe oameni de la Hristos ii indeparteaza de la izvorul adevaratei dezvoltari, ii jefuieste de nadejdea, scopul si slava vietii. Cel ce face asa este un hot si un talhar.
53:12 "Cine intra pe usa este pastorul oilor." Hristos este si Pastorul, si Usa. El intra prin Sine Insusi. Prin jertfa Sa, El devine pastorul oilor. "Portarul ii deschide, si oile aud glasul lui, el isi cheama oile pe nume, si le scoate afara din staul. Dupa ce si-a scos toate oile, merge inaintea lor; si oile merg dupa el pentru ca ii cunosc glasul."
53:13 Oaia este una dintre cele mai timide si mai neajutorate fapturi, si in Orient, grija pastorului pentru turma este neobosita si neincetata.
53:14 Si pe vremuri, ca si acum, era putina siguranta in afara oraselor intarite cu ziduri. Talharii din triburile ratacitoare sau fiarele de prada, din ascunzatorile lor din stanci, stateau la panda sa pradeze turmele. Pastorul veghea asupra turmei lui, stiind ca aceasta slujba ar putea sa-l coste chiar viata. Iacov, care pazise turmele lui Laban in pasunile din Haran, descriind munca sa neobosita, zicea: "Ziua ma topeam de caldura, iar noaptea ma prapadeam de frig, si-mi fugea somnul de pe ochi" (Gen. 31,40). Si tanarul David, pe cand pazea oile tatalui sau, a avut de infruntat singur leul si ursul si a scapat din gura lor mielul furat.
53:15 In timp ce pastorul isi conduce turma peste inaltimile stancoase, prin paduri si prin rape salbatice, catre locurile de pasunat de pe malul raului, in timp ce le supravegheaza in munti in noaptea singuratica, ferindu-le de talhari si ingrijindu-le cu duiosie pe cele bolnave si slabe, viata lui ajunge sa fie una cu a lor. Un atasament puternic si plin de duiosie il leaga de obiectele grijii lui. Oricat de mare ar fi turma, pastorul cunoaste fiecare oaie. Fiecare are numele ei si raspunde la acest nume, cand pastorul o cheama.
53:16 Dupa cum un pastor pamantesc isi cunoaste oile, tot astfel Pastorul divin Isi cunoaste turma raspandita in toata lumea. "Voi sunteti oile Mele, oile pasunii Mele, si Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu." Isus zice: "Te chem pe nume; esti al Meu". "Te-am sapat pe palmele Mele" (Ezech. 34,31; Is. 43,1; 49,16).
53:17 Isus ne cunoaste pe fiecare in parte si are mila de slabiciunile noastre. Ne cunoaste pe toti pe nume. Cunoaste chiar casa in care locuim si pe fiecare dintre cei ce o ocupa. Adeseori, El a dat indrumari servilor Sai sa mearga pe o anumita strada, intr-o anumita cetate, la o anumita casa, pentru a gasi acolo pe una din oile Sale.
53:18 Fiecare suflet este atat de bine cunoscut de Isus, ca si cand ar fi singurul pentru care a murit Mantuitorul. Durerea fiecaruia Ii misca inima. Strigatul de ajutor ajunge la urechile Lui. El a venit pentru a-i atrage pe toti oamenii la Sine. El le zice: "Urmati-Ma", iar Duhul Sau lucreaza asupra inimii lor, pentru a-i atrage sa vina la El. Multi nu se lasa atrasi. Isus stie cine sunt acestia. El stie de asemenea si cine primeste cu voie buna chemarea Sa si este gata sa vina sub supravegherea Sa de pastor. El zice: "Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine". El are grija de fiecare in parte, ca si cum n-ar mai fi alta pe fata pamantului.
53:19 "El Isi cheama oile pe nume si le scoate afara din staul... si oile merg dupa El, pentru ca Ii cunosc glasul." Pastorul oriental nu sileste oile la drum. El nu foloseste forta sau frica, ci, mergand inainte, le cheama. Ele ii cunosc glasul si asculta de chemarea lui. Tot astfel face si Mantuitorul ca Pastor cu oile Sale. Scriptura zice: "Ai povatuit pe poporul Tau ca pe turma, prin mana lui Moise si Aaron". Prin proorocul, Isus declara: "Te iubesc cu o iubire vesnica; de aceea iti pastrez bunatatea Mea". Nu constrange pe nimeni sa-L urmeze. El zice: "I-am tras cu legaturi omenesti, cu funii de dragoste" (Ps. 77,20; Ier. 31,3; Osea 11,4).
53:20 Nu teama de pedeapsa sau nadejdea rasplatirii vesnice ii face pe ucenicii lui Hristos sa-L urmeze. Ei privesc iubirea neintrecuta a lui Hristos, descoperita in timpul vietii Sale pe pamant, de la staulul din Betleem pana la crucea de pe Golgota, si privirea Lui atrage, linisteste si supune sufletul. In inima celor ce privesc se aprinde iubirea. Ei aud glasul Lui si-L urmeaza.
53:21 Dupa cum pastorul merge inaintea oilor, dand mai intai el piept cu greutatile drumului, tot astfel procedeaza si Isus cu poporul Sau. "Dupa ce Si-a scos toate oile, merge inaintea lor." Calea catre cer este sfintita de urmele pasilor Mantuitorului. Cararea poate fi prapastioasa si aspra, dar Isus a mers pe calea aceasta; picioarele Sale au calcat si indoit spinii, pentru a face calea mai usoara pentru noi. Orice povara pe care suntem chemati sa o purtam a fost purtata mai inainte de El.
53:22 Cu toate ca S-a suit la Tatal, sta in prezenta Sa si este partas la tronul universului, Isus n-a pierdut nimic din natura Sa miloasa. Astfel, aceeasi inima duioasa si iubitoare este deschisa pentru toate necazurile lumii. Mana care a fost strapunsa este astazi intinsa pentru a binecuvanta si mai imbelsugat pe poporul Sau din lume. "In veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea."
53:23 Sufletul care s-a predat lui Hristos este mai de pret in ochii Lui decat lumea intreaga. Mantuitorul ar fi trecut prin agonia Calvarului, chiar daca prin aceasta n-ar fi fost mantuit decat un singur om. El nu va parasi niciodata pe nici unul dintre cei pentru care a murit. El ii va pastra prin puterea Sa pe toti, afara de cazul ca urmasii Sai aleg sa-L paraseasca.
53:24 In toate incercarile noastre, avem un ajutor care nu lipseste niciodata. El nu ne lasa sa luptam singuri cu ispita, sa ne batem cu raul si sa fim in cele din urma zdrobiti sub poveri si intristare. Cu toate ca acum este ascuns de privirea muritorilor, urechea credintei poate auzi glasul Lui, zicand: "Nu te teme; caci Eu sunt cu tine". "Eu sunt cel viu. Am fost mort si iata ca sunt viu in vecii vecilor." (Apoc. 1,18). Am suferit intristarile tale, am trecut prin luptele tale, am dat piept cu ispitele tale. Cunosc lacrimile tale; si Eu am plans. Cunosc chiar si durerile prea adanci pentru a fi rostite la urechea unui om. Sa nu crezi ca esti singur si parasit. Desi suferinta ta nu misca nici o coarda sensibila in vreo inima de pe pamant, priveste la Mine si vei trai. "Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile; dar dragostea Mea nu se va muta de la tine si legamantul Meu de pace nu se va clatina, zice Domnul care are mila de tine" (Is. 54,10).
53:25 Oricat de mult si-ar iubi un pastor oile, el isi iubeste mai mult fiii si fiicele. Isus nu este numai Pastorul nostru. El ne este si "Parinte vesnic". Si El zice: "Eu Imi cunosc oile Mele, si ele Ma cunosc pe Mine, asa cum Ma cunoaste pe Mine Tatal, si cum cunosc Eu pe Tatal" (Ioan 10,14.15). Ce sublima declaratie! Singurul Fiu, Acela care este la sanul Tatalui, Acela despre care Dumnezeu a declarat ca este "Omul care Imi este tovaras!" (Zah. 13,7), aceasta legatura care exista intre El si vesnicul Dumnezeu este luata ca model, pentru a arata relatia dintre Hristos si copiii Sai de pe pamant!
53:26 Isus ne iubeste pentru ca noi suntem darul Tatalui Sau si rasplatirea lucrarii Sale. El ne iubeste ca pe copiii Sai. Cititorule, El te iubeste. Cerul insusi nu poate da nimic mai mult, nimic mai bun. De aceea, ai incredere!
53:27 Isus S-a gandit la toti aceia de pe intreg pamantul care au fost dusi in ratacire de pastorii mincinosi. Aceia pe care El dorea sa-i adune "ca pe oi ale pasunii Sale" erau imprastiati printre lupi, si El a zis: "Mai am si alte oi, care nu sunt din staulul acesta; si pe acelea trebuie sa le aduc, si ele vor asculta de glasul Meu, si va fi o turma si un pastor" (Ioan 10,16).
53:28 "Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata ca iarasi sa o iau." Adica: Tatal Meu v-a iubit asa de mult, incat
53:29 si pe Mine Ma iubeste mai mult pentru ca-Mi dau viata pentru rascumpararea voastra. Pentru ca am devenit inlocuitorul si garantul vostru, prin jertfa vietii Mele, pentru ca am platit datoriile voastre si am purtat vina voastra, Eu devin mai scump pentru Tatal.
53:30 "Imi dau viata, ca iarasi sa o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau si am putere s-o iau iarasi." In timp ce, ca membru al familiei omenesti, era muritor, ca Dumnezeu, El era izvorul vietii pentru oameni. El S-ar fi putut impotrivi atacurilor mortii si ar fi putut sa refuze sa intre sub stapanirea ei, dar El Si-a dat viata de bunavoie, pentru ca sa poata aduce viata si nemurirea la lumina. El a purtat pacatul lumii, a suferit blestemul lui, Si-a dat viata ca jertfa pentru ca oamenii sa nu moara vesnic. "El suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat asupra Lui... El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor" (Is. 53,4-6).