Printable ModeHristos Lumina Lumii, 52
|
52:1 Cap. 51 - "Lumina lumii" 52:2 "ISUS LE-A VORBIT DIN NOU si a zis: 'Eu sunt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii'." 52:3 Cand a spus aceste cuvinte, Isus Se afla in curtea templului, unde aveau loc slujbele de la Sarbatoarea Corturilor. In mijlocul acestei curti se ridicau doi stalpi inalti, cu candelabre mari. Dupa jertfa de seara, erau aprinse toate lampile, care isi raspandeau lumina asupra Ierusalimului. Ceremonia aceasta era in amintirea stalpului de lumina care calauzise pe Israel in pustie si mai era privita ca vestind venirea lui Mesia. Seara, cand se aprindeau lampile, curtea era plina de voie buna. Oameni incaruntiti, preotii templului si conducatorii poporului se uneau in dansuri festive, in sunetul muzicii instrumentelor si cantarilor levitilor. 52:4 Prin iluminarea Ierusalimului, poporul isi exprima nadejdea in venirea lui Mesia, care avea sa-Si reverse lumina asupra lui Israel. Dar, pentru Isus, scena avea un inteles mai profund. Dupa cum lampile stralucitoare ale templului luminau totul in jurul lor, asa si Hristos, izvorul luminii spirituale, lumineaza in intunericul lumii. Cu toate acestea, simbolul nu era desavarsit. Luminatorul cel mare, pe care mana Sa il asezase in ceruri, era o reprezentare mai corecta a slavei misiunii Sale. 52:5 Era dimineata. Soarele tocmai rasarise deasupra Muntelui Maslinilor, razele lui dadeau o stralucire orbitoare palatelor de marmura si 52:6 luminau aurul zidurilor templului, cand Isus, aratand catre acest tablou, a zis: "Eu sunt Lumina lumii". 52:7 Unul dintre cei care au fost martori la scena aceasta a reluat mai tarziu cuvintele Mantuitorului in acest pasaj sublim: "In El era viata si viata era lumina oamenilor. Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o". "Lumina aceasta era adevarata Lumina, care lumineaza pe orice om venind in lume" (Ioan 1,4.5.9). Si multa vreme dupa ce Isus Se inaltase la cer, Petru, de asemenea, scriind sub iluminarea Duhului Sfant, a reamintit simbolul folosit de Hristos: "Si avem cuvantul proorociei facut si mai tare; la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pana se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata in inimile voastre" (2 Petru 1,19). 52:8 Lumina a fost totdeauna un simbol al prezentei lui Dumnezeu in mijlocul poporului Sau. La inceput, Cuvantul creator a facut ca lumina sa lumineze in intuneric. Lumina a fost ascunsa in stalpul de nor, ziua, si in stalpul de foc, noaptea, calauzind marile ostiri ale lui Israel. Lumina a stralucit cu maretie infricosatoare in jurul Domnului, pe Muntele Sinai. Lumina se odihnea deasupra capacului chivotului din sanctuar. Lumina a umplut Templul lui Solomon, la inaugurarea lui. Lumina a stralucit pe dealurile Betleemului, cand ingerii au adus pastorilor care privegheau solia mantuirii. 52:9 Dumnezeu este lumina si, in cuvintele: "Eu sunt Lumina lumii", Hristos declara unitatea Lui cu Dumnezeu si legatura Sa cu intreaga familie omeneasca. El a fost Acela care la inceput a facut ca lumina sa "straluceasca in intuneric" (2 Cor. 4,6). El este lumina soarelui, a lunii si a stelelor. El era lumina spirituala care a luminat asupra lui Israel in simbol, in ceremonii si profetie. Dar lumina n-a fost data numai lui Israel. Dupa cum razele soarelui patrund pana in cele mai indepartate colturi ale pamantului, astfel si lumina Soarelui dreptatii lumineaza asupra oricarui suflet. 52:10 "Lumina aceasta era adevarata Lumina, care lumineaza pe orice om, venind in lume." Lumea si-a avut marii ei invatatori, barbati cu o inteligenta uriasa si cu o minunata putere de observatie, oameni ale carora cuvinte au stimulat cugetarea si au scos la iveala domenii vaste de cunoastere; si acesti barbati au fost onorati ca fiind conducatorii si binefacatorii neamului lor. Dar aici este Unul mai presus de ei. "Tuturor celor ce L-au primit le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu." "Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut" (Ioan 1,12.18). Putem sa urmarim sirul marilor invatati ai lumii pana acolo unde se intind rapoartele omenesti; dar 52:11 Lumina a fost inainte de ei. Dupa cum luna si stelele sistemului solar stralucesc prin lumina reflectata de la soare, tot astfel, in masura in care invatatura lor e adevarata, cugetatorii cei mari ai lumii reflecta razele Soarelui neprihanirii. Fiecare perla a cugetarii, fiecare scanteiere a inteligentei sunt de la Lumina lumii. In zilele noastre, auzim mult despre o "inalta educatie". Dar adevarata "inalta educatie" este data de Acela "in care sunt ascunse toate comorile intelepciunii si ale stiintei". "In El era viata, si viata era lumina oamenilor" (Col. 2,3; Ioan 1,4). "Cine Ma urmeaza pe Mine", a zis Isus, "nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii." 52:12 In cuvintele: "Eu sunt Lumina lumii", Isus S-a declarat ca fiind Mesia. In templul in care Hristos invata acum, batranul Simeon vorbise despre El, numindu-L "lumina care sa lumineze neamurile si slava poporului Tau Israel" (Luca 2,32). Prin aceste cuvinte, el aplica la Isus o profetie cunoscuta de tot Israelul. Prin profetul Isaia, Duhul Sfant declarase: "Este prea putin lucru sa fii Robul Meu, ca sa ridici semintiile lui Iacov, si sa aduci inapoi ramasitele lui Israel. De aceea, Te pun sa fii Lumina neamurilor, ca sa duci mantuirea pana la marginile pamantului" (Is. 49,6). Profetia aceasta era inteleasa de toti ca vorbind despre Mesia si, cand Isus a zis: "Eu sunt Lumina lumii", oamenii nu puteau sa nu recunoasca afirmatia Sa ca El este Cel Fagaduit. 52:13 Pentru farisei si conducatori, aceasta afirmatie parea o indrazneala plina de aroganta. Ei nu puteau sa tolereze ca un om asemenea lor sa aiba astfel de pretentii. Facandu-se ca nu au auzit cuvintele Sale, ei au intrebat: "Cine esti Tu?" Ei staruiau sa-L forteze sa declare ca El este Hristosul. Infatisarea si lucrarea Lui se deosebeau asa de mult de asteptarile poporului, incat vrajmasii Sai inversunati credeau ca, daca El ar fi afirmat in mod direct ca El este Mesia, ar fi fost lepadat ca un impostor. 52:14 Dar la intrebarea lor: "Cine esti Tu", Isus a raspuns: "Ceea ce de la inceput va spun ca sunt" (Ioan 8,25). Ceea ce se descoperise in cuvintele Lui era vadit si in caracterul Sau. El era intruparea adevarurilor pe care le invata. "Nu fac nimic de la Mine", a continuat El, "ci vorbesc dupa cum M-a invatat Tatal Meu. Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatal nu M-a lasat singur, pentru ca totdeauna fac ce-I este placut." El n-a cautat sa aduca dovezi sau argumente in favoarea mesianitatii Sale, ci a aratat unitatea Sa cu Dumnezeu. Daca mintea lor ar fi fost deschisa fata de iubirea lui Dumnezeu, ei L-ar fi primit pe Isus. 52:15 Multi dintre ascultatorii Lui erau atrasi catre El prin credinta, si lor le-a zis: "Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei; veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi". 52:16 Aceste cuvinte i-au ofensat pe farisei. Trecand cu vederea indelunga supunere a natiunii lor sub jug strain, ei au strigat cu manie: "Noi suntem samanta lui Avraam, si n-am fost niciodata robii nimanui; cum zici Tu: 'Veti fi slobozi!'" Isus a privit la acesti sclavi ai rautatii, oameni ale caror ganduri erau pornite spre razbunare, si a raspuns trist: "Adevarat va spun ca oricine traieste in pacat este rob al pacatului". Ei se aflau in cel mai rau fel de robie - stapaniti de duhul cel rau. 52:17 Orice om care refuza sa se predea lui Dumnezeu este sub controlul unei alte puteri. El nu-si apartine. El poate vorbi despre libertate, dar este in cea mai dezgustatoare robie. Lui nu i se ingaduie sa vada frumusetea adevarului, deoarece mintea lui este sub stapanirea lui Satana. In timp ce, cu ingamfare, se mangaie cu ideea ca urmeaza hotararile propriei judecati, el asculta de vointa domnului intunericului. Hristos a venit pentru a sfarama catusele care tin sufletul in robia pacatului. "Daca Fiul va va face slobozi, veti fi cu adevarat slobozi." "Legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii" (Rom. 8,2). 52:18 In lucrarea de mantuire, nu exista constrangere. Nu este folosita nici o forta exterioara. Sub influenta Duhului lui Dumnezeu, omul este lasat liber sa aleaga cui vrea sa serveasca. In schimbarea care are loc, atunci cand omul se preda lui Hristos, se afla simtamantul celei mai inalte libertati. Izgonirea pacatului este o actiune a vointei noastre. E adevarat, nu avem putere sa ne eliberam de sub stapanirea lui Satana, dar, cand dorim sa fim eliberati din pacat si, in marea noastra nevoie, strigam dupa o putere din afara si mai presus de noi, puterile noastre sunt imbibate cu energia divina a Duhului Sfant si ele asculta de poruncile lui Dumnezeu, implinind astfel vointa Sa. 52:19 Singura conditie prin care este posibila libertatea omului este aceea de a deveni una cu Hristos. "Adevarul va va face slobozi" si Hristos este adevarul. Pacatul poate sa triumfe numai prin slabiciunea mintii si prin distrugerea libertatii sufletului. Supunerea fata de Dumnezeu inseamna refacerea omului - readucerea lui la slava si demnitatea de om. Legea divina fata de care sunt adusi in supunere este "legea slobozeniei" (Iacov 2,12). 52:20 Fariseii declarasera ca ei sunt copiii lui Avraam. Isus le-a spus ca aceasta pretentie putea fi sustinuta numai facand lucrarile lui Avraam. Adevaratii copii ai lui Avraam aveau sa traiasca la fel ca el, o viata de ascultare de Dumnezeu. Ei n-ar fi cautat sa-L omoare pe Acela care rostea adevarul dat de Dumnezeu. Complotand 52:21 impotriva lui Hristos, rabinii nu faceau faptele lui Avraam. Simpla descendenta din Avraam nu avea nici o valoare. Fara o legatura spirituala cu el, care s-ar fi descoperit in manifestarea aceluiasi spirit si savarsirea acelorasi fapte, ei nu erau copiii lui. 52:22 Principiul acesta ramane valabil si intr-o problema care a agitat multa vreme lumea crestina - problema succesiunii apostolice. Descendenta din Avraam era dovedita nu prin nume si legaturi de rudenie, ci prin asemanarea in caracter. Tot astfel si succesiunea apostolica se intemeiaza nu pe transmiterea autoritatii ecleziastice, ci pe inrudirea spirituala. O viata condusa de spiritul apostolilor, de spiritul, credinta si invatatura adevarului predicat de ei - aceasta este dovada adevarata a succesiunii apostolice. Aceasta este ceea ce face din oameni urmasi ai primilor invatatori ai Evangheliei. 52:23 Isus a tagaduit ca iudeii erau fiii lui Avraam. El a zis: "Voi faceti faptele tatalui vostru". Batjocoritori, ei au raspuns: "Noi nu suntem copii nascuti din desfranare; avem un singur Tata, pe Dumnezeu". Cuvintele acestea, ca aluzie la imprejurarile nasterii Sale, intentionau sa fie ca un atac impotriva lui Hristos in fata acelora care incepusera sa creada in El. Isus nu a luat seama la aceasta insinuare josnica si a zis: "Daca ar fi Dumnezeu Tatal vostru, M-ati iubi pe Mine, caci Eu am iesit si vin de la Dumnezeu". 52:24 Faptele dovedeau legatura lor cu acela care era un mincinos si un ucigas. "Voi aveti de tata pe diavolul", le-a zis Isus, "si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar... Pentru ca spun adevarul, nu Ma credeti" (Ioan 8,44.45). Faptul ca Isus spunea adevarul, si il spunea cu atata siguranta, era motivul pentru care El nu era primit de conducatorii iudeilor. Adevarul era acela care ii ofensa pe acesti oameni plini de indreptatire de sine. Adevarul demasca falsitatea ratacirii, condamna invatatura si practicile lor si era rau primit. Mai bine inchideau ochii fata de adevar decat sa se umileasca si sa-si marturiseasca ratacirea. Nu iubeau adevarul. Nu-l doreau, cu toate ca era adevar. 52:25 "Cine dintre voi Ma poate dovedi ca am pacat? Daca spun adevarul, pentru ce nu Ma credeti?" Zi dupa zi, vreme de trei ani, vrajmasii Il urmarisera pe Hristos, cautand sa gaseasca o pata in caracterul Sau. Satana si toata confederatia raului cautasera sa-L biruie, dar nu gasisera in El nimic prin care sa castige un avantaj. Pana si demonii erau constransi sa marturiseasca: "Esti Sfantul lui Dumnezeu!" (Marcu 1,24). Isus a trait legea in fata cerului, in 52:26 fata lumilor necazute si in fata oamenilor pacatosi. Inaintea ingerilor, a oamenilor si a demonilor, El rostise, fara sa poata fi contrazis, cuvinte care de pe orice alte buze ar fi fost o hula: "Totdeauna fac ce-I este placut". 52:27 Faptul ca iudeii nu L-au primit pe Hristos, desi n-au putut gasi nici un pacat in El, dovedea ca ei insisi nu aveau legatura cu Dumnezeu. Ei nu recunosteau glasul Lui in solia Fiului Sau. Ei gandeau ca-L judeca pe Hristos, dar, lepadandu-L, pronuntau o sentinta asupra lor. "Cine este din Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu", a zis Isus; "voi de aceea n-ascultati, pentru ca nu sunteti din Dumnezeu". 52:28 Invatatura este adevarata pentru toate timpurile. Multi oameni, a caror placere este sa ia in ras, sa critice si sa caute in Cuvantul lui Dumnezeu ceva pe care sa-l puna la indoiala, cred ca dau dovada de gandire independenta si de agerime mintala. Se socotesc judecatorii Bibliei, cand adevarul este acela ca ea se judeca singura. Ei dau dovada ca nu sunt in stare sa aprecieze adevarurile care isi au obarsia in cer si cuprind in ele vesnicia. Ei nu sunt cuprinsi de teama in prezenta neprihanirii lui Dumnezeu, care se ridica in fata lor ca un munte inalt. Ei alearga dupa vreascuri si paie si prin aceasta tradeaza o fire marginita si pamanteasca, o inima care pierde repede puterea de a-L aprecia pe Dumnezeu. Acela a carui inima a raspuns la atingerea divina va cauta lucrurile acelea care vor spori cunostinta de Dumnezeu si-i vor curati si inalta caracterul. Dupa cum o floare se intoarce catre soare, ca razele stralucitoare sa aduca la iveala culorile frumusetii, tot astfel sufletul se va intoarce catre Soarele neprihanirii, ca lumina cerului sa poata infrumuseta caracterul cu minunatele trasaturi ale caracterului lui Hristos. 52:29 Isus a continuat, aratand puternicul contrast dintre atitudinea iudeilor si aceea a lui Avraam: "Tatal vostru Avraam a saltat de bucurie ca are sa vada ziua Mea; a vazut-o si s-a bucurat". 52:30 Avraam dorise foarte mult sa-L vada pe Mantuitorul fagaduit. El a inaltat cea mai arzatoare rugaciune, cerand ca, inainte de a muri, sa poata vedea pe Mesia. Si L-a vazut pe Hristos. Lui i s-a dat o lumina supranaturala si a recunoscut caracterul divin al lui Hristos. A vazut ziua Lui si s-a bucurat. I s-a dat privilegiul sa intrezareasca jertfa divina pentru pacat. In propria experienta, el a trait o exemplificare a acestui sacrificiu, cand a primit porunca: "Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac... si adu-l ardere de tot" (Gen. 22,2). El l-a pus pe fiul fagaduintei pe altarul de jertfa, fiul in care erau adunate toate nadejdile lui. Apoi, in timp ce sedea alaturi de altar, avand cutitul ridicat, gata sa asculte de porunca lui Dumnezeu, a auzit un glas din cer, zicand: "Sa nu pui mana pe baiat si sa nu-i faci nimic; caci stiu acum ca te temi de Dumnezeu, intrucat n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pentru Mine" (Gen. 22,12). 52:31 Prin aceasta incercare grozava a trebuit sa treaca Avraam, ca sa poata vedea ziua lui Hristos si sa-si dea seama de marea iubire a lui Dumnezeu pentru lume - atat de mare, incat, pentru a o ridica din degradarea ei, a dat pe unicul Sau Fiu la cea mai rusinoasa moarte. 52:32 Avraam a invatat de la Dumnezeu lectia cea mai mare, care a fost data celor muritori. Rugaciunea lui de a-L vedea pe Hristos inainte de a muri a fost ascultata. L-a vazut pe Hristos, a vazut tot ce pot vedea cei muritori si sa traiasca. Consacrandu-se pe deplin, el a fost in stare sa inteleaga viziunea despre Hristos ce i-a fost data. I s-a aratat ca, dand pe unicul Sau Fiu spre a-i salva pe pacatosi de la ruina vesnica, Dumnezeu facea un sacrificiu mare si minunat, mai presus de ce ar fi putut face vreun om. 52:33 Experienta lui Avraam da raspunsul la intrebarea: "Cu ce voi intampina pe Domnul si cu ce ma voi pleca inaintea Dumnezeului Celui Preainalt? Il voi intampina oare cu arderi de tot, cu vitei de un an? Dar primeste Domnul oare mii de berbeci sau zeci de mii de rauri de untdelemn? Sa dau eu pentru faradelegile mele pe intaiul meu nascut, rodul trupului meu pentru pacatul sufletului meu?" (Mica 6,6.7). In cuvintele lui Avraam: "Fiule, Dumnezeu Insusi va purta de grija de mielul pentru arderea de tot" (Gen. 22,8) si in masurile luate de Dumnezeu pentru a pune o jertfa in locul lui Isaac, se declara ca nici un om nu poate savarsi ispasirea de sine. Sistemul pagan de jertfe nu putea fi cu nici un chip primit de Dumnezeu. Nici un tata nu trebuie sa ofere pe fiul sau sau pe fiica sa ca jertfa pentru pacat. Numai Fiul lui Dumnezeu poate sa poarte vinovatia lumii. 52:34 Prin suferinta sa, Avraam a ajuns sa contemple lucrarea de sacrificiu a Mantuitorului. Dar Israel nu voia sa inteleaga ceea ce era asa de potrivnic inimii lor ingamfate. Cuvintele lui Hristos cu privire la Avraam nu capatau pentru ascultatorii Lui nici o semnificatie adanca. Fariseii vedeau in ele numai un motiv de luat in ras. Ei au raspuns cu dispret, ca si cum ar fi vrut sa dovedeasca faptul ca Isus este fara minte: "N-ai nici cincizeci de ani si ai vazut pe Avraam?" 52:35 Cu solemna demnitate, Isus a raspuns: "Adevarat, adevarat va spun, ca mai inainte sa se nasca Avraam EU SUNT". 52:36 Tacerea s-a asternut asupra acelei adunari. Numele lui Dumnezeu, descoperit lui Moise pentru a exprima ideea prezentei vesnice, fusese pretins 52:37 de acest Invatator galilean ca apartinandu-I. El Se anuntase ca fiind Cel existent prin Sine Insusi, Cel fagaduit lui Israel, "a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei" (Mica 5,2). 52:38 Din nou au strigat preotii si rabinii impotriva lui Isus, zicand ca huleste. Afirmatia Sa ca este una cu Dumnezeu ii iritase mai inainte pana acolo, incat voiau sa-I ia viata, iar dupa cateva luni au si spus lamurit: "Nu pentru o lucrare buna aruncam noi cu pietre in Tine, ci pentru hula, si pentru ca Tu, care esti om, Te faci Dumnezeu" (Ioan 10,33). Pentru ca era si sustinea ca este Fiul lui Dumnezeu, ei erau hotarati sa-L distruga. Acum, multi dintre oamenii care erau de partea preotilor si rabinilor au luat pietre sa arunce in El. "Dar Isus S-a facut nevazut si a iesit din templu, trecand prin mijlocul lor." 52:39 Lumina stralucea in intuneric; "dar intunericul n-a biruit-o [n-a primit-o]" (Ioan 1,5). 52:40 "Cand trecea, Isus a vazut un orb din nastere. Ucenicii Lui L-au intrebat: 'Invatatorule, cine a pacatuit, omul acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?' Isus a raspuns: 'N-a pacatuit nici omul acesta, nici parintii lui; ci s-a nascut asa, ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu'. Dupa ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pamant si a facut tina din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta si a zis: 'Du-te de te spala in scaldatoarea Siloamului (care talmacit inseamna trimis)'. El s-a dus, s-a scaldat si s-a intors vazand bine." 52:41 In general, iudeii credeau ca pacatul e pedepsit in viata aceasta. Orice suferinta era privita ca pedeapsa pentru vreo fapta rea, fie a suferindului, fie a parintilor lui. Este adevarat ca orice suferinta vine din calcarea Legii lui Dumnezeu, dar adevarul acesta fusese rastalmacit. Satana, autorul pacatului si al urmarilor lui, ii facuse pe oameni sa creada ca suferintele si moartea vin de la Dumnezeu - ca o pedeapsa arbitrara data din cauza pacatului. Din cauza aceasta, acela asupra caruia cazuse vreo suferinta sau vreo nenorocire mare mai avea pe deasupra si povara de a fi privit ca un mare pacatos. 52:42 In felul acesta, era pregatita calea intre iudei sa-L lepede pe Isus. Acela care "suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat asupra Lui" era privit de iudei ca fiind "pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit"; si ei si-au intors fata de la El (Is. 53,4.3). 52:43 Dumnezeu daduse o invatatura pentru a contracara mentalitatea aceasta. Istoria vietii lui Iov aratase ca suferinta este adusa de Satana, dar ca, prin ea, Dumnezeu Isi aduce la indeplinire planurile harului Sau. Dar Israel n-a inteles invatatura. Aceeasi eroare, pentru care Dumnezeu i-a mustrat pe prietenii lui Iov, a fost repetata de iudei cand L-au lepadat pe Hristos. 52:44 Credinta iudeilor cu privire la relatia dintre pacat si suferinta era impartasita si de ucenicii lui Hristos. In timp ce le-a corectat ratacirea, Isus nu le-a explicat cauza suferintei omului, ci le-a spus care va fi urmarea. Din cauza ei, urma sa se descopere puterea lui Dumnezeu. "Cat timp sunt in lume", a zis El, "sunt Lumina lumii." Apoi, dupa ce a uns ochii orbului, l-a trimis sa se spele in scaldatoarea Siloamului, si vederea omului a fost restabilita. In felul acesta, Isus a raspuns la intrebarea ucenicilor in mod practic, dupa cum raspundea de obicei la toate intrebarile care I se puneau din curiozitate. Ucenicii nu erau chemati sa discute cine a pacatuit sau n-a pacatuit, ci sa inteleaga puterea si mila lui Dumnezeu manifestate, dand orbului vederea. Era usor de inteles ca nu era putere de vindecare in tina sau in scaldatoarea la care orbul a fost trimis sa se spele, ci puterea era in Hristos. 52:45 Fariseii nu puteau fi decat uimiti de vindecare. Totusi, erau plini de ura mai mult ca oricand, deoarece minunea fusese savarsita in zi de Sabat. 52:46 Vecinii tanarului si cei care il cunoscusera mai inainte, pe cand era orb, ziceau: "Nu este acesta cel ce sedea si cersea?" Ei priveau la el cu indoiala, deoarece, de cand i se deschisesera ochii, infatisarea lui se schimbase si se facuse mai stralucitoare si el parea un alt om. 52:47 Intrebarea aceasta trecea de la unul la altul. Unii ziceau: "El este"; altii: "Seamana cu el". Dar cel care primise marea binecuvantare a pus capat discutiei, zicand: "Eu sunt". El le-a povestit apoi despre Isus si despre felul in care fusese vindecat si ei au intrebat: "Unde este omul acela?" El a raspuns: "Nu stiu". 52:48 Apoi l-au adus in fata unui sfat al fariseilor. Din nou omul a fost intrebat cum isi recapatase vederea. "El le-a zis: 'Mi-a pus tina pe ochi, m-am spalat si vad'." Atunci, unii dintre farisei au inceput sa zica: "Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru ca nu tine Sabatul". Fariseii sperau sa demonstreze ca Isus este pacatos si deci nu este El Mesia. Ei nu stiau ca tocmai Cel care facuse Sabatul si cunostea toate indatoririle fata de ziua sfanta era Acela care il vindecase pe orb. Ei se aratau foarte zelosi pentru pazirea Sabatului, dar planuiau uciderea tocmai in ziua aceea. Multi erau adanc miscati auzind despre aceasta minune si erau convinsi ca Acela care deschisese ochii orbului era mai mult decat un om obisnuit. Ca raspuns la acuzatia ca Isus era un pacatos, pentru ca nu tinea ziua Sabatului, ei spusesera: "Cum poate un om pacatos sa faca asemenea semne?" 52:49 Rabinii au facut din nou apel la orb: "Tu ce zici despre El in privinta faptului ca ti-a deschis ochii?" "Este un prooroc", le-a spus el. Fariseii sustineau ca omul nu se nascuse orb si deci ca nu-si dobandise vederea acum. I-au chemat pe parintii lui si i-au intrebat, zicand: "Acesta este fiul vostru care spuneti ca s-a nascut orb?" 52:50 Omul insusi era acolo si declara ca fusese orb si ca isi capatase vederea, dar fariseii mai bine ar fi tagaduit dovezile stiute chiar de ei decat sa admita ca greseau. Atat de puternica este prejudecata, atat de diforma este neprihanirea fariseica! 52:51 Fariseii mai aveau o singura speranta, si anume sa-i intimideze pe parintii omului. Cu aparenta sinceritate, ei au intrebat: "Cum dar vede acum?" Parintii se temeau sa nu se compromita, deoarece se hotarase ca oricine va marturisi ca Isus este Hristosul "sa fie dat afara din sinagoga", adica sa fie exclus din sinagoga treizeci de zile. In acest timp, nici copiii nu puteau fi circumcisi, nici mortii nu puteau sa fie plansi in casa celui vinovat. Condamnarea aceasta era privita ca o mare nenorocire si, daca cel vinovat nu se pocaia, urma o pedeapsa si mai grea. Desi marea lucrare savarsita pentru fiul lor ii convinsese pe parinti, ei au raspuns: "Stim ca acesta este fiul nostru si ca s-a nascut orb. Dar cum vede acum 52:52 sau cine i-a deschis ochii nu stim. Intrebati-l pe el; este in varsta, el singur poate vorbi despre ce-l priveste". In felul acesta, au aruncat orice raspundere de la ei asupra fiului lor, deoarece nu indrazneau sa-L marturiseasca pe Hristos. 52:53 Dilema in care erau prinsi fariseii, indoiala si prejudecata lor, refuzul de a recunoaste fapte concrete deschideau ochii multimii, mai ales ai oamenilor de rand. Deseori Isus savarsea minunile Sale in public si lucrarea Lui era totdeauna aceea de a alina suferinta. Intrebarea care staruia in multe minti era: Ar face Dumnezeu asemenea fapte marete printr-un inselator, cum sustineau fariseii ca era Isus? Discutia devenea tot mai aprinsa de ambele parti. 52:54 Fariseii vedeau ca ei insisi fac publicitate faptei lui Isus. Nu puteau sa tagaduiasca minunea. Orbul era plin de bucurie si recunostinta; el privea lucrurile minunate ale naturii si era plin de incantare vazand frumusetea pamantului si a cerului. El le-a povestit fara sfiala experienta sa fariseilor si ei au incercat iarasi sa-l aduca la tacere, zicand: "Da slava lui Dumnezeu; noi stim ca Omul acesta este un pacatos". Adica: Nu mai spune ca Omul acesta ti-a dat vederea. Dumnezeu a facut lucrul acesta. 52:55 Orbul a raspuns: "Daca este un pacatos, nu stiu; eu una stiu: ca eram orb si acum vad". 52:56 Atunci au intrebat iarasi: "Ce ti-a facut? Cum ti-a deschis ochii?" Prin multe vorbe au incercat sa-l incurce, asa incat sa-l faca sa creada ca s-a inselat. Satana si ingerii lui erau de partea fariseilor si uneau puterile si iscusinta lor cu mintea omeneasca, pentru a contracara influenta lui Hristos. Ei incercau sa stearga convingerile care se tot adanceau in multe minti. Dar si ingerii lui Dumnezeu se aflau acolo, pentru a-l intari pe omul a carui vedere fusese redata. 52:57 Fariseii nu-si dadeau seama ca au de-a face cu altcineva, nu numai cu omul needucat, care se nascuse orb; ei nu Il cunosteau pe Acela cu care se luptau. Lumina dumnezeiasca stralucea in adancul sufletului celui orb. In timp ce fatarnicii acestia incercau sa-l faca sa-si piarda credinta, Dumnezeu l-a ajutat sa arate, prin puterea si ascutimea raspunsurilor, ca nu poate fi prins in cursa. El a raspuns: "Acum v-am spus, si n-ati ascultat, pentru ce voiti sa mai auziti inca o data? Doar n-ati vrea sa va faceti si voi ucenicii Lui!" Ei l-au ocarat si au zis: "Tu esti ucenicul Lui; noi suntem ucenicii lui Moise. Stim ca Dumnezeu a vorbit prin Moise, dar Acesta nu stim de unde este". 52:58 Domnul Isus stia prin ce are de trecut omul si i-a dat har si cuvinte, incat a devenit un martor pentru Hristos. El le-a raspuns fariseilor in cuvinte care erau o mustrare taioasa pentru cei care ii pusesera intrebari. Ei pretindeau ca sunt talmacitorii Scripturilor, calauze religioase ale neamului; cu toate acestea, in fata lor era Cineva care savarsea minuni, si ei marturiseau pe fata ca nu cunosc nici care este izvorul puterii Lui, nici natura sau pretentiile Lui. "Aici este mirarea", le raspunse omul, "ca voi nu stiti de unde este, si totusi El mi-a deschis ochii. Stim ca Dumnezeu n-asculta pe pacatosi; ci daca cineva este temator de Dumnezeu si face voia Lui, pe acela il asculta. De cand este lumea nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere. Daca omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic." 52:59 Omul ii intampinase pe anchetatorii sai pe terenul lor. Logicii lui nu i se puteau impotrivi. Fariseii erau inmarmuriti si au tacut, incurcati, de cuvintele lui bine spuse si hotarate. Pentru cateva clipe, s-a facut tacere. Apoi preotii si rabinii, incruntati, si-au strans hainele pe ei, ca si cum s-ar fi temut sa nu se molipseasca prin atingerea de el; ei au scuturat praful de pe picioare si l-au acuzat cu patima: "Tu esti nascut cu totul in pacat si vrei sa ne inveti pe noi?" Si l-au excomunicat. 52:60 Isus a auzit ce i se facuse si, intalnindu-l curand dupa aceea, i-a zis: "Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu?" 52:61 Pentru intaia oara orbul a privit fata Celui care il vindecase. In fata consiliului, ii vazuse pe parintii sai tulburati si inspaimantati; vazuse fata incruntata a rabinilor; acum, ochii sai se odihneau pe chipul iubitor si plin de pace al lui Isus. Pana acum, cu mari sacrificii, el Il recunoscuse ca un detinator al puterii divine; acum, i se daduse o descoperire si mai mare. 52:62 La intrebarea Mantuitorului: "Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu?" orbul raspunse intreband: "Cine este, Doamne, ca sa cred in El?" Si Isus i-a zis: "L-ai vazut si Cel care vorbeste cu tine, Acela este". Omul s-a aruncat la picioarele Mantuitorului, inchinandu-I-se. Nu numai vederea fizica i-a fost restabilita, ci si ochii priceperii sale fusesera deschisi. Hristos Se descoperise sufletului sau, si el L-a primit ca pe Cel trimis de Dumnezeu. 52:63 Un grup de farisei s-a apropiat si, vazandu-i, Isus S-a gandit la continua lor impotrivire fata de cuvintele si faptele Sale. El a zis: "Eu am venit in lumea aceasta pentru judecata: ca cei ce nu vad sa vada si cei ce vad sa ajunga orbi". Hristos venise pentru a deschide ochii orbilor, pentru a da lumina celor ce stateau in intuneric. El declarase ca este Lumina lumii, si minunea savarsita cu putin inainte dadea dovada despre misiunea Sa. Oamenii care L-au vazut pe Mantuitorul la intaia venire erau favorizati fata de cei dinaintea lor, prin faptul ca fusesera martori la o mai mare manifestare a prezentei divine decat oricand pana atunci. Cunoasterea lui Dumnezeu se descoperise mai limpede. Dar tocmai in aceasta descoperire oamenii erau judecati. Caracterul lor era incercat si soarta lor hotarata. 52:64 Manifestarea puterii divine, care ii redase orbului si vederea fizica, si pe cea spirituala, ii lasase pe farisei intr-un intuneric si mai adanc. Cativa dintre ascultatorii Sai, simtind ca vorbele lui Hristos ii vizau si pe ei, au intrebat: "Doar n-om fi si noi orbi?" Isus raspunse: "Daca ati fi orbi, n-ati avea pacat". Daca Dumnezeu nu v-ar fi dat posibilitatea sa vedeti adevarul, nestiinta voastra nu ar fi atras nici o condamnare. "Dar acum ziceti: 'Vedem'." Voi va credeti in stare sa vedeti si sa lepadati singurele mijloace prin care ati putea primi vederea. Pentru toti cei care isi dau seama de nevoia lor, Hristos a venit cu ajutor nemarginit. Dar fariseii nu voiau sa-si marturiseasca nici o nevoie; ei refuzau sa vina la Hristos si de aceea erau lasati in orbire, orbire pentru care ei singuri erau vinovati. Isus a zis: "Pacatul vostru ramane". |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: