Printable ModeHristos Lumina Lumii, 49
|
49:1 Cap. 48 - "Cine este mai mare?" 49:2 REVENIND LA CAPERNAUM, Isus n-a mers la locul cunoscut unde ii invatase pe oameni, ci impreuna cu ucenicii a cautat in liniste casa care trebuia sa fie caminul Sau trecator. In timpul ramanerii Sale in Galilea, tinta Lui era sa-i instruiasca pe ucenici, mai degraba decat sa lucreze pentru multime. 49:3 In calatoria prin Galilea, Hristos incercase din nou sa pregateasca mintea ucenicilor pentru evenimentul care Ii statea inainte. El le-a spus ca trebuie sa Se urce la Ierusalim pentru a fi dat la moarte si apoi sa invie. Si a adaugat o avertizare ciudata si solemna: avea sa fie tradat si dat pe mana vrajmasilor. Ucenicii n-au inteles cuvintele Sale nici de asta data. Desi deasupra lor se abatuse umbra unei mari intristari, in inima lor se strecurase un spirit de rivalitate. Se certau intre ei, fiecare dorind sa fie socotit mai mare in imparatie. Ei credeau ca pot sa ascunda de Isus aceasta cearta, de aceea n-au stat ca de obicei aproape de El, ci s-au insirat in urma, asa ca, atunci cand au intrat in Capernaum, El era inaintea lor. Isus le citea gandurile si dorea sa le dea sfaturi si sa-i invete. Dar pentru aceasta a asteptat un moment de liniste, cand inimile lor vor fi deschise pentru a primi cuvintele Sale. 49:4 Curand dupa intrarea Lui in oras, cel ce strangea taxa pentru templu a venit la Petru cu intrebarea: "Invatatorul vostru nu plateste darea?" 49:5 Tributul acesta nu era o taxa civila, ci o contributie religioasa, pe care fiecare iudeu era dator sa o plateasca anual pentru intretinerea templului. Refuzul de a plati acest tribut era socotit ca o dovada de necredinciosie fata de templu - dupa socoteala rabinilor, un pacat foarte mare. Atitudinea Mantuitorului fata de legile rabinilor si felul Sau de a mustra pe fata pe cei ce aparau traditia le ofereau un pretext pentru a-L acuza ca El cauta sa desfiinteze serviciul templului. Acum, vrajmasii au vazut o ocazie de a-L discredita. Ei au gasit un aliat potrivit in cel ce strangea taxa. 49:6 Petru a vazut in intrebarea acestui om o invinuire cu privire la loialitatea lui Hristos fata de templu. Plin de ravna pentru onoarea Invatatorului sau, el a raspuns grabit, fara sa-L consulte, ca Isus va plati taxa. 49:7 Dar Petru a inteles numai in parte ce urmarea cel care-l intrebase. Unele categorii de oameni erau scutite de plata darii. In timpul lui Moise, cand levitii fusesera pusi deoparte pentru slujba in sanctuar, nu li s-a dat nici o mostenire in mijlocul tarii. Domnul a zis: "Levi n-are nici o parte de mosie, nici mostenire cu fratii lui; Domnul este mostenirea lui" (Deut. 10,9). In zilele lui Hristos, preotii si levitii erau inca priviti ca fiind devotati templului in mod deosebit si nu li se cerea sa contribuie anual pentru intretinerea lui. Si preotii erau scutiti de taxa. Cerand tribut de la Isus, rabinii inlaturau orice pretentie a Lui ca ar fi profet sau invatator si Il tratau ca pe orice persoana de rand. Daca ar fi refuzat sa plateasca darea, ar fi insemnat ca nu Se poarta credincios fata de templu, iar, pe de alta parte, daca platea, lucrul acesta ar fi putut fi folosit ca o justificare pentru refuzul lor de a-L recunoaste ca profet. 49:8 Numai cu putin inainte, Petru Il recunoscuse pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, dar acum pierduse o ocazie de a scoate in evidenta originea divina a Invatatorului sau. Prin raspunsul sau ca Isus va plati taxa, el a intarit de fapt parerea gresita pe care preotii si conducatorii cautau sa o raspandeasca. 49:9 Cand Petru a intrat in casa, Mantuitorul nu a facut nici o aluzie la cele intamplate, ci a intrebat: "Ce crezi, Simone? Imparatii pamantului de la cine iau dari sau biruri, de la fiii lor sau de la straini?" Petru a raspuns: "De la straini". Si Isus a zis: "Asadar, fiii sunt scutiti". In timp ce de la locuitorii unei tari se cereau taxe pentru sustinerea regelui, copiii monarhului erau scutiti. Asa si lui Israel, pretinsul popor al lui Dumnezeu, i se cerea sa 49:10 sustina serviciul Sau; dar Isus, Fiul lui Dumnezeu, nu avea aceasta obligatie. Daca preotii si levitii erau scutiti datorita legaturilor cu templul, cu atat mai mult Acela pentru care templul era casa Tatalui Sau. 49:11 Daca ar fi platit fara nici un protest, Isus ar fi recunoscut justetea acestei pretentii si in felul acesta ar fi tagaduit divinitatea Sa. Dar, desi a socotit ca e bine sa implineasca cererea, a combatut pretentia pe care era intemeiata. Procurand mijloace pentru a plati taxa, El a dat dovada despre originea Sa divina. El S-a manifestat ca fiind una cu Dumnezeu si prin urmare nu avea aceleasi obligatii ca un supus oarecare al stapanirii. 49:12 "Du-te la mare", l-a indrumat El pe Petru, "arunca undita si vei trage afara pestele care va veni intai; deschide-i gura si vei gasi in ea o moneda pe care ia-o si da-le-o pentru Mine si pentru tine." 49:13 Desi El imbracase natura Sa divina cu natura omeneasca, in minunea aceasta Si-a dat pe fata slava. Era evident ca El era Cel care declarase prin David: "Ale Mele sunt toate dobitoacele padurilor, toate fiarele muntilor cu miile lor. Eu cunosc pasarile de pe munti si tot ce se misca pe camp este al Meu. Daca Mi-ar fi foame, nu ti-as spune tie, caci a Mea este lumea si tot ce se cuprinde in ea" (Ps. 50,10-12). 49:14 Cu toate ca a aratat lamurit ca nu avea obligatia de a plati taxa, Isus nu S-a luat la cearta cu iudeii cu privire la acest lucru, deoarece ei ar fi interpretat gresit cuvintele Sale si le-ar fi indreptat impotriva Sa. Ca sa nu fie pricina de poticnire prin neplata darii, El a facut lucrul acesta, care de drept nu I s-ar fi putut cere. Invatatura aceasta urma sa fie de mare insemnatate pentru ucenici. In curand, urmau sa aiba loc schimbari insemnate in relatia lor cu serviciul de la templu si Hristos i-a invatat sa nu se aseze impotriva ordinii stabilite fara sa fie nevoie. Pe cat era posibil, ei trebuiau sa nu dea nici un prilej de rastalmacire a credintei lor. Desi nu trebuie sa sacrifice nici un principiu al adevarului, crestinii trebuie sa evite cearta ori de cate ori este posibil. 49:15 Cand Hristos si ucenicii erau singuri in casa, in timp ce Petru plecase la mare, Isus i-a chemat la Sine pe ceilalti si a intrebat: "Despre ce vorbeati unii cu altii pe drum?" Prezenta lui Isus si intrebarea Lui i-au facut sa vada lucrurile intr-o lumina cu totul deosebita de aceea in care le vazusera cand se certau 49:16 pe drum. Rusinea si sentimentul de vinovatie i-au facut sa taca. Isus le spusese ca El avea sa moara pentru mantuirea lor, iar ambitia lor egoista era intr-un dureros contrast cu iubirea Lui neegoista. 49:17 Cand le spusese ca avea sa moara si sa invie, Isus cautase sa-i atraga intr-o discutie cu privire la marea incercare a credintei care le statea inainte. Daca ar fi fost gata sa primeasca ce dorea El sa le descopere, ar fi fost scutiti de durere si de disperare grozava. Cuvintele Lui le-ar fi adus mangaiere in ceasul intristarii si descurajarii. Cu toate ca vorbise asa de lamurit despre ceea ce Il astepta, faptul ca amintise ca va merge curand in Ierusalim le aprinsese iarasi speranta ca imparatia va fi intemeiata. Lucrul acesta dusese la cearta cu privire la cine va ocupa cele mai inalte functii. Cand Petru a revenit de la mare, ucenicii i-au spus si lui despre intrebarea Mantuitorului si, in cele din urma, unul a indraznit sa-L intrebe pe Isus: "Cine este mai mare in Imparatia cerurilor?" 49:18 Mantuitorul i-a adunat pe ucenici in jurul Sau si le-a spus: "Daca vrea cineva sa fie cel dintai, trebuie sa fie cel mai de pe urma dintre toti si slujitorul tuturor!" Aceste cuvinte erau atat de solemne si impresionante, dar ucenicii erau departe de a le intelege. Ei nu puteau sa vada ceea ce intelegea Hristos. Nu intelegeau natura Imparatiei lui Hristos si aceasta nestiinta era cauza aparenta a certurilor lor. Dar adevarata cauza era mai profunda. Explicand natura Imparatiei Sale, Hristos ar fi putut stinge cearta; dar aceasta n-ar fi inlaturat cauza. Chiar dupa ce ar fi primit cunostinta deplina, problema cu privire la intaietate ar fi reinnoit neintelegerea. In felul acesta ar fi adus dezastru asupra bisericii, dupa plecarea lui Hristos. Cearta pentru locul cel mai de frunte era lucrarea aceluiasi spirit care incepuse marea lupta in lumile de sus si care coborase pe Hristos din cer, ca sa moara. In fata Sa El l-a vazut pe Lucifer, "fiul zorilor", intrecand in slava pe toti ingerii care inconjurau tronul unit prin legaturile cele mai stranse cu Fiul lui Dumnezeu. Lucifer spusese: "Voi fi ca Cel Preainalt" (Is. 14,12.14), si dorinta dupa inaltare de sine adusese cearta in curtile ceresti si facuse sa fie alungata o mare parte din ostile lui Dumnezeu. Daca ar fi dorit cu adevarat sa fie asemenea cu Cel Preainalt, Lucifer n-ar fi dezertat niciodata de la locul ce i se daduse in cer, deoarece spiritul Celui Preainalt se da pe fata in lucrarea neegoista. Lucifer dorea puterea lui Dumnezeu, dar nu caracterul Lui. El cauta pentru sine locul cel mai de frunte 49:19 si orice fiinta care e stapanita de spiritul lui face la fel. In felul acesta, instrainarea, dezbinarea si cearta ajung inevitabile. Stapanirea ajunge premiul celui mai tare. Imparatia lui Satana este o imparatie a fortei; fiecare ii socoteste pe toti ceilalti ca o piedica pentru inaintarea sa sau ca o treapta pe care, calcand, sa ajunga la un loc mai inalt. 49:20 In timp ce Lucifer socotea ca un lucru de apucat sa fie egal cu Dumnezeu, Hristos, Cel Proslavit, "S-a dezbracat pe Sine Insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce" (Fil. 2,7.8). Acum crucea era chiar in fata Sa; si propriii ucenici erau asa de plini de ganduri egoiste - chiar principiul imparatiei lui Satana -, incat nu puteau sa simta ca Domnul lor sau ma-car sa-L inteleaga atunci cand El vorbea despre umilinta Sa pentru ei. 49:21 Foarte duios, dar cu multa solemnitate, Isus a incercat sa indrepte raul. El a aratat care este principiul care stapaneste in cer si in ce consta adevarata marire, asa cum este apreciata dupa etalonul curtilor de sus. Cei care erau manati de ingamfare si dorinta de inaltare de sine se gandeau mai mult la ei si la rasplata pe care urmau sa o primeasca decat la modul in care trebuia sa reintoarca lui Dumnezeu darurile pe care le primisera. Ei nu puteau sa aiba loc in Imparatia cerurilor, deoarece erau asemenea celor din randurile lui Satana. 49:22 Inainte de onoare este umilinta. Pentru a sta intr-un loc inalt inaintea oamenilor, Dumnezeu alege pe lucratorul care, asemenea lui Ioan Botezatorul, ia un loc umil in fata lui Dumnezeu. Ucenicul care seamana mai mult cu un copil este lucratorul care are mai mult succes in lucrarea lui Dumnezeu. Inteligentele ceresti pot sa conlucreze cu acela care nu cauta sa-si inalte eul, ci sa salveze suflete. Acela care simte mai mult nevoia dupa ajutorul divin va starui mai mult ca sa-l aiba; iar Duhul Sfant i-L va descoperi pe Isus, care va intari si va inalta sufletul. In urma comuniunii cu Hristos, el pleaca sa lucreze pentru cei care pier in pacatele lor. El este uns pentru misiunea sa si are succes acolo unde multi invatati si intelectuali dau gres. 49:23 Dar, cand oamenii se inalta, gandind ca ei sunt necesari pentru ca marele plan al lui Dumnezeu sa aiba succes, Domnul face sa fie inlaturati. Astfel se arata ca Dumnezeu nu este dependent de ei. Lucrarea nu inceteaza din cauza indepartarii lor, ci merge mai departe cu putere si mai mare. 49:24 Nu era destul pentru ucenicii lui Isus sa fie instruiti cu privire la natura Imparatiei Sale. Ceea ce le trebuia era o schimbare a inimii, care sa-i aduca in armonie cu principiile ei. Chemand la Sine un copilas, Isus l-a asezat in mijlocul lor; apoi, strangandu-l cu gingasie in brate, El a zis: "Daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor". Simplitatea, uitarea de sine si iubirea plina de incredere ale copilasului sunt insusiri pe care cerul le apreciaza. Acestea sunt caracteristicile adevaratei mariri. 49:25 Isus le-a explicat din nou ucenicilor ca imparatia Sa nu este caracterizata prin fast si stralucire pamanteasca. La picioarele lui Isus, toate deosebirile sunt uitate. Bogatul si saracul, invatatul si neinvatatul se intalnesc, netinand cont de casta sau intaietate lumeasca. Toti se intalnesc ca fiinte rascumparate prin sange, la fel de dependente de Acela care i-a rascumparat pentru Dumnezeu. 49:26 Sufletul sincer si umilit e pretios inaintea lui Dumnezeu. El nu pune semnul Sau asupra oamenilor nici dupa rang, nici dupa bogatie, nici dupa inteligenta, ci dupa felul in care ei sunt una cu Hristos. Domnul slavei este multumit cu cei umiliti si blanzi cu inima. "Tu imi dai", zicea David, "scutul mantuirii Tale... si indurarea Ta" - ca o trasatura a caracterului omenesc - "ma face mare" (Ps. 18,35). 49:27 "Oricine primeste pe acest copilas in Numele Meu", a zis Isus, "Ma primeste pe Mine, si oricine Ma primeste pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine." "Asa vorbeste Domnul: 'Cerul este scaunul Meu de domnie si pamantul asternutul picioarelor Mele... Iata spre cine Imi voi indrepta privirile: spre cel ce sufera si are duhul mahnit, spre cel ce se teme de cuvantul Meu'" (Is. 66,1.2). 49:28 Cuvintele Mantuitorului au trezit in ucenici un simtamant de neincredere in ei insisi. Desi raspunsul dat nu viza in mod direct pe cineva anume, Ioan a inceput sa se intrebe daca intr-o anumita imprejurare purtarea lui fusese corecta. Cu spirit ca de copil, el a adus aceasta problema inaintea lui Isus: "Invatatorule", a zis el, "noi am vazut pe un om scotand draci in Numele Tau; si l-am oprit, pentru ca nu mergea dupa noi". 49:29 Iacov si Ioan erau de parere ca il oprisera pe omul acela pentru a-I da onoare Domnului lor; dar acum au inceput sa vada ca de fapt fuse-sera gelosi pentru persoana lor. Ei si-au recunoscut greseala si au primit mustrarea lui Isus. "Nu-l opriti, fiindca nu este nimeni care sa faca minuni in Numele Meu si sa Ma poata grai de rau indata dupa aceea." Nici unul dintre cei care, 49:30 intr-un fel oarecare, s-au aratat prietenosi fata de Isus nu trebuia sa fie respins. Multi fusesera adanc miscati de caracterul si lucrarea lui Hristos si inimile lor se deschideau in credinta fata de El; si ucenicii, care nu puteau cunoaste motivele, trebuiau sa fie cu bagare de seama, pentru a nu descuraja asemenea suflete. Cand Isus urma sa nu mai fie personal printre ei, iar lucrarea sa fie lasata in mainile lor, nu trebuiau sa-si ingaduie un spirit marginit, exclusivist, ci sa dea pe fata aceeasi iubire cuprinzatoare, pe care o vazusera la Invatatorul lor. 49:31 Faptul ca cineva nu se potriveste in totul cu parerile sau ideile noastre personale nu ne va indreptati sa-i interzicem sa lucreze pentru Domnul. Hristos este marele Invatator; noi nu trebuie sa judecam sau sa poruncim, ci fiecare dintre noi sa stea cu umilinta la picioarele lui Isus si sa invete de la El. Fiecare suflet pe care Dumnezeu l-a facut binevoitor este un canal prin care Hristos Isi va descoperi iubirea Sa iertatoare. Cat de atenti ar trebui sa fim ca nu cumva sa descurajam pe vreunul dintre purtatorii de lumina de la Dumnezeu si astfel sa impiedicam razele cu care El ar vrea sa lumineze lumea! 49:32 Asprimea sau raceala aratata de ucenici fata de o persoana pe care o atrage Hristos - un act de felul aceluia savarsit de Ioan cand a interzis unui om sa faca minuni in Numele lui Hristos - ar putea avea ca rezultat intoarcerea acelui om pe calea vrajmasului, determinand astfel pierderea unui suflet. Cu privire la cel care ar putea face asa ceva, Isus a zis: "Ar fi mai bine pentru el sa i se lege de gat o piatra mare de moara si sa fie aruncat in mare". Si a adaugat: "Daca mana ta te face sa pacatuiesti, taie-o; este mai bine pentru tine sa intri ciung in viata, decat sa ai doua maini si sa mergi in gheena, in focul care nu se stinge. Daca piciorul tau te va face sa cazi in pacat, taie-l; este mai bine pentru tine sa intri in viata schiop, decat sa ai doua picioare si sa fii aruncat in gheena" (Marcu 9,43-45). 49:33 Care era motivul pentru care Isus vorbea atat de hotarat? Deoarece "Fiul omului a venit sa mantuiasca ce era pierdut". Trebuie sa arate ucenicii lui Isus mai putina atentie fata de semenii lor decat a aratat Maiestatea cerului? Fiecare fiinta a costat un pret nemarginit si ce grozav e pacatul de a indeparta un suflet de la Hristos, asa incat pentru el iubirea, umilinta si suferintele Mantuitorului sa fie zadarnice! 49:34 "Vai de lume, din pricina prilejurilor de pacatuire! Fiindca nu se poate sa nu vina prilejuri de pacatuire" (Mat. 18,7). Lumea, inspirata de Satana, se va impotrivi cu siguranta urmasilor lui Hristos si va cauta sa le distruga credinta; dar vai de acela care a luat Numele lui Hristos si totusi este gasit 49:35 facand aceasta lucrare! Domnul nostru sufera ocara pentru aceia care pretind ca-L servesc, dar care reprezinta rau caracterul Sau; si astfel multi oameni sunt amagiti si dusi pe cai ratacite. 49:36 Orice practica sau obicei care ar conduce la pacat si care ar aduce ocara asupra lui Hristos a fi mai bine indepartate, oricare ar fi sacrificiul. Ceea ce dezonoreaza pe Dumnezeu nu poate fi folositor pentru nimeni. Binecuvantarea cerului nu poate sa insoteasca pe un om care calca principiile vesnice ale dreptatii. Si un singur pacat cultivat cu placere este indestulator pentru a produce degradarea caracterului si pentru a rataci pe altii. Daca piciorul sau mana trebuie taiate si chiar ochiul trebuie scos pentru a scapa trupul de moarte, cu cat mai mult ar trebui sa fie indepartat pacatul, care aduce moartea vesnica! 49:37 La serviciul ritual se adauga sare la fiecare jertfa. Aceasta, asemenea jertfei de tamaie, insemna ca numai neprihanirea lui Hristos putea face ca serviciul sa fie primit de Dumnezeu. Referindu-Se la aceasta practica, Isus a zis: "Orice jertfa va fi sarata cu sare". "Sa aveti sare in voi insiva si sa traiti in pace unii cu altii." Toti cei ce vor sa se prezinte ca "jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu" (Rom. 12,1) trebuie sa primeasca sarea mantuitoare, neprihanirea Mantuitorului nostru. Atunci ei devin "sarea pamantului", care in mijlocul oamenilor tin raul pe loc, asa cum sarea fereste de stricaciune (Mat. 5,13). Dar, daca sarea si-a pierdut gustul, daca temerea de Dumnezeu este numai din gura, fara sa cuprinda si iubirea lui Hristos, nu e nici o putere spre bine in aceasta. Acea viata nu poate exercita nici o influenta mantuitoare asupra lumii. Energia si capacitatea voastra de a ajuta la dezvoltarea Imparatiei Mele, zice Isus, depind de primirea Duhului Meu. Voi trebuie sa fiti partasi la harul Meu, pentru a fi un miros de viata spre viata. Atunci nu va mai fi nici rivalitate, nici cautarea interesului propriu, nici dorinta dupa locul cel mai de frunte. Voi trebuie sa aveti iubirea aceea care nu cauta folosul sau, ci binele altuia. 49:38 Pacatosul care se pocaieste sa-si atinteasca deci ochii asupra "Mielului lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii" (Ioan 1,29); si, privind, se schimba. Teama lui e preschimbata in bucurie, indoielile in nadejde. Se da pe fata recunostinta. Inima de piatra e sfaramata. Un val de iubire inunda sufletul. Hristos este in el ca un izvor de apa care tasneste in viata vesnica. Atunci cand vedem pe Isus, Om al durerii, obisnuit cu suferinta, lucrand sa salveze ce era pierdut, dispretuit, batjocorit, luat in ras, alungat din cetate in cetate, pana Si-a incheiat misiunea, cand privim la El in Ghetsemani, asudand cu picaturi mari de sange, si pe cruce, murind in agonie - cand vedem toate acestea, eul nu mai pretinde sa fie recunoscut. Privind la Isus, ne vom rusina de raceala noastra, de letargia si egoismul nostru. 49:39 Vom fi voiosi sa fim orice sau nimic, asa incat sa putem servi pe Domnul din inima. Ne vom bucura atunci sa purtam crucea in urma lui Isus, sa induram incercarile, ocara sau persecutia pentru Numele Lui cel scump. 49:40 "Noi, care suntem tari, suntem datori sa rabdam slabiciunile celor slabi si sa nu ne placem noua insine" (Rom. 15,1). Nici o fiinta care crede in Hristos, desi credinta sa ar putea sa fie slaba si pasii sai sa se clatine ca ai unui copilas, nu ar trebui sa fie putin apreciata. Prin tot ce ne da un avantaj asupra altora - fie educatie si talent, noblete de caracter, instruire crestina, experienta religioasa - suntem datori fata de cei mai putin privilegiati; pe cat ne sta in putinta, sa ii ajutam si sa ii servim. Daca suntem tari, sa inaltam bratul celor slabi. Ingeri ai maririi, care vad pururea fata Tatalui din cer, sunt bucurosi sa serveasca celor mai mici ai Lui. Fiinte tremurande, care au multe trasaturi de caracter nepotrivite, sunt in grija lor deosebita. Ingerii sunt totdeauna prezenti acolo unde sunt mai necesari, alaturi de cei ce au de dus lupta cea mai grea cu eul si al caror mediu de viata este mai descurajator. Si in aceasta servire, adevaratii urmasi ai lui Hristos vor colabora. 49:41 Daca unul dintre acesti micuti va fi biruit si va gresi impotriva ta, datoria ta e sa cauti indreptarea lui. Nu astepta ca el sa faca prima incercare de impacare. "Ce credeti?" a zis Isus. "Daca un om are o suta de oi si se rataceste una dintre ele, nu lasa el pe cele nouazeci si noua pe munti si se duce sa caute pe cea ratacita? Si, daca se intampla sa o gaseasca, adevarat va spun ca are mai multa bucurie de ea decat de cele nouazeci si noua care nu se ratacisera. Tot asa, nu este voia Tatalui vostru din ceruri sa piara unul macar din acesti micuti." 49:42 In umilinta, luand seama "la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu" (Gal. 6,1), mergi la cel gresit si "spune-i intre tine si el singur". Nu-l expune rusinii, punand greseala lui in fata altora, si nu aduce ocara asupra lui Hristos, facand sa fie cunoscut in public pacatul sau greseala unuia care poarta Numele Lui. Deseori, adevarul trebuie sa fie spus clar catre cel care a gresit; el trebuie condus sa-si vada greseala, ca sa poata sa se indrepte. Dar nu trebuie sa-l judeci sau sa-l condamni. Nu incerca sa te indreptatesti. Toata staruinta ta sa fie pentru indreptarea lui. In tratarea ranilor sufletului, este necesara atingerea cea mai delicata si sensibilitatea cea mai aleasa. Numai iubirea care se revarsa de la Cel ce a suferit pe Golgota poate izbuti in imprejurarea aceasta. Fratele sa arate o iubire plina de intelegere fata de fratele sau, stiind ca, daca izbuteste, va "mantui un suflet de la moarte" si va "acoperi o sumedenie de pacate" (Iacov 5,20). 49:43 Dar chiar si incercarea aceasta poate sa nu izbuteasca. Atunci, a zis Isus, "mai ia cu tine unul sau doi". S-a putea ca influenta lor unita sa izbuteasca acolo unde a celui dintai a fost fara succes. Nefiind amestecati in neintelegerea aceea, ei vor putea fi mai nepartinitori si faptul acesta va da mai multa greutate sfatului fata de cel gresit. 49:44 Daca nu vrea sa asculte de ei, atunci si numai atunci problema sa fie adusa inaintea intregii biserici. Membrii bisericii, ca reprezentanti ai lui Hristos, sa se uneasca in rugaciune si sa staruie cu iubire ca acela care a gresit sa fie indreptat. Duhul Sfant va vorbi prin servii Sai, staruind de cel ratacit sa se intoarca la Dumnezeu. Apostolul Pavel, vorbind sub inspiratie, zice: "Ca si cum Dumnezeu ar indemna prin noi, va rugam fierbinte, in Numele lui Hristos: Impacati-va cu Dumnezeu" (2 Cor. 5,20). Cel care leapada aceasta invitatie a rupt legatura care-l unea cu Hristos si in felul acesta s-a rupt de partasia cu biserica. De aici inainte, a zis Isus, "sa fie pentru tine ca un pagan si un vames". Dar fratele acela nu trebuie sa fie privit ca si cum nu ar mai avea drept la mila lui Dumnezeu. Sa nu fie dispretuit sau neglijat de catre fratii lui de mai inainte, ci sa fie tratat cu duiosie si compatimire, ca una din oile pierdute pe care Hristos o cauta pentru a o aduce la staulul Sau. 49:45 Invatatura data de Hristos cu privire la felul in care trebuie sa ne purtam cu cei gresiti repeta intr-o forma mai concreta invatatura data lui Israel prin Moise: "Sa nu urasti pe fratele tau in inima ta; sa mustri pe aproapele tau, ca sa nu te incarci cu un pacat din pricina lui" (Lev. 19,17). Adica acela care neglijeaza datoria pe care i-a incredintat-o Hristos, de a incerca sa-i indrepte pe cei care sunt in ratacire si pacat, se face partas la pacat. Pentru relele pe care le-am fi putut impiedica, suntem raspunzatori ca si cand noi le-am fi infaptuit. 49:46 Noi trebuie sa discutam personal cu cel care a gresit si sa-i aratam greseala pe care a facut-o. Nu trebuie sa facem din aceasta un obiect al discutiilor si criticilor intre noi; nici chiar dupa ce acest caz a fost prezentat inaintea bisericii nu avem libertatea sa repetam lucrul acesta catre altii. Cunoasterea greselilor savarsite de crestini va fi o piatra de poticnire pentru lumea necredincioasa; si, staruind asupra acestor lucruri, noi nu avem decat de pierdut, caci privind suntem transformati. In timp ce cautam sa indreptam greselile unui frate, Spiritul lui Hristos ne va conduce sa-l aparam cat de mult cu putinta de criticile oricui, chiar si ale propriilor frati si cu atat mai mult de mustrarile lumii necredincioase. Noi insine gresim si avem nevoie de mila si de iertarea lui Hristos, si El ne indeamna sa ne purtam unul cu altul asa cum dorim sa Se poarte El cu noi. 49:47 "Orice veti lega pe pamant, va fi legat si in ceruri; si orice veti dezlega pe pamant, va fi dezlegat si in cer." Voi lucrati ca trimisi imputerniciti ai cerului, si efectele lucrarii voastre sunt pentru vecie. 49:48 Dar noi nu suntem lasati sa ducem singuri aceasta raspundere mare. Acolo unde Cuvantul Sau e ascultat cu o inima sincera, Hristos este de fata. El este prezent nu numai in adunarile bisericii, ci oriunde se aduna in Numele Sau oricat de putini ucenici, va fi si El acolo. El zice: "Daca doi dintre voi se invoiesc pe pamant sa ceara un lucru oarecare, le va fi dat de Tatal Meu, care este in ceruri". 49:49 Isus zice: "Tatal Meu care este in ceruri", amintindu-le astfel ucenicilor ca, desi prin natura Sa omeneasca El este legat de ei, este partas la incercarile lor si simpatizeaza cu ei in suferintele lor, prin natura Sa dumnezeiasca este legat de tronul Celui Nemarginit. Minunata asigurare! Inteligentele ceresti se unesc cu oamenii in iubire si actiune, pentru a salva ce a fost pierdut. Si toata puterea cerului se uneste cu iscusinta omeneasca, pentru a atrage suflete la Hristos. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: