48:6 In timp ce ei asteptau la piciorul muntelui, un tata adusese la ei pe fiul sau, pentru a fi eliberat de un duh mut, care-l chinuia. Cand Isus ii trimisese pe cei doisprezece sa predice in Galilea, le daduse puterea sa scoata duhurile necurate. Cat fusesera tari in credinta, duhurile rele ascultasera de cuvantul lor. Si de asta data poruncisera duhului chinuitor, in Numele lui Hristos, sa paraseasca victima; dar demonul isi batuse joc de ei, desfasurandu-si din nou puterea. Ucenicii, nefiind in stare sa-si dea seama de infrangerea lor, au simtit totusi ca prin aceasta aduc dezonoare atat asupra lor, cat si asupra Domnului. In multime se aflau carturari care incercasera sa foloseasca aceasta ocazie cat mai mult pentru a-i umili. Inconjurandu-i pe ucenici, i-au asaltat cu intrebari, cautand sa arate ca si ei, si Domnul lor erau niste inselatori. Iata, strigau rabinii triumfatori, aici e un duh rau, pe care nici ucenicii, nici Hristos Insusi nu pot sa-l biruie. Oamenii erau inclinati sa ia partea carturarilor si in multime domnea un spirit de dispret si batjocura.