44:1 Cap. 43 - Barierele sfaramate
44:2 DUPA INTALNIREA CU FARISEII, Isus S-a retras din Capernaum si, strabatand Galilea, a mers catre tinutul muntos de la hotarele Feniciei. Privind spre apus, putea sa vada, pe campia de la poale, orasele vechi, Tirul si Sidonul, cu templele lor paganesti, palatele lor marete, targurile si porturile pline de corabii. In departare, se intindea fata albastra si nemarginita a Mediteranei, peste care trimisii Evangheliei aveau sa duca vestea cea buna pana la centrele marelui imperiu universal. Dar inca nu venise timpul. Lucrarea care-I statea inainte avea sa-i pregateasca pe ucenici pentru misiunea lor. Venind in aceasta regiune, El spera sa gaseasca locul linistit si retras pe care nu-l aflase in Betsaida. Dar nu numai acesta era scopul pentru care pornise in aceasta calatorie.
44:3 "Iata ca o femeie canaanita a venit din tinuturile acelea si a inceput sa strige catre El: 'Ai mila de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica-mea este muncita rau de un drac'" (Mat. 15,22). Oamenii din tinutul acesta erau din neamul vechilor canaaniti. Ei erau idolatri si erau dispretuiti si urati de iudei. Din aceasta clasa facea parte si femeia care a venit la Isus. Era pagana si, din cauza aceasta, exclusa de la avantajele de care se bucurau iudeii in fiecare zi.
44:4 Printre fenicieni, traiau multi iudei si vestea despre lucrarea lui Hristos patrunsese in aceasta regiune. Unii oameni ascultasera cuvintele Lui si fusesera martori la lucrarile Lui minunate. Femeia aceasta auzise despre profetul care, dupa cum se spunea, vindeca tot felul de boli. Cand a auzit despre puterea Lui, nadejdea a incoltit in inima ei. Inspirata de iubirea materna, s-a hotarat sa-I infatiseze cazul fiicei sale. Hotararea puternica era sa aduca durerea ei la Isus. El trebuia sa-i vindece copila. Cautase ajutor la zeii pagani, dar nu primise nici o usurare. Si din cand in cand era ispitita sa se gandeasca: Ce poate sa faca pentru mine acest Invatator iudeu? Dar se spunea ca El vindeca tot felul de boli, indiferent daca cei care vin la El pentru ajutor sunt bogati sau saraci. S-a hotarat sa nu piarda unica ei ocazie.
44:5 Hristos cunostea situatia acestei femei. Stia ca ea dorea sa-L vada si i-a iesit in cale. Ajutand-o in necazul ei, putea sa dea o exemplificare a lectiei pe care intentiona sa o lase. Din cauza aceasta ii adusese si pe ucenici in aceasta regiune. El dorea ca ei sa vada nestiinta din orasele si satele vecine cu tara lui Israel. Oamenii carora li se daduse orice ocazie de a intelege adevarul nu cunosteau nevoile celor din jurul lor. Nici un efort nu se facea pentru a ajuta sufletele care se aflau in intuneric. Zidul de despartire pe care-l ridicase mandria iudeilor ii facea chiar si pe ucenici sa nu aiba iubire fata de lumea pagana. Dar aceste bariere trebuiau sa fie sfaramate.
44:6 Hristos n-a raspuns imediat la cererea femeii. El a primit-o pe aceasta reprezentanta a unui neam dispretuit asa cum ar fi facut un iudeu. El dorea ca ucenicii sa fie impresionati de purtarea rece si fara inima, pe care iudeii ar fi manifestat-o fata de aceasta femeie, si de felul milostiv in care El voia ca ei sa trateze asemenea dureri, cum s-a dovedit mai tarziu, cand i-a implinit cererea.
44:7 Cu toate ca Isus n-a raspuns, femeia nu si-a pierdut credinta. In timp ce El mergea mai departe, ca si cum n-ar fi auzit-o, ea L-a urmat, staruind in cererile ei. Suparati de vorbele ei plictisitoare, ucenicii I-au cerut lui Isus sa-i spuna femeii sa plece. Ei vedeau ca Domnul o trata cu indiferenta si, din cauza aceasta, gandeau ca Lui Ii face placere prejudecata iudeilor impotriva canaanitilor. Dar femeia se ruga de un Mantuitor milos si, ca raspuns la cererea ucenicilor, Isus a zis: "Eu nu sunt trimis decat la oile pierdute ale casei
44:8 lui Israel". Desi acest raspuns parea sa fie in acord cu prejudecata iudeilor, era mai mult o mustrare pentru ucenici, pe care ei au inteles-o cand si-au amintit ceea ce le spusese El adesea - ca a venit in lume sa mantuiasca pe toti cei care voiau sa-L primeasca.
44:9 Femeia a cerut cu si mai mare staruinta sa fie ascultata, plecandu-se la picioarele lui Hristos si strigand: "Doamne, ajuta-ma". Isus, facandu-Se ca inca respinge rugamintea ei, asa cum cerea prejudecata nemiloasa a iudeilor, a raspuns: "Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci la catei". Aceasta voia sa spuna ca nu era drept sa reverse binecuvantarile aduse pentru poporul favorizat de Dumnezeu asupra celor indepartati si straini de Israel. Raspunsul ar fi descurajat-o pe o persoana mai putin hotarata. Dar femeia a vazut ca sansa ei venise. Sub refuzul aparent al lui Isus, ea a vazut o mila pe care El n-a putut sa o ascunda. "Da, Doamne", a raspuns ea, "dar si cateii mananca firimiturile care cad de la masa stapanilor." In timp ce copiii stapanului mananca la masa tatalui lor, cateii nu raman nici ei flamanzi. Ei au dreptul la firimiturile care cad de la masa imbelsugata. Tot astfel, daca lui Israel i s-au dat multe binecuvantari, nu se gasea o binecuvantare si pentru ea? Ea era privita ca un caine, dar atunci nu putea sa aiba pretentie, ca si un caine, sa primeasca o farama din belsugul Lui?
44:10 Isus tocmai plecase din campul Sau de lucru, din cauza ca fariseii si carturarii cautau sa-I ia viata. Ei murmurau si se plangeau. Dadeau pe fata necredinta si ura si refuzau salvarea oferita atat de generos. Aici Hristos intalneste pe cineva dintr-un neam nefericit si dispretuit, care nu fusese favorizat cu lumina Cuvantului lui Dumnezeu; totusi ea se supune indata influentei divine a lui Hristos si are credinta in puterea Lui de a-i da ajutorul cerut. Ea se roaga pentru firimiturile care cad de la masa Stapanului. Daca poate sa aiba privilegiile unui caine, e bucuroasa sa fie privita ca un caine. Ea n-are prejudecati religioase sau nationale, nici mandrie care sa-i influenteze conduita si Il recunoaste indata pe Isus ca Mantuitor si ca fiind in stare sa implineasca tot ceea ce ea cere de la El.
44:11 Mantuitorul e multumit. A pus la proba credinta ei in El. Prin purtarea fata de aceasta femeie, El a aratat ca ea, care era privita ca o indepartata de Israel, nu mai e straina, ci un copil in casa lui Dumnezeu. Fiind copil, are privilegiul sa se impartaseasca de darurile Tatalui. Acum Hristos ii implineste rugamintea si termina invatatura data ucenicilor. Intorcandu-Se catre ea, cu o privire plina de mila si de iubire, El zice: "O, femeie, mare este credinta ta;
44:12 faca-ti-se cum voiesti". Din ceasul acela, fiica ei s-a insanatosit. Demonul n-a mai tulburat-o. Femeia a plecat marturisind pe Mantuitorul ei, fericita ca i s-a implinit rugaciunea.
44:13 Aceasta a fost singura minune savarsita de Isus in timpul acestei calatorii. Tocmai pentru implinirea acestei fapte a mers El la hotarele Tirului si Sidonului. El dorea sa vina in ajutorul femeii indurerate si, in acelasi timp, sa lase o pilda a lucrarii Sale pline de har fata de un neam dispretuit, pentru folosul ucenicilor Sai, atunci cand El urma sa nu mai fie impreuna cu ei. El voia sa-i intoarca de la exclusivismul iudaic la interesul de a lucra si pentru altii, nu numai pentru poporul lor.
44:14 Isus voia sa dezvaluie tainele adanci ale adevarului, care fusesera ascunse timp de veacuri, si anume ca neamurile sa fie impreuna-mostenitoare cu iudeii si sa ia parte "la aceeasi fagaduinta in Hristos, prin Evanghelie" (Efes. 3,6). Ucenicii intelegeau greu acest adevar si Invata-torul divin le-a dat invatatura peste invatatura. Rasplatind credinta sutasului din Capernaum si predicand Evanghelia locuitorilor din Sihar, El daduse si mai inainte dovada ca nu impartaseste intoleranta iudeilor. Dar samaritenii aveau oarecare cunostinta despre Dumnezeu, iar sutasul facuse bine lui Israel. Acum Isus i-a pus pe ucenici in legatura cu o pagana, pe care o socoteau ca neavand vreun motiv in plus fata de altii din neamul ei sa astepte un bine de la El. Domnul voia sa dea o pilda de felul cum trebuie sa fie tratate asemenea persoane. Ucenicii se gandeau ca El impartise prea usor darurile harului Sau. El voia sa le arate ca iubirea Sa nu trebuie sa fie marginita la o anumita rasa sau natiune.
44:15 Cand a zis: "Eu nu sunt trimis decat la oile pierdute ale casei lui Israel", El a spus adevarul si, in lucrarea Sa pentru femeia canaanita, El Isi indeplinea insarcinarea. Femeia aceasta era una dintre oile pierdute, pe care copiii lui Israel ar fi trebuit sa le salveze. Hristos indeplinea tocmai insarcinarea data lor, lucrarea pe care o neglijasera ei.
44:16 Faptul acesta a deschis mai bine mintea ucenicilor pentru lucrarea pe care urmau s-o faca intre neamuri. Ei au vazut un foarte mare camp de lucru in afara Iudeii. Au vazut fiinte apasate de intristari necunoscute celor mai favorizati. Intre aceia pe care fusesera invatati sa ii dispretuiasca, erau suflete care doreau ajutor de la puternicul Vindecator, flamanzind dupa lumina adevarului, care fusese data iudeilor cu atata imbelsugare.
44:17 Mai tarziu, cand iudeii s-au indepartat si mai mult de ucenici, deoarece declarasera ca Isus este Mantuitorul lumii,
44:18 si cand zidul de despartire dintre iudei si neamuri fusese sfaramat prin moartea lui Hristos, invatatura aceasta si altele asemanatoare, care aratau catre lucrarea Evangheliei neimpiedicata de obiceiuri sau de nationalitate, au avut o puternica influenta asupra trimisilor lui Hristos, pentru a-i indruma in lucrarea lor.
44:19 Vizita Mantuitorului in Fenicia si minunea savarsita acolo aveau un scop mai mare. Lucrarea n-a fost savarsita numai pentru femeia nenorocita si pentru ucenicii Sai si aceia care primeau lucrarea lor, ci si pentru ca "voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; si crezand, sa aveti viata in Numele Lui" (Ioan 20,31). Aceleasi puteri care ii desparteau pe oameni de Hristos acum peste o mie opt sute de ani sunt la lucru si azi. Spiritul care a ridicat zidul de despartire dintre iudei si neamuri lucreaza inca. Mandria si prejudecata au inaltat puternice ziduri de despartire intre diferitele clase de oameni. Hristos si misiunea Sa au fost infatisate gresit si multi oameni simt ca sunt despartiti cu totul de lucrarea Evangheliei. Dar ei nu trebuie sa se simta despartiti de Hristos. Nu exista bariere pe care Satana sa le poata ridica si pe care credinta sa nu le depaseasca.
44:20 In credinta, femeia din Fenicia s-a ridicat impotriva barierelor ridicate intre iudei si neamuri. Fara a tine seama de descurajare sau de aparentele care ar fi dus-o la indoiala, ea s-a increzut in iubirea Mantuitorului. Astfel doreste Hristos ca noi sa ne incredem in El. Binecuvantarile mantuirii sunt pentru orice fiinta. Nimic altceva decat propria alegere il poate face pe orice om sa devina partas la fagaduinta lui Hristos prin Evanghelie.
44:21 Dumnezeu uraste ideea de clasa privilegiata. El nu vrea sa stie nimic despre lucruri de felul acesta. Inaintea Lui, viata tuturor oamenilor are aceeasi valoare. El "a facut ca toti oamenii iesiti dintr-unul singur sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremi si a pus anumite hotare locuintei lor, ca ei sa caute pe Dumnezeu si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare dintre noi". Fara deosebire de varsta, rang, nationalitate sau privilegiu religios, toti sunt invitati sa vina la El si sa traiasca. "Oricine crede in El nu va fi dat de rusine, deoarece nu este deosebire." "Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod." "Bogatul si saracul se intalnesc; Domnul i-a facut si pe unul, si pe altul." "Toti au acelasi Domn, care este bogat in indurare pentru toti cei ce-L cheama. Fiindca oricine va chema Numele Domnului, va fi mantuit" (Fapte 17,26.27; Gal. 3,28; Prov. 22,2; Rom. 10,11-13).