43:1 Cap. 42 - Traditia
43:2 SPERAND SA-L VADA pe Isus la Paste, carturarii si fariseii Ii pregatisera o cursa. Dar, stiind lucrul acesta, Isus a lipsit de la aceasta adunare. "Atunci niste farisei si niste carturari din Ierusalim au venit la Isus." Fiindca n-a mers El la ei, au venit ei la El. Catva timp, paruse ca galileenii L-ar primi pe Isus ca Mesia si ca puterea autoritatilor religioase in tinutul acela ar fi sfaramata. Misiunea celor doisprezece a aratat insa intinderea lucrarii lui Isus si i-a adus pe ucenici in conflict direct cu rabinii, provocand din nou gelozia mai marilor din Ierusalim. Iscoadele trimise la Capernaum, la inceputul lucrarii Lui, care incercasera sa-L acuze de calcarea Sabatului, fusesera puse in incurcatura, iar rabinii erau hotarati sa-si infaptuiasca planul. De asta data, a fost trimisa o noua delegatie, sa-I urmareasca miscarile si sa gaseasca vreo acuzatie impotriva Lui.
43:3 Ca si mai inainte, motivele de plangere impotriva Lui erau ca nu lua in seama traditiile care impovarau Legea lui Dumnezeu. Dupa cum se spunea, aceste traditii aveau ca scop sa sustina pazirea legii, dar ajunsesera sa fie privite ca fiind mai sfinte decat legea insasi. Cand veneau in conflict cu poruncile date pe Sinai, erau puse mai presus preceptele rabinilor.
43:4 Intre datinile asupra carora se staruia mai mult era si aceea a curatirii ceremoniale. Neglijarea savarsirii unor ritualuri inainte de a manca
43:5 era socotita ca un pacat foarte mare, care trebuia pedepsit atat in lumea de acum, cat si in cea viitoare; omorarea celui care calca datina era privita ca o mare virtute.
43:6 Randuielile cu privire la curatire erau nenumarate. Viata intreaga de abia ajungea ca cineva sa le cunoasca pe toate. Viata acelora care incercau sa tina cerintele rabinice era o lupta neincetata impotriva unor intinari ceremoniale si un sir nesfarsit de spalari si curatiri. In timp ce oamenii erau ocupati cu lucruri si cu detalii lipsite de importanta si cu ritualuri pe care Dumnezeu nu le ceruse, atentia le era indepartata de la marile principii ale Legii Sale.
43:7 Hristos si ucenicii Lui nu respectau aceste spalari ceremoniale si iscoadele au facut din aceasta temeiulcocuzatiilor lor. Cu toate acestea, nu L-au atacat direct pe Hristos, ci au veni la El criticandu-i pe ucenici. Cand au ajuns in fata multimii, au spus: "Pentru ce calca ucenicii Tai datina batranilor? Caci nu-si spala mainile cand mananca".
43:8 Ori de cate ori solia adevarului cerceteaza sufletele cu putere deosebita, Satana isi trimite agentii pentru a incepe o lupta asupra lucrurilor de mica insemnatate. In felul acesta, el cauta sa indeparteze mintea de la adevarata problema. Ori de cate ori incepe o lucrare buna, se gasesc si batjocoritori gata sa intre in cearta cu privire la forme sau amanunte tehnice, pentru a indeparta gandirea de la realitatile vii. Cand se simte ca Dumnezeu lucreaza in chip deosebit pentru poporul Sau, acesta sa nu se lase atras in controverse care vor aduce numai ruina sufletelor. Problemele care trebuie sa ne preocupe sunt: Am eu credinta mantuitoare in Fiul lui Dumnezeu? Este viata mea in armonie cu Legea divina? "Cine crede in Fiul, are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul, nu va vedea viata." "Si prin aceasta stim ca Il cunoastem, daca pazim poruncile Lui" (Ioan 3,36; 1 Ioan 2,3).
43:9 Isus n-a facut nici o incercare sa Se apere pe Sine sau pe ucenici. El n-a facut nici o referire la acuzatiile aduse impotriva Sa, ci a cautat sa arate spiritul care-i stapanea pe aceia care se tineau de ceremonii omenesti. El le-a dat o pilda despre ceea ce faceau fara incetare si chiar inainte de a veni sa-L caute pe El. "Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu", a zis El, "ca sa tineti datina voastra. Caci Moise a zis: 'Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta'; si 'cine va grai de rau pe tatal si pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea'. Voi dimpotriva ziceti: 'Daca un om va spune tatalui sau mamei sale: Ori cu ce te-as putea ajuta, este Corban, adica dat lui Dumnezeu, face bine, si nu-l mai lasati sa faca nimic pentru tatal sau sau pentru mama sa'." Ei dadeau la o parte porunca a cincea, ca si cum
43:10 n-ar fi fost de nici o valoare, dar se tineau cu multa staruinta de traditiile batranilor. Ei ii invatau pe oameni ca dedicarea averii lor templului era o datorie mai sfanta decat ajutorarea parintilor lor si ca, oricat ar fi fost de mare nevoia, era un sacrilegiu sa dai tatalui sau mamei vreo parte din ceea ce se consacrase in felul acesta. Un copil care nu-si implinea datoria putea sa pronunte cuvantul "Corban" asupra proprietatii sale, consacrand-o in felul acesta lui Dumnezeu, si putea sa o pastreze pentru folosul propriu toata viata, iar dupa moarte o punea in slujba templului. In felul acesta el era liber ca, atat in viata, cat si la moarte, sa nu-i onoreze pe parinti si sa-i lipseasca de drepturile lor sub pretextul unei asa-zise consacrari lui Dumnezeu.
43:11 Hristos n-a diminuat niciodata prin cuvant sau fapta obligatia omului de a aduce daruri sau jertfe lui Dumnezeu. Hristos Insusi a dat indrumarile din lege cu privire la zecimi si daruri. Cand era pe pamant, a laudat-o inaintea oamenilor pe femeia sarmana, care a dat in tezaurul templului tot ce avea. Dar zelul fatarnic pentru Dumnezeu al preotilor si rabinilor era o aparenta cu care sa-si acopere dorinta de inaltare. Oamenii erau inselati. Ei purtau sarcini grele, pe care Dumnezeu nu le impusese. Nici chiar ucenicii lui Hristos nu erau liberi cu totul de jugul care fusese pus asupra lor prin prejudecatile mostenite si prin autoritatea rabinica. Acum, dezvaluind adevaratul spirit al rabinilor, Isus a cautat sa elibereze din sclavia traditiei pe toti aceia care doreau din toata inima sa slujeasca pe Dumnezeu.
43:12 "Fatarnicilor", a zis El, adresandu-Se iscoadelor sirete, "bine a proorocit Isaia despre voi, dupa cum este scris: 'Norodul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti". Cuvintele lui Hristos erau o acuzatie pentru intregul sistem fariseic. El declara ca, asezand pretentiile lor mai presus de principiile divine, rabinii se asezau mai presus de Dumnezeu.
43:13 Delegatii de la Ierusalim s-au umplut de manie. Ei nu puteau sa-L acuze pe Hristos ca a calcat legea data pe Sinai, deoarece El vorbea ca aparator al ei impotriva traditiilor. Marile precepte ale legii pe care El le prezentase se aratau intr-un contrast izbitor cu randuielile meschine inventate de om.
43:14 Atat fata de multime, cat si, mai tarziu, mai pe deplin fata de ucenici, Isus a aratat ca intinarea nu vine din afara, ci dinauntru. Atat curatia, cat si necuratia apartin inimii. Fapta rea, cuvantul rau, gandul rau, calcarea Legii lui Dumnezeu intineaza pe om, si nu neglijarea lucrurilor din afara.
43:15 Ucenicii au observat mania manifestata de iscoade, cand a fost demascata invatatura lor ratacita. Ei au vazut privirile lor incruntate si au auzit cuvintele spuse printre dinti, prin care isi aratau nemultumirea si dorinta de razbunare. Uitand de cate ori Isus daduse dovada ca El citea in inima ca intr-o carte deschisa, ei I-au vorbit despre efectele cuvintelor Sale. Sperand ca ar putea sa impace pe acesti functionari de stat infuriati, ei I-au spus lui Hristos: "Stii ca fariseii au gasit pricina de poticnire in cuvintele pe care le-au auzit?"
43:16 El a raspuns: "Orice rasad, pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc, va fi smuls din radacina". Obiceiurile si traditiile asa de mult apreciate de rabini erau din lumea aceasta, nu din cer. Oricat de mare era autoritatea lor fata de popor, ele nu puteau sa reziste, daca erau puse la proba de Dumnezeu. Orice inventie omeneasca pusa in locul poruncilor lui Dumnezeu va fi socotita ca fiind fara valoare, in ziua aceea cand "Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau" (Ecl. 12,14).
43:17 Inlocuirea poruncilor lui Dumnezeu prin precepte omenesti n-a incetat. Chiar si intre crestini se gasesc asezaminte si practici care n-au o temelie mai buna decat traditiile parintilor. Asemenea intocmiri, intemeiate pe autoritatea omeneasca, le-au inlocuit pe cele dumnezeiesti. Oamenii se agata de traditiile lor, onoreaza obiceiurile si cultiva ura impotriva acelora care cauta sa le arate greseala. Astazi, cand suntem invitati sa atragem atentia asupra poruncilor lui Dumnezeu si a credintei lui Isus, vedem aceeasi vrajmasie care s-a dat pe fata si in zilele lui Hristos. Despre poporul lui Dumnezeu din timpul sfarsitului, sta scris: "Balaurul, maniat pe femeie, s-a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Isus Hristos" (Apoc. 12,17).
43:18 "Dar orice rasad, pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc, va fi smuls din radacina." In locul autoritatii asa-numitilor parinti ai bisericii, Dumnezeu ne porunceste sa primim cuvantul Parintelui vesnic, Domnul cerului si al pamantului. Numai aici se afla adevarul neamestecat cu ratacirea. David spune: "Sunt mai invatat decat toti invatatorii mei, caci ma gandesc la invataturile Tale. Am mai multa pricepere decat batranii, caci pazesc poruncile Tale" (Ps. 119,99.100). Toti aceia care primesc autoritatea omeneasca, obiceiurile bisericii sau traditiile parintilor sa ia aminte la avertizarea cuprinsa in cuvintele lui Hristos: "Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti".