43:10 n-ar fi fost de nici o valoare, dar se tineau cu multa staruinta de traditiile batranilor. Ei ii invatau pe oameni ca dedicarea averii lor templului era o datorie mai sfanta decat ajutorarea parintilor lor si ca, oricat ar fi fost de mare nevoia, era un sacrilegiu sa dai tatalui sau mamei vreo parte din ceea ce se consacrase in felul acesta. Un copil care nu-si implinea datoria putea sa pronunte cuvantul "Corban" asupra proprietatii sale, consacrand-o in felul acesta lui Dumnezeu, si putea sa o pastreze pentru folosul propriu toata viata, iar dupa moarte o punea in slujba templului. In felul acesta el era liber ca, atat in viata, cat si la moarte, sa nu-i onoreze pe parinti si sa-i lipseasca de drepturile lor sub pretextul unei asa-zise consacrari lui Dumnezeu.