42:2 CAND LE-A INTERZIS OAMENILOR sa-L proclame imparat, Isus stia ca ajunsese la un punct hotarator din viata Sa. Multimea, care astazi voia sa-L inalte pe tron, maine avea sa-I intoarca spatele. Dezamagiti de nesatisfacerea ambitiei lor egoiste, ei urmau sa schimbe iubirea in ura si laudele in blesteme. Dar, cu toate ca stia lucrurile acestea, El n-a luat nici o masura pentru a evita criza. De la inceput, El nu sustinuse nici o nadejde a urmasilor Sai pentru rasplatiri pamantesti. Unuia, care venise cu dorinta de a deveni ucenicul Sau, El i-a zis: "Vulpile au vizuini si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Si odihni capul" (Mat. 8,20). Daca oamenii ar fi putut sa aiba si lumea impreuna cu Hristos, multimile I s-ar fi supus; dar El nu putea sa primeasca o astfel de slujire. Dintre aceia care acum se aflau in jurul Lui, multi erau atrasi de nadejdea unei imparatii pamantesti. Ei nu trebuiau sa ramana inselati in asteptarile lor. Invatatura spirituala profunda din minunea cu painile nu fusese inteleasa. Trebuia sa fie acum explicata. Si aceasta noua descoperire sa aduca dupa sine o incercare mai mare.