42:26 Oamenii I-au amintit lui Hristos de mana pe care parintii lor au mancat-o in pustie, ca si cum asigurarea acelei hrane ar fi fost o minune mai mare decat aceea savarsita de Isus, dar El arata cat de mic era darul acela in comparatie cu binecuvantarile pe care venise sa le reverse. Mana putea sa sustina numai viata aceasta pamanteasca; ea nu putea sa previna moartea, nici sa asigure nemurirea, dar painea vietii urma sa hotarasca sufletul pentru viata vesnica. Mantuitorul a zis: "Eu sunt Painea vietii. Parintii vostri au mancat mana in pustie si au murit. Painea care se pogoara din cer este de asa fel, ca cineva sa manance din ea si sa nu moara. Eu sunt Painea vie, care S-a pogorat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac". La aceasta figura de stil, Hristos a mai adaugat una. Numai murind putea El sa dea viata oamenilor si in cuvintele ce urmeaza arata spre moartea Sa ca fiind mijlocul de salvare. El zice: "Painea pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care il voi da pentru viata lumii".