Printable ModeHristos Lumina Lumii, 42
|
42:1 Cap. 41 - Criza din Galilea 42:2 CAND LE-A INTERZIS OAMENILOR sa-L proclame imparat, Isus stia ca ajunsese la un punct hotarator din viata Sa. Multimea, care astazi voia sa-L inalte pe tron, maine avea sa-I intoarca spatele. Dezamagiti de nesatisfacerea ambitiei lor egoiste, ei urmau sa schimbe iubirea in ura si laudele in blesteme. Dar, cu toate ca stia lucrurile acestea, El n-a luat nici o masura pentru a evita criza. De la inceput, El nu sustinuse nici o nadejde a urmasilor Sai pentru rasplatiri pamantesti. Unuia, care venise cu dorinta de a deveni ucenicul Sau, El i-a zis: "Vulpile au vizuini si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Si odihni capul" (Mat. 8,20). Daca oamenii ar fi putut sa aiba si lumea impreuna cu Hristos, multimile I s-ar fi supus; dar El nu putea sa primeasca o astfel de slujire. Dintre aceia care acum se aflau in jurul Lui, multi erau atrasi de nadejdea unei imparatii pamantesti. Ei nu trebuiau sa ramana inselati in asteptarile lor. Invatatura spirituala profunda din minunea cu painile nu fusese inteleasa. Trebuia sa fie acum explicata. Si aceasta noua descoperire sa aduca dupa sine o incercare mai mare. 42:3 Minunea cu painile ajunsese cunoscuta prin toate partile si a doua zi dimineata oamenii au alergat la Betsaida, sa-L vada pe Isus. Ei au venit in numar mare, pe uscat si pe apa. Cei care Il lasasera noaptea trecuta au venit iarasi, sperand sa-L gaseasca inca acolo, deoarece nu se afla nici o corabie cu care sa poata trece apa. Dar cercetarea lor a fost zadarnica si multi au pornit spre Capernaum, cautandu-L fara incetare. 42:4 Intre timp, El a ajuns la Ghenezaret, dupa o absenta de o zi. Indata ce s-a auzit ca a debarcat, oamenii "au alergat prin toate imprejurimile si au inceput sa aduca pe bolnavi in paturi, pretutindeni pe unde se auzea ca era El" (Marcu 6,55). 42:5 Dupa un timp, El S-a dus la sinagoga si acolo L-au gasit cei care venisera de la Betsaida. Ei au aflat de la ucenici cum trecuse marea. Grozavia furtunii si ceasurile indelungate de lupta zadarnica impotriva vanturilor, aparitia lui Hristos mergand pe apa, frica lor, cuvintele Lui linistitoare, aventura lui Petru si urmarile ei, precum si brusca incetare a furtunii si debarcarea, totul a fost povestit in amanunt multimii cuprinse de mirare. Totusi, nefiind multumiti cu aceasta, multi s-au strans in jurul lui Isus, intrebandu-L: "Invatatorule, cand ai venit aici?" Ei sperau sa afle din gura Lui o descriere a minunii. 42:6 Isus nu le-a satisfacut curiozitatea. Cu tristete le-a zis: "Ma cautati nu pentru ca ati vazut semne, ci pentru ca ati mancat din painile acelea si v-ati saturat". Ei nu-L cautau din cauza ca Il pretuiau in mod deosebit, ci, intrucat fusesera hraniti cu paine, sperau sa mai primeasca si alte bunuri trecatoare, daca I s-ar fi alaturat. Mantuitorul le-a zis: "Lucrati nu pentru mancarea pieritoare, ci pentru mancarea care ramane, pentru 42:7 viata vesnica". Nu cautati numai bunuri trecatoare. Nu cautati numai indestularea pentru viata aceasta, ci ganditi-va la hrana spirituala, si anume la intelepciunea aceea care ramane in viata vesnica. Aceasta o poate da numai Fiul lui Dumnezeu; "caci Tatal, adica Insusi Dumnezeu, pe El L-a insemnat cu pecetea Lui". 42:8 Pentru o clipa, interesul ascultatorilor a fost trezit. Ei au exclamat: "Ce sa facem ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu?" Ei facusera multe eforturi sa indeplineasca obligatii impovaratoare, pentru a se asigura ca sunt placuti inaintea lui Dumnezeu, si erau gata sa plece urechea la orice randuiala noua, pentru a-si asigura un merit mai mare. Intrebarea lor voia sa zica: Ce trebuie sa facem pentru a merita cerul? Care este pretul ce ni se cere pentru a castiga viata viitoare? 42:9 "Isus le-a raspuns: 'Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: sa credeti in Acela pe care L-a trimis El'." Pretul cerului este Isus. Calea spre cer este credinta in "Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii" (Ioan 1,29). 42:10 Dar oamenii au preferat sa respinga aceste cuvinte ale adevarului divin. Isus savarsise chiar lucrarea pe care profetia arata ca o va face Mesia, dar ei n-au vazut ceea ce asteptarile lor egoiste zugravisera ca lucrare a Lui. Intr-adevar, Hristos hranise o data multimea cu paine, dar, in zilele lui Moise, Israel fusese hranit cu mana patruzeci de ani, iar de la Mesia se asteptau binecuvantari si mai mari. Inimile lor nemultumite se framantau cu intrebarea: Pentru ce, daca Isus era in stare sa savarseasca atatea minuni cum vazusera ei, n-ar fi fost El in stare sa dea sanatate, tarie si bogatie intregului Sau popor, sa-l elibereze si sa-l inalte in putere si onoare? Faptul ca El pretindea ca este trimisul lui Dumnezeu si totusi refuza sa fie imparatul lui Israel era o taina pe care ei n-o intelegeau. Refuzul Lui era gresit interpretat. Multi au ajuns la concluzia ca nu indraznea sa-Si sustina pretentiile, pentru ca El Insusi Se indoia de caracterul divin al misiunii Sale. In felul acesta, isi deschideau inima pentru necredinta si semintele pe care le semana Satana si-au adus roadele: intelegere gresita si necredinta. 42:11 Cu un aer dispretuitor, un rabin a intrebat: "Ce semn faci Tu, deci, ca sa-l vedem si sa credem in Tine? Ce lucrezi Tu? Parintii nostri au mancat mana in pustie, dupa cum este scris: 'Le-a dat sa manance paine din cer'". 42:12 Iudeii il onorau pe Moise ca fiind cel care a dat mana, aducand lauda uneltei prin care fusese savarsita minunea si trecand cu vederea pe Acela care era Autorul ei. Parintii lor murmurasera impotriva lui Moise, pusesera la indoiala si negasera misiunea lui dumnezeiasca. Acum, in acelasi spirit, 42:13 copiii lor Il lepadau pe Acela care le aducea solia lui Dumnezeu. "Isus le-a zis: 'Adevarat, adevarat va spun ca Moise nu v-a dat painea din cer'." Cel care daduse mana Se afla intre ei. Hristos Insusi era Acela care ii condusese pe evrei prin pustie si-i hranise zilnic cu paine cereasca. Hrana aceasta era un simbol al adevaratei paini din cer. Spiritul datator de viata, pornind de la nemarginita plinatate a lui Dumnezeu, este adevarata mana. Isus a zis: "Painea lui Dumnezeu este aceea care se coboara din cer si da lumii viata" (Ioan 6,33). 42:14 Socotind ca Isus Se referea tot la hrana trecatoare, cativa dintre ascultatorii Lui au exclamat: "Doamne, da-ne totdeauna aceasta paine". Atunci Isus a vorbit lamurit: "Eu sunt Painea vietii". 42:15 Ilustratia aceasta pe care o folosise Isus era cunoscuta de iudei. Moise spusese prin inspiratia Duhului Sfant: "Omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului". Iar proorocul a scris: "Cand am primit cuvintele Tale, le-am inghitit; cuvintele Tale au fost bucuria si veselia inimii mele" (Deut. 8,3; Ier. 15,16). Rabinii insisi aveau obiceiul sa spuna ca mancau paine; in inteles spiritual, insemna studierea legii si practicarea faptelor bune; si se spunea adesea ca, la venirea lui Mesia, tot Israelul avea sa fie hranit. Invatatura profetilor lamurea lectia spirituala profunda din minunea cu painile. Isus cauta sa faca inteleasa aceasta lectie pentru ascultatorii Sai in sinagoga. Daca ei ar fi inteles Scripturile, ar fi inteles si cuvintele Lui, cand zicea: "Eu sunt Painea vietii". Numai cu o zi inainte, multimea, slabita si obosita, fusese hranita cu painea pe care El o daduse. Dupa cum primisera din painea aceea putere si reinviorare fizica, tot asa puteau primi de la Hristos putere spirituala pentru viata vesnica. "Cine vine la Mine", a zis El, "nu va flamanzi niciodata si cine nu crede in Mine nu va inseta niciodata". Dar a adaugat: "Voi M-ati vazut si tot nu credeti". 42:16 Ei Il vazusera pe Hristos prin marturia data de Duhul Sfant, prin descoperirea data de Dumnezeu sufletului lor. Dovezile vii ale puterii Sale fusesera in fata lor zi dupa zi, dar cereau alt semn. Daca li s-ar fi dat, ei ar fi ramas tot asa de necredinciosi ca mai inainte. Daca nu erau convinsi prin ceea ce vazusera si auzisera, ar fi fost fara folos sa li se arate minuni si mai mari. Necredinta va gasi totdeauna o scuza pentru indoiala si va cauta argumente care sa rastoarne chiar si dovada cea mai clara. 42:17 Hristos a facut un nou apel la aceste inimi impietrite. "Pe cel ce vine 42:18 la Mine, nu-l voi izgoni afara". Toti cei care L-au primit in credinta, a zis El, vor avea viata vesnica. Nici unul nu va fi pierdut. Nu e nevoie ca fariseii si saducheii sa se tot certe cu privire la viata viitoare. Oamenii nu trebuie sa-si mai planga mortii cu durere disperata. "Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede in El, sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi." 42:19 Dar mai marii poporului erau ofensati si ziceau: "Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al carui tata si mama ii cunoastem? Cum dar zice El: 'Eu M-am pogorat din cer'?" Ei cautau sa dea nastere la prejudecati, amintind in mod batjocoritor de originea umila a lui Isus. Faceau aluzie cu dispret la viata Lui de lucrator galilean si la familia Lui saraca si umila. Pretentiile acestui tamplar needucat, ziceau ei, nu meritau atentie. Iar pentru ca nasterea Lui fusese neinteleasa, cautau sa strecoare ideea ca ar exista indoieli cu privire la legitimitatea ei, prezentand astfel imprejurarile omenesti ale nasterii Lui ca o pata asupra vietii Sale. 42:20 Isus n-a cautat sa explice taina nasterii Sale. El n-a dat nici un raspuns la intrebarile privitoare la coborarea Sa din ceruri, dupa cum n-a raspuns nici la intrebarile cu privire la traversarea lacului. El n-a atras atentia asupra minunilor care Ii caracterizau viata. De bunavoie, S-a dezbracat pe Sine Insusi si a luat asupra-Si chip de rob. Dar cuvintele si faptele Sale erau o descoperire a caracterului Sau. Toti aceia a caror inima era deschisa pentru lumina dumnezeiasca puteau sa recunoasca in El pe singurul nascut din Tatal, "plin de har si de adevar" (Ioan 1,14). 42:21 Prejudecata fariseilor era si mai profunda decat voiau sa arate intrebarile lor, ea isi avea radacina in perversitatea inimii lor. Orice cuvant spus de Isus si orice fapta a Sa produceau in ei impotrivire, deoarece spiritul cultivat de ei nu avea nimic comun cu El. 42:22 "Nimeni nu poate veni la Mine, daca nu-l atrage Tatal, care M-a trimis; si Eu il voi invia in ziua de apoi. In prooroci este scris: 'Toti vor fi invatati de Dumnezeu'. Asa ca oricine a ascultat pe Tatal si a primit invatatura Lui, vine la Mine." Nimeni nu va veni vreodata la Isus Hristos, daca nu va raspunde atractiei iubirii Tatalui. Dar Dumnezeu atrage la Sine toate inimile si numai cei care se impotrivesc acestei atractii vor refuza sa vina la Hristos. 42:23 In cuvintele: "Toti vor fi invatati de Dumnezeu", Isus amintea profetia lui Isaia: "Toti fiii tai vor fi ucenici ai Domnului si mare va fi propasirea fiilor tai" (Is. 54,13). 42:24 Iudeii aplicau aceste cuvinte la poporul lor. Se laudau ca Dumnezeu este Invatatorul lor. Dar Isus le-a aratat cat de zadarnica este aceasta pretentie, deoarece El zice: "Oricine a ascultat pe Tatal Meu si a primit invatatura Lui, vine la Mine". Numai prin Hristos ei puteau sa-L cunoasca pe Tatal. Natura omeneasca n-ar fi putut sa suporte vederea slavei Sale. Cei care invatasera de la Dumnezeu au ascultat de glasul Fiului Sau si, in Isus din Nazaret, L-au recunoscut pe Acela care, prin natura si revelatie, L-a descoperit oamenilor pe Tatal. 42:25 "Adevarat, adevarat va spun ca oricine crede in Mine, are viata vesnica." Prin Ioan cel iubit, care a ascultat aceste cuvinte, Duhul Sfant declara bisericilor: "Marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul are viata" (1 Ioan 5,11.12). Iar Isus a zis: "Eu il voi invia in ziua de apoi". Hristos S-a facut una in trup cu noi, pentru ca noi sa putem deveni una in duh cu El. In virtutea acestei uniri vom iesi noi afara din morminte, nu numai ca o manifestare a puterii lui Hristos, ci din cauza ca, prin credinta, viata Lui a devenit viata noastra. Aceia care Il vad pe Hristos in adevaratul Lui caracter si-L primesc in inima au viata vesnica. Hristos locuieste in noi prin Duhul; iar Duhul lui Dumnezeu, primit in inima prin credinta, este inceputul vietii vesnice. 42:26 Oamenii I-au amintit lui Hristos de mana pe care parintii lor au mancat-o in pustie, ca si cum asigurarea acelei hrane ar fi fost o minune mai mare decat aceea savarsita de Isus, dar El arata cat de mic era darul acela in comparatie cu binecuvantarile pe care venise sa le reverse. Mana putea sa sustina numai viata aceasta pamanteasca; ea nu putea sa previna moartea, nici sa asigure nemurirea, dar painea vietii urma sa hotarasca sufletul pentru viata vesnica. Mantuitorul a zis: "Eu sunt Painea vietii. Parintii vostri au mancat mana in pustie si au murit. Painea care se pogoara din cer este de asa fel, ca cineva sa manance din ea si sa nu moara. Eu sunt Painea vie, care S-a pogorat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac". La aceasta figura de stil, Hristos a mai adaugat una. Numai murind putea El sa dea viata oamenilor si in cuvintele ce urmeaza arata spre moartea Sa ca fiind mijlocul de salvare. El zice: "Painea pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care il voi da pentru viata lumii". 42:27 Iudeii se pregateau sa serbeze Pastele la Ierusalim, in amintirea noptii in care a fost eliberat Israel, cand ingerul nimicitor a lovit casele Egiptului. In mielul pascal, Dumnezeu voia ca ei 42:28 sa-L vada pe Mielul lui Dumnezeu si, prin acest simbol, sa-L primeasca pe Acela care Se daruiaa entru viata lumii. Dar iudeii ajunsesera sa dea simbolului toata importanta, in timp ce insemnatatea lui o treceau cu vederea. Ei nu puteau sa deosebeasca trupul Domnului. Adevarul simbolizat prin serviciul pascal era prezentat acum in cuvintele lui Hristos. Dar era inca neinteles. 42:29 De asta data, rabinii au exclamat cu manie: "Cum poate omul acesta sa ne dea trupul Lui sa-l mancam?" Ei se faceau ca inteleg cuvintele lui Hristos in sens literal, ca si Nicodim, cand a intrebat: "Cum se poate naste din nou un om batran?" (Ioan 3,4). Pana la un anumit punct, ei intelesesera ce voia sa zica Isus, dar nu voiau sa recunoasca pe fata. Dand o gresita interpretare cuvintelor Lui, ei sperau sa produca in oameni prejudecati impotriva Lui. 42:30 Hristos n-a indulcit reprezentarile Lui simbolice. El a repetat adevarul printr-un limbaj si mai puternic: "Adevarat, adevarat va spun ca, daca nu mancati trupul Fiului omului si daca nu beti sangele Lui, n-aveti viata in voi insiva. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi. Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana, si sangele Meu este cu adevarat o bautura. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu, ramane in Mine, si Eu raman in el". 42:31 A manca trupul si a bea sangele lui Hristos inseamna a-l primi ca Mantuitor personal, crezand ca El ne iarta pacatele si ca suntem facuti desavarsiti in El. Admirand iubirea Lui, staruind asupra ei, sorbind-o, devenim partasi ai naturii Sale. Ceea ce e hrana pentru corp trebuie sa fie Hristos pentru suflet. Hrana nu este de folos decat atunci cand o mancam, cand devine o parte din fiinta noastra. La fel si Hristos n-are nici o valoare pentru noi, daca nu-L recunoastem ca Mantuitor personal. O cunoastere a Lui din teorie nu ne este de nici un folos. Trebuie sa ne hranim cu El, sa-L primim in inima, astfel ca viata Lui sa devina viata noastra. Iubirea Lui, harul Lui trebuie sa fie asimilate. 42:32 Dar nici ilustratiile acestea nu pot sa reprezinte pe deplin privilegiul legaturilor credinciosului cu Hristos. Isus a zis: "Dupa cum Tatal, care este viu, M-a trimis pe Mine si Eu traiesc prin Tatal, tot asa, cine Ma mananca pe Mine, va trai si el prin Mine". Dupa cum Fiul lui Dumnezeu a trait prin credinta in Tatal, tot astfel si noi trebuie sa traim prin credinta in Hristos. Isus Se predase pe deplin vointei lui Dumnezeu, incat in viata Lui nu aparea decat Tatal. Desi ispitit in toate ca si noi, El a stat in fata lumii nepatat de relele care Il inconjurau. Si noi trebuie sa biruim cum a biruit Hristos. 42:33 Esti tu urmas al lui Hristos? Atunci tot ce sta scris despre viata spirituala este scris pentru tine si poate fi realizat prin unirea persoanei 42:34 tale cu Hristos. A adormit zelul tau? S-a racit iubirea ta dintai? Primeste iarasi iubirea oferita de Hristos. Mananca trupul Lui, bea sangele Lui si vei ajunge una cu Tatal si cu Fiul. 42:35 Iudeii necredinciosi n-au vrut sa vada nici un alt inteles in cuvintele Mantuitorului, decat pe cel literal. Prin legea ceremoniala, li se interzicea chiar numai sa guste sange si au facut ca cele spuse de Hristos sa apara ca un sacrilegiu si se certau intre ei cu privire la acest lucru. Multi, chiar dintre ucenicii Sai, ziceau: "Vorbirea aceasta este prea de tot, cine poate sa o sufere?" 42:36 Mantuitorul le-a zis: "Vorbirea aceasta este pentru voi o pricina de poticnire? Dar daca ati vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai inainte...? Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh si viata". 42:37 Viata lui Hristos, care da viata lumii, este in Cuvantul Sau. Prin Cuvantul Sau, Hristos a vindecat bolile si a alungat demonii; prin Cuvantul Sau, a linistit marea si a inviat mortii; iar oamenii marturiseau ca in Cuvantul Sau era putere. El a rostit Cuvantul lui Dumnezeu asa cum a vorbit prin toti proorocii si prin invatatorii din Vechiul Testament. Intreaga Biblie este o manifestare a lui Hristos si Mantuitorul dorea sa lege de Cuvant credinta urmasilor Sai. Atunci cand prezenta Sa vizibila urma sa se retraga, Cuvantul avea sa fie izvorul puterii lor. Asemenea Domnului lor, ei trebuiau sa traiasca "prin orice Cuvant care iese din gura lui Dumnezeu" (Mat. 4,4). 42:38 Dupa cum viata fizica este sustinuta prin hrana, tot asa si viata spirituala este sustinuta prin Cuvantul lui Dumnezeu. Si orice om trebuie sa primeasca viata din Cuvantul lui Dumnezeu. Dupa cum trebuie sa mancam noi insine ca sa fim hraniti, tot astfel trebuie sa primim si Cuvantul pentru noi insine. Noi nu trebuie sa-l primim numai prin mijlocirea altei minti. Trebuie sa studiem Cuvantul lui Dumnezeu cu atentie, cerand de la Dumnezeu ajutorul Duhului Sfant pentru ca sa intelegem Cuvantul Sau. Trebuie sa luam un verset si sa ne concentram mintea, ca sa intelegem gandul pe care Dumnezeu l-a pus acolo pentru noi. Trebuie sa staruim asupra acelui gand pana cand ni-l insusim si stim "ce zice Domnul". 42:39 Isus imi adreseaza mie fagaduintele si avertizarile Sale. Dumnezeu a iubit lumea atat de mult, incat a dat pe unicul Sau Fiu, ca eu, crezand, sa nu pier, ci sa am viata vesnica. Experientele aratate in Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa devina experientele mele. Rugaciunea si fagaduinta, invatatura si avertismentul sunt ale mele. "Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc... dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata pe care o traiesc acum in trup, o traiesc prin credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine 42:40 pentru mine" (Gal. 2,20). Atunci cand credinta primeste si asimileaza astfel principiile adevarului, ele devin o parte a fiintei, o parte care pune in miscare viata. Cuvantul lui Dumnezeu primit in suflet modeleaza gandurile si determina dezvoltarea caracterului. 42:41 Privind necontenit la Isus cu ochii credintei, vom fi intariti. Dumnezeu va da cele mai scumpe descoperiri credinciosilor Sai care flamanzesc si inseteaza. Ei vor simti ca Hristos e un Mantuitor personal. Hranindu-se din Cuvantul Lui, ei constata ca este duh si viata. Cuvantul distruge natura fireasca, pamanteasca, si da o noua viata in Isus Hristos. Duhul Sfant vine in suflet ca un Mangaietor. Prin lucrarea de transformare a harului Sau, chipul lui Dumnezeu se reproduce la ucenici; ei devin o faptura noua. Iubirea ia locul urii si inima este refacuta dupa modelul divin. Aceasta inseamna a trai "prin orice Cuvant care iese din gura lui Dumnezeu". Aceasta inseamna a manca painea care se coboara din cer. 42:42 Hristos a rostit un adevar sfant si vesnic cu privire la legatura dintre El si urmasii Sai. El cunostea caracterul acelora care pretindeau ca sunt ucenicii Lui si cuvintele Lui au pus la incercare credinta lor. El a declarat ca ei trebuiau sa creada si sa lucreze dupa invatatura Lui. Toti aceia care Il primeau urmau sa se impartaseasca de natura Lui si sa se asemene cu caracterul Sau. Aceasta ar fi urmat sa insemne renuntarea la ambitiile cultivate de ei cu placere. Ar fi cerut o deplina predare de sine fata de Isus. Erau chemati sa se sacrifice, sa fie blanzi si umili cu inima. Ei trebuiau sa mearga pe calea ingusta pe care a umblat Omul calvarului, daca voiau sa aiba parte de darul vietii si de slava cerului. 42:43 Incercarea era prea mare. Entuziasmul celor care cautasera sa-L ia cu forta si sa-L faca imparat se racea. Cuvantarea aceasta tinuta in sinagoga, ziceau ei, le-a deschis ochii. Acum nu mai erau inselati. Pentru mintea lor, cuvintele erau o marturisire directa ca nu era Mesia si ca nimeni nu avea sa castige vreo rasplata pamanteasca din legatura cu El. Ei salutasera cu bucurie puterea Lui facatoare de minuni, erau nerabdatori sa fie eliberati de boala si suferinta, dar nu voiau sa aiba nici o legatura cu viata Lui de sacrificiu. Nu-i interesa imparatia spirituala tainica de care vorbea El. Cei nesinceri si egoisti, care Il cautasera, nu-L mai doreau. Daca El nu voia sa-Si consacre puterea si influenta pentru a-i elibera de sub romani, nici ei nu voiau sa mai aiba de a face cu El. 42:44 Isus le-a spus lamurit: "Sunt unii din voi, care nu cred", adaugand: "Tocmai de aceea v-am spus ca nimeni nu poate sa vina la Mine 42:45 daca nu i-a fost dat de Tatal Meu". El dorea ca ei sa inteleaga ca, daca nu erau atrasi catre El, aceasta se datora faptului ca inima lor nu era deschisa fata de Duhul Sfant. "Omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuie judecate duhovniceste" (1 Cor. 2,14). Numai prin credinta putem vedea slava lui Hristos. Aceasta slava este ascunsa pana cand se aprinde in suflet credinta prin Duhul Sfant. 42:46 Pentru ca au fost mustrati in public din cauza necredintei lor, acesti ucenici s-au instrainat si mai mult de Hristos. Ei erau foarte nemultumiti si, dorind sa-L raneasca pe Mantuitorul si sa satisfaca rautatea fariseilor, I-au intors spatele si L-au parasit cu dispret. Ei facusera alegerea, luasera forma fara spirit, coaja fara sambure. Niciodata mai tarziu nu si-au mai schimbat hotararea, deoarece nu mai mergeau cu Isus. 42:47 "Acela Isi are lopata in mana, Isi va curati cu desavarsire aria, si Isi va strange graul in granar" (Mat. 3,12). Acesta era un timp de curatire. Cuvintele adevarului faceau ca neghina sa fie despartita de grau. Pentru motivul ca erau prea ingamfati si increzuti in propria dreptate pentru a primi mustrarea, prea iubitori de lume ca sa accepte o viata de umilinta, multi s-au indepartat de Isus. Multi fac si astazi la fel. Oamenii sunt si astazi incercati ca acei ucenici din sinagoga din Capernaum. Cand adevarul pune stapanire pe inima, vad ca viata nu le este in acord cu voia lui Dumnezeu. Vad nevoia unei totale schimbari, dar nu vor sa primeasca o lucrare care cere lepadare de sine. Din cauza aceasta se manie atunci cand li se descopera pacatele. Ei pleaca ofensati ca ucenicii care L-au parasit pe Isus, spunand: "Vorbirea aceasta este prea de tot; cine poate s-o sufere?" 42:48 Lauda si linguselile ar fi placute urechilor lor, dar adevarul nu este bine primit; ei nu pot sa-l asculte. Cand oamenii vin cu gramada si multimile sunt hranite si se aud strigate de biruinta, glasurile lor se ridica laudand, dar cand Spiritul cercetator al lui Dumnezeu le descopera pacatul si ii indeamna sa-l paraseasca, intorc spatele adevarului si nu mai merg cu Isus. 42:49 De indata ce acesti ucenici nemultumiti s-au departat de Isus, au fost luati in stapanire de un alt spirit. N-au mai vazut nimic atragator in Acela pe care odata Il gasisera atat de interesant. Au mers sa caute pe vrajmasii Lui, deoarece erau in armonie cu spiritul si lucrarea lor. Au interpretat gresit cuvintele Lui, au rastalmacit declaratiile Lui si au combatut motivele Lui. Ei isi sustineau purtarea, aducand orice lucru care putea sa fie 42:50 intors impotriva Lui; si o asemenea indignare a fost produsa de aceste relatari false, incat viata Lui era in primejdie. 42:51 S-a raspandit repede vestea ca, dupa propriile marturisiri, Isus din Nazaret nu era Mesia. In felul acesta, curentul simpatiei poporului din Galilea era intors impotriva Lui, dupa cum se intamplase in Iudea cu un an mai inainte. Vai de Israel! Ei Il lepadau pe Mantuitorul lor pentru ca doreau un cuceritor care sa le dea putere lumeasca. Doreau hrana care piere, si nu pe aceea care ramane in viata vesnica. 42:52 Cu inima indurerata, Isus i-a vazut pe aceia care fusesera ucenici plecand de la El, care era Viata si Lumina oamenilor. Constienta faptului ca bunatatea Lui nu era apreciata, iubirea Lui nu era impartasita, harul Lui era dispretuit, mantuirea Lui lepadata L-a umplut de o intristare ce nu se putea exprima. Lucrul acesta a facut din El un om al durerii, obisnuit cu suferinta. 42:53 Fara a incerca sa-i opreasca pe aceia care Il paraseau, Isus S-a intors catre cei doisprezece si le-a zis: "Voi nu vreti sa va duceti?" 42:54 Petru a raspuns: "Doamne, la cine sa ne ducem? Tu ai cuvintele vietii vesnice", a adaugat el. "Si noi am crezut si am ajuns la cunostinta ca Tu esti Hristosul, Sfantul lui Dumnezeu." 42:55 "La cine sa ne ducem?" Invatatorii lui Israel erau robi ai formalismului. Fariseii si saducheii erau in lupte continue. A parasi pe Isus insemna a ajunge intre cei legati de ritualuri si ceremonii si intre oameni ambitiosi, care cautau propria slava. Ucenicii aflasera mai multa pace si bucurie de cand Il primisera pe Hristos decat in toata viata lor de mai inainte. Cum puteau ei sa mearga inapoi la aceia care batjocorisera si persecutasera pe Prietenul pacatosilor? Multa vreme Il asteptasera ei pe Mesia; acum venise si nu puteau sa plece din fata Lui, sa mearga la aceia care voiau sa-I ia viata si care ii persecutasera pentru ca deveni-sera ucenici ai Sai. 42:56 "La cine sa ne ducem?" Nu puteau sa plece de la invatatura lui Hristos, de la cuvintele Lui pline de iubire si de mila, ca sa mearga in intunericul necredintei, in ticalosia lumii. In timp ce Mantuitorul era parasit de multi dintre aceia care fusesera martori la minunile Lui, Petru a exprimat credinta ucenicilor: "Tu esti Hristosul". Numai gandul ca ar putea pierde aceasta ancora a sufletului lor ii umplea de groaza si de durere. Fara Mantuitorul, era ca si cum ar fi fost lasati in voia valurilor, pe o mare furtunoasa si intunecata. 42:57 Multe dintre cuvintele si faptele lui Isus se arata pline de taina pentru mintile marginite, dar fiecare cuvant si fiecare fapta au scopul lor anume hotarat in lucrarea mantuirii noastre; fiecare a fost astfel planuit, incat sa aiba un rezultat bine precizat. Daca noi 42:58 am fi in stare sa intelegem planurile Sale, totul ar aparea ca important, complet si in armonie cu misiunea Sa. 42:59 Desi nu putem sa intelegem acum lucrarile si caile lui Dumnezeu, putem intelege marea Lui iubire, care sta la baza tuturor procedeelor Sale cu oamenii. Cel care traieste aproape de Isus va intelege mult din taina evlaviei. El va recunoaste mila care mustra, care cerceteaza caracterul si scoate la lumina planurile inimii. 42:60 Prezentand adevarul care avea sa-i puna pe ucenici la proba si sa-i faca pe multi sa-L paraseasca, Isus stia care va fi urmarea cuvintelor Sale, dar El avea de indeplinit un plan al indurarii. El a prevazut ca, in ceasul ispitei, fiecare dintre ucenicii Sai iubiti va fi greu incercat. Chinurile din Ghetsemani, tradarea si rastignirea Lui urmau sa fie o incercare grea pentru ei. Daca nu ar fi existat aceasta incercare mai inainte, multi care erau indemnati doar de motive egoiste ar fi fost inca impreuna cu El. Cand Domnul lor a fost condamnat in sala de judecata, cand oamenii care Il proslavisera ca imparat al lor fluierau dupa El si-L batjocoreau, cand gloata batjocoritoare striga: "Rastigneste-L", cand ambitiile lor pamantesti erau inselate, acesti egoisti, renuntand la legatura lor cu Isus, ar fi adus asupra ucenicilor o intristare amara si sfasietoare de inima, pe langa durerea si dezamagirea lor produse de naruirea celor mai dulci sperante. In ceasul acela intunecat, pilda celor care s-au indepartat de la El ar fi fost urmata si de altii. Dar Isus a provocat aceasta criza in timp ce era inca alaturi de ei si prezenta Sa le putea intari credinta urmasilor Sai sinceri. 42:61 Milosul Mantuitor, care cunostea foarte bine sfarsitul care-L astepta, a netezit cu duiosie calea pentru ucenici, i-a pregatit pentru incercarea cea mare si i-a intarit pentru proba finala. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: