41:9 Ramas singur, "Isus S-a suit in munte, la o parte, ca sa Se roage". Ceasuri intregi a staruit in rugaciune catre Dumnezeu. Nu pentru Sine erau aceste rugaciuni, ci pentru oameni. El a cerut putere pentru a le descoperi oamenilor caracterul divin al misiunii Sale, pentru ca Satana sa nu le orbeasca mintea si sa nu le strice judecata. Mantuitorul stia ca zilele pentru lucrarea personala pe pamant aproape se sfarsisera si ca putini aveau sa-L primeasca drept Rascumparator. Cu durere si lupta sufleteasca, S-a rugat pentru ucenici. Ei urmau sa fie greu incercati. Nadejdile lor multa vreme cultivate, intemeiate pe o amagire atat de raspandita, urmau sa fie inselate in modul cel mai dureros si mai umilitor. In locul inaltarii pe tronul lui David, aveau sa fie martori la rastignirea Lui. Aceasta urma sa fie adevarata Lui incoronare. Dar ei nu intelegeau lucrul acesta si, ca urmare, aveau sa vina peste ei ispite mari, pe care cu greu le puteau recunoaste ca ispite. Fara Duhul Sfant care sa le lumineze mintea, sa le largeasca puterea de intelegere, credinta ucenicilor avea sa slabeasca. Era dureros pentru Isus sa vada ca parerile lor despre Imparatia Lui erau in asa masura marginite la marirea si onoarea lumeasca. Pentru ei avea El o grea povara pe inima si Si-a revarsat rugaciunile cu strigate dureroase si cu lacrimi.